Paul Ipate: „Există o umilinţă a meseriei de actor“
http://www.ziarulmetropolis.ro/interviu-paul-ipate-exista-o-umilinta-a-meseriei-de-actor/

Actorul Paul Ipate (27 de ani) vorbeşte despre rolul său de asasin plătit din cel mai nou spectacol de la Teatrul Metropolis din Bucureşti – „Tom şi Jerry“, în regia lui Florin Piersic jr.

Un articol de Judy Florescu|5 Martie 2013

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Actorul Paul Ipate (27 de ani) vorbeşte despre rolul său de asasin plătit din cel mai nou spectacol de la Teatrul Metropolis din Bucureşti – „Tom şi Jerry“, în regia lui Florin Piersic jr., dar şi despre ce au însemnat pentru el celelalte proiecte teatrale.

Judy Florescu: Ce simţi înainte de un spectacol?

Paul Ipate: Emoţiile sunt foarte mari înainte de premiere. După aceea, însă, începe un fel de control, ai o altă siguranţă. Dar emoţii înainte de fiecare spectacol există tot timpul. Cel puţin, eu aşa funcţionez. Alte lucruri înainte de spectacol nu simt, decât nevoia de a sta cu distribuţia: să mă distrez cu ei, să mă relaxez şi să ne verificăm tot ce avem în scenă, ca să fie totul bine. Mai mult nu cred că am timp să simt în afară de emoţiile de rigoare.

Pentru actorii de teatru, fiecare spectacol poate fi o premieră fiindcă sunt oameni care îi văd pentru prima oară jucând…

Pentru noi nu sunt aceleaşi emoţii cum sunt la premieră. Primele trei spectacole sunt năucitoare acolo în culise, dar după aceea te obişnuieşti cu chestia asta. Se aşază spectacolul, eşti mult mai în control, ştii ce ai de făcut şi se transformă emoţiile. E altfel de emoţie după aceea.

Cum ajungi să joci un anumit rol în teatru?

Majoritatea regizorilor cam ştiu actorii, merg la teatru, îi văd şi îi ţin minte. Florin aşa m-a luat în piesă. Mai întâi am lucrat la un film împreună şi mi-a zis că i-ar plăcea să lucreze cu mine la o piesă de teatru. Apoi l-am invitat eu la un spectacol şi după ce m-a văzut în spectacolul acela şi-a dat seama că aş putea fi Jerry. Apoi m-a sunat şi mi-a zis: „Nu vrei să citim un text?“

„Tom şi Jerry“ este primul proiect al meu la care orgoliile s-au lăsat acasă.

Paul Ipate, actor

Cât aţi repetat pentru „Tom şi Jerry“?

Am început lectura în decembrie 2012 şi repetiţiile au durat până la jumătatea lunii februarie 2013.

Cum este să lucrezi cu Florin Piersic jr.?

Mie mi-a plăcut foarte mult. Am mai lucrat cu actori-regizori. E foarte greu pentru ei. Îi admir pentru cum fac treaba asta. Îmi dau seama cât de greu le este să fie cu ochii şi la ei, la actori, şi la piesă şi la scenografie… Un actor are nevoie de un ochi obiectiv, un ochi de afară. Îmi imaginez gradul de dificultate cu care se confruntă cei care regizează şi joacă.

Paul Ipate

Paul Ipate şi Florin Piersic Jr., în „Tom şi Jerry“

Ţi-a spus vreodată că nu îi place un anume lucru din ce făceai pe scenă?

Niciodată. Florin e un regizor excelent din punctul ăsta de vedere. Primul lucru pe care mi l-a spus când am început să lucrăm a fost: „Aici suntem familie, vorbim orice, ne spunem orice. Toate tâmpeniile care ne trec prin cap ni le spunem, nu avem cum să ne supărăm. „Tom şi Jerry“ este primul proiect al meu la care orgoliile s-au lăsat acasă. N-am avut niciun fel de teamă. Şi e frumos că ştie să respecte şi chestia asta. Când te vede obosit, nu începe să urle la tine şi să-şi bată joc de tine şi să îţi spună că eşti un actor prost. Îi dă timp şi răbdare. E foarte important ca actorul să fie relaxat şi să nu fie presat. Să nu simtă o presiune, ci sprijin. Regizorul trebuie să fie un sprijin pentru actor. La proiectul „Tom şi Jerry“, Florin Piersic jr. a fost mamă şi tată pentru noi.

Citiţi şi: Piersic jr. râde negru de corporatişti

Există o diferenţă între teatru şi film din punctul tău de vedere?

E o mare diferenţă între teatru şi film. La teatru ai timp să schimbi. Ai jucat premiera, dar după aceea îţi dai seama de unele chestii, aprofundezi unele lucruri. Fiind acolo în emoţia aia, în timp spectacolul se aşază şi se modifică foarte mult. La toate spectacolele e aşa: îţi modifici personajul pentru că descoperi tot timpul chestii noi. Ori la film după ce ai filmat, nu mai poţi schimba nimic, e iremediabil, e ireversibil. Plus că la film nu e o continuitate. Acum filmezi un cadru, cut! Ia-o de la capăt din nou. Nu e acelaşi lucru.

