Horaţiu Mălăele: „Vanitatea şi orgoliul actorilor sunt mai mult prefăcute“
https://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-vanitatea-si-orgoliul-actorilor-sunt-mai-mult-prefacute/

Actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele a declarat în emisiunea Digicult de la Digi24 că e un actor supus, docil, scormonitor şi curios şi că n-ar fi trăit cu mult mai bine în altă ţară, dacă ar fi ales să emigreze.

Un articol de |5 iunie 2013

Actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele a declarat în emisiunea Digicult de la Digi24 că e un actor supus, docil, scormonitor şi curios şi că n-ar fi trăit cu mult mai bine în altă ţară, dacă ar fi ales să emigreze.

Interviul integral poate fi văzut sâmbătă, 8 iunie, de la ora 14.30.

Iată câteva declaraţii ale lui Horaţiu Mălăele:

„Nu știu, cred că sunt şi actor. De fapt, încercările mele, de-a lungul vieții, au stat într-o plăcută zonă a fatalității. Pentru că am debutat fiind un fel de pictor, un fel de desenator. Vorbesc de anul de grație 1971. Apoi am intrat la Institut și eram cel mai bun actor dintre caricaturiști și cel mai bun caricaturist dintre actori. Neintegrabil în nicio comunitate. Între timp, lucrurile s-au mai mișcat și, iată, am ajuns în mod oficial desenator, pentru că fac parte din Uniunea Artiștilor Plastici, și sunt și actor, pentru că fac parte din UNITER.“

„De fiecare dată când defilezi pe un anumit culoar, există o suspiciune a celor din jur: «Domnule, ăsta nu cumva e mai mult desenator decât actor?» Sau invers. Apoi m-am apucat de regie de teatru. A fost un alt scandal. Apoi de regie de film. Alt scandal. M-am apucat să scriu câte ceva… Nu prea știu ce sunt. În orice caz, băltesc în această zăpăceală confortabilă și, uneori, mă simt bine.“

„La un moment dat îmi ajunge. E suficient dacă umblu pe același culoar. Atunci încerc să schimb dominanta și să mă ocup de altceva. … De multe ori există o doză de lehamite. Atunci e bine să încerci să te regăsești în alte lucruri.“

Horaţiu Mălăele

„Sunt ascultător! Chiar dacă joc în piesele regizate de mine. Sunt un actor supus, un actor docil… Să asculți. E bine să asculți. Să fii atent, e bine să fii atent, să fii scormonitor, să fii curios.“

„N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinții mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei! Spunea cineva, creând un paradox: «Nu moare lumea asta, să scape de mine!» De ce să plec? Ca să trăiesc puțin mai bine dincolo? Aș fi trăit foarte puțin mai bine. Poate… Visceral am simțit că nu e bine s-o fac.

Citiţi şi: Horaţiu Mălăele: „Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut!“

Când am lucrat în străinătate, la filme pe care le-am făcut acolo sau la rolurile din piesele jucate acolo, nu pot să spun că m-am simțit în largul meu. Am avut bucurii temporare. Doar atât. Depărtarea e un lucru rău. Întrebarea fiind: depărtarea de ce? Nu poți să-ți explici, dar undeva, în subsolul tău, lucrurile încep să se agite și-ți dai seama că nu e bine ce faci.“

„Vanitatea și orgoliul pe care le bănuiți în spatele actorilor sunt mai mult prefăcute. Actorii sunt o plămadă cu totul și cu totul specială, o comunitate timidă, extrem de sensibilă. Această comunitate, de multe ori, caută să-și mascheze sensibilitatea, vulnerabilitatea, natura plăpândă. Și atunci mai pune măști: masca vanității, masca obrăzniciei. Dar îi cunosc foarte bine – și-aici chiar aș vrea să aveți încredere în mine – sunt niște oameni extrem de plăpânzi și de sensibili.“

Horaţiu Mălăele

26
/08
/17

Nicio altă societate nu a primit atât de mulţi imigranţi ca Statele Unite ale Americii, iar fiecare grup a contribuit cu ceva diferit şi unic la ceea ce reprezintă astăzi această naţiune. Poveştile celor care au creat America au fost reunite într-un nou serial difuzat de HISTORY®, începând de astazi, 26 august, de la ora 21:00.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

CRONICĂ DE FILM Marele cineast chilian Pablo Larrain oferă în „Neruda” un portret extravagant, într-un stil inventiv, al uriaşului scriitor şi controversatului om politic comunist Pablo Neruda, pornind de la un moment decisiv al vieţii acestuia – prigonirea sa în 1948-1949.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

24
/08
/17

„O seară cu Marcel Iureș”este un eveniment live – prezentat în Premieră la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City în București, în data de 16 septembrie 2017, ora 18.00 - care oferă publicului român ocazia de a-l cunoaște mai bine pe marele nostru actor.

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

23
/08
/17

Primăria Capitalei prin ARCUB organizează în cadrul evenimentului aniversar Zilele Bucureștiului cel mai mare concert de muzică clasică, susținut de superstarul internațional soprana Angela Gheorghiu, pe 15 septembrie, de la ora 20:30, în Piața Constituției. Angela Gheorghiu superstar internațional, cea mai fascinantă și talentată artista de operă a timpurilor noastre, concertează la București sub bagheta maestrului Eugene Kohn, alături de Filarmonica George Enescu și tenorul Teodor Ilincăi.

23
/08
/17

Filme nominalizate la Oscar, pelicule premiate cu Ursul de Aur și de Argint la Berlinale 2017 sau nominalizate la Festivalul de Film de Cannes vor putea fi văzute, până pe 17 septembrie, pe Insula Artelor din Parcul Titan, în cadrul celei de a V-a ediții a evenimentului "Cinema în aer liber".

22
/08
/17

CRONICĂ DE FILM În noul său film, „Loveless”, câştigător al Premiului Juriului la Cannes, Andrei Zviaghinţev sugerează falimentul moral al societăţii ruse a momentului, prin povestea unei familii în descompunere. Deşi lipsit de subtilităţi şi bogat în metafore, filmul impresionează prin forţa evocatoare a imaginii şi a muzicii.