Horaţiu Mălăele: „Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut!“
https://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-am-avut-un-public-destept-subtil-s-a-pierdut/

Horaţiu Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, este convins că se mai fac mari spectacole româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating.

Un articol de Corina Vladov|15 iulie 2013

Horaţiu Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, că se mai fac mari spectacole româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating.

Actorul vorbeşte tranşant despre prostie, dogmă şi mediocritate, în cartea „O poveste cu Horaţiu“ de Doina Papp, apărută la Editura Allfa.

Iată câteva opinii ale lui Horaţiu Mălăele:

„Mi-a plăcut o vorbă a unui prieten, pe care am tot amintit-o în contexte diferite: «Sunt oameni atât de proşti încât nici nu pot să traverseze strada. Ei se nasc, trăiesc şi mor pe acelaşi trotuar»“.

„Am jucat peste tot în lume pentru comunităţile româneşti şi pentru doritorii băştinaşi, din China până în Australia, din Madagascar până în vestul sălbatic al Americii. Nu ştiu dacă am fost prins în conceptul de multiculturalitate, important este că am cunoscut oameni esenţiali cu care am legat prietenii dinamice, am văzut lumea şi, la rândul ei, ea m-a văzut pe mine.

Teatrul european este multiform, într-o continuă agitaţie şi schimbare. Teatrul românesc a rămas în găleata unui expresionism desuet şi formalist, trăind nostalgia gloriei anilor `70. Acum, marile spectacole sunt accidentale şi puţine în raport cu energia, fantezia şi talentul actorilor noştri“.

Citiţi şi: Horaţiu Mălăele: „Vanitatea şi orgoliul actorilor sunt mai mult prefăcute“

„Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut. De ce? Deschiderea orbească şi încrederea într-un occident necunoscut, cu bune şi rele, care conservă o formulă bizară în a vedea comedia. Am împrumutat întregul pachet de acolo şi am încercat să-l adaptăm. Iar acest hibrid a creat micul monstru de azi. Avem un public constant, deschis lucrului ieftin, care face rating. Şi ne supunem ratingului. Dinamica publicului trebuie s-o intuieşti“.

„M-am îmbrăcat în negru pentru că am înţeles că sunteţi morţi după mine“.

Horaţiu Mălăele

„Când desenez, de obicei în relaţia cu subiectul propus portretului încep cu nasul, din simplul motiv că este cel mai apropiat organ. Apoi continui la întâmplare. Dacă îmi fac propriul portret încep cu părul, să fiu sigur că mai apuc ceva şi termin cu semnătura, să mă asigur că nu l-a făcut altcineva“.

„Dacă veţi avea timpul să priviţi o clipă în viaţa mea, fie că este vorba de scrieri, de grafică, de actorie sau regie, veţi observa cu uşurinţă că nu sunt sclavul niciunui stil, curent sau dogme cunoscute sau conjuncturale. Deşii unii grăbiţi îmi pun în cârcă un stil anume, cred totuşi că fondul impune forma.

Bălăceala monostilistică de dragul analiştilor efemeri este neavenită… nu sunt idolul niciunei mode. Am totuşi o constantă curiozitate pentru filmele expresioniste sau realist fantastice. Cred că viaţa însăşi pendulează între comedie şi dramă. În România s-au născut Brâncuşi, Cioran şi Ionesco. Vizitaţi România şi veţi vedea cum fantasticul devine realitate“.

M-am născut în România. De ce? Am vrut să fiu aproape de mama“.

Horaţiu Mălăele

„În copilăria mea teatrală, l-am cunoscut pe Nichita Stănescu atunci când s-a mutat la un prieten comun. De-abia intrasem în cameră, când a rostit nişte vorbe care mi-au rămas în memorie de atunci: «Să bem, domnilor! Statornicia pietrei îi dă câinelui senzaţia de fugă!“. Iată o idee senzaţional de frumos îmbrăcată în vorbe. M-a emoţionat.

Pe urmă, am făcut un spectacol la o aniversare a lui Nichita, cu toată gaşca lui de prieteni. Printre ei, marele grafician Sorin Dumitrescu. Sau Ioana Crăciunescu, alt poet-actor fenomenal. Mari actori, mari scriitori.

Era o lume specială, era un grup boem, fabulos şi furtunos, cu ieşiri esenţiale de natură bahică urmate de veritabile explozii ale spiritului, un grup al creierelor care, prin modul lor de a trăi, se opuneau sistemului politic canceros al vremii. Am avut prilejul de a mă afla în centrul lor şi să cunosc nişte oameni despre care cei de azi nu ştiu decât din auzite.

Boemia actuală este aproape inexistentă. Ea a fost îngropată în interesul zilei de mâine. Pragmatismul refuză starea de boemie. Am avut privilegiul divin să-i cunosc pe marii optzecişti, marii risipitori socratici, cei care, în timp ce beau jamaica cu halba, rezolvau cumplite probleme de matematică, umpleau cu desene pereţii şi aşterneau bijuterii pe şerveţelele tuturor meselor din localuri.

Spunea Fănuş, marele plecat: «Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertf㻓.

Foto: Mihaela Marin / Teatrul de Comedie

INFO: Horaţiu Mălăele a regizat la Teatrul Metropolis spectacolul „Lautrec la bordel“, care poate fi văzut în stagiunea 2013-2014.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

Ștefan Bănică dă viață unui nou personaj fascinant din galeria dramaturgului Neil Simon, Jake, singurul rol masculin din piesa “Jake și femeile lui”. Piesa este regizată de Claudiu Goga, iar din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Anca Dumitra, Andreea Vasile, Luminița Erga, Ada Galeș, Diana Roman, Nadiana Sălăgean, Roberta Mitache – femeile care populează lumea reală și imaginară a lui Jake, interpretat de Ștefan Bănică.

02
/02
/17

Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a postat pe pagina de Facebook a formaţiei un videoclip în care cântă despre România, în contextul protestelor care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, notează. Artistul face o numărătoare inversă a celor 10 zile în care ordonanţele de urgenţă adoptate marţi de Guvern mai pot fi contestate.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

Coregraful suedez Mats Ek și balerina Ana Laguna au primit luni titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale". Ceremonia de acordare a distincțiilor a avut loc în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul zilei UNATC "I. L. Caragiale".

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

30
/01
/17

Tipătescu (terminând de citit o frază din jurnal): "... Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) "Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!” - O scrisoare pierdută (1883), Ion Luca Caragiale. Astăzi se împlinesc 165 de ani de la nașterea celui mai important dramaturg român.