De ce scriem cu un singur „n” şi de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.
Un articol de Cristina Drăgulin|4 decembrie 2014
Unele cuvinte în limba română se formează cu prefixul „în”. Astfel, atunci când punem „în” înaintea unui adjectiv sau substantiv care începe cu litera „n” vom scrie termenii derivați cu doi „n”. Câteva exemple:
- născut – înnăscut
- nod – înnodat
- nebun – a înnebuni
- negru – înnegrit
- nor – înnorat
- nobil – a înnobila
- nou – înnoit
Desigur, regula pare simplă, dar se întâlnesc adesea greșeli de scriere a cuvintelor în cazul cărora ar trebui să… NU dublăm litera „n”.
Există situații când formăm cuvinte cu prefixul „în”, dar radicalii folosiți nu încep cu litera „n”. Așadar, nu avem motive să dublăm „n”-ul. Câteva exemple:
- colț – încolțit
- scris – înscris
- vechi – învechit
- trup – întrupat
- tânăr – întinerit
- mireasmă – înmiresmat
- stele – înstelat
Confuzii apar mai ales în cazul unor cuvinte care nu sunt formate cu prefixul „în”, dar au primele litere „î” și „n”. Astfel, vom scrie „înot”, „înec”, „îndoit”, „îngâmfat”, „înălța”, „înainte” etc. E ușor de verificat pentru că, după îndepărtarea lui „în”, rămân doar părți de cuvinte fără sens – „ot”, „ec”, „doit”, „gâmfat”, „ălța”, „ainte”.
Deci, NU vom scrie „înneca”, “înnota” sau “înncolți”.