Şi pe voi actorii lucrul ăsta nu vă scoate din stare?

De aceea e regizorul acolo, ca să păstreze un echilibru.

Dar nu e el acela care spune „cut“?

Ba da, dar sunt regizori care spun cut încet. Sunt regizori care îşi protejează actorii. Au fost nişte scene la care am lucrat, care erau destul de complicate şi atunci regizorul a spus: „Pe cel care nu are treabă îl rog să iasă! Râmâne doar cine are treabă.“ Cu cât e mai puţină lume, se creează un spaţiu mai intim şi atunci îl ajută pe actor. Şi sunt astfel de regizori care fac chestia asta şi ţin la actorii lor. Fiecare regizor are stilul lui. Ca actor trebuie să fii cât mai adaptabil posibil.

De unde ai dobândit această adaptabilitate?

Eu am învăţat-o din facultate. Mie mi-a spus-o Ion Cojar, mi-au spus-o profesorii, mi-au spus-o şi alţi colegi mai mari: „Nu îţi ieşi din ale tale, te concentrezi acolo, râmâi detaşat de tot ce se întâmplă în afara personajului tău.“ Fiecare regizor are metoda lui, dar tu nu trebuie să îţi uiţi meseria. Până la urmă actorul e un instrument, uneori e chiar un sclav.

Ce vrei să spui prin sclav?

Uneori, actorul este un sclav al emoţiilor şi un sclav al indicaţiilor. Până la urmă, e vorba de viziunea regizorului. Trebuie să existe un balans între propunerile regizorului, fiindcă regizorul ştie ce are de făcut. Aici am o problemă cu regizorul egotic care nu mai lasă spaţiu de alte propuneri. De aceea am apreciat foarte mult munca alături de Florin, fiindcă ne-a dat libertatea de a propune. El era suveran şi el spunea da sau nu, dar faptul că a avut capacitatea de a accepta ceea ce noi propuneam şi ne-a ascultat… A zis: „Da, propunerea ta poate fi mai bună decât a mea, hai s-o încercăm!“. Şi multe au rămas, altele au fost refuzate. Dar asta e o chestie foarte importantă. E bine să ştii ce ai de făcut ca regizor, e vital să ştii ce ai de făcut, dar lasă şi o uşiţă acolo deschisă şi pentru propunerile actorilor.

E foarte important ca actorul să fie relaxat şi să nu fie presat. Să nu simtă o presiune, ci sprijin.

Paul Ipate, actor

Spuneai că după premieră, se modifică rolul. Cine îl modifică?

Chiar acum, după premiera de la „Tom şi Jerry“ am vorbit cu Florin şi s-au mai modificat nişte lucruri, dar asta o ştim doar noi. E vorba de nuanţă mai mult. Nu sunt schimbări radicale. De fiecare dată e altfel, despre asta e vorba până la urmă. Aceste modificări vin în funcţie de starea actorilor, de energia lor, energia publicului, şi există la fiecare spectacol. Unele chestii sunt altfel, dar nu neapărat cu voia ta, adică se întâmplă.

Ai un rol din teatru la care ţii foarte mult?

La toate rolurile ţin, adică toate sunt importante.Sunt mai apropiat de rolul lui Eugene din „Biloxi Blues“, pentru că mi-am început cariera din teatru cu rolul acesta. E o trilogie, se numeşte „The 3 Bs“ şi este compusă din: „Brighton Beach Memoir“, care e prima parte, „Biloxi Blues“ a doua parte şi „Broadway Bound“ e a treia parte. Eu am jucat acelaşi personaj în două etape ale vieţii lui: o dată când avea 14-15 ani şi apoi la 19 ani în armată. Faţă de rolul Eugene am o afinitate şi o apropiere mai mare.

Îţi mai aduci aminte cum a fost la admiterea de la UNATC?

Am intrat din prima. La admitere am avut două monologuri: Păcală din „Înşir`te Mărgărite“ şi Sosi din „Amfitrion“. Pentru admitere m-am pregătit cu Mihaela Juvara la recomandarea unor prieteni actori. Eu jucam la Teatrul de Comedie din clasa a zecea.

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care doreşte să dea la teatru?

Să se gândească bine de ce vrea meseria asta. Să pună pe hârtie în scris riscurile care crede el că vor fi şi să ştie exact ce vrea el de la meseria asta, că dacă o să vrea bani, n-o să-i primească. Să se gândească bine, dacă e pregătit pentru toată umilinţa prin care va trece. Există o umilinţă a meseriei. Un actor trebuie să aibă capacitatea de a se umili faţă de el însuşi ca să ajungă la profunzimea unui rol.

Care este cel mai de preţ sfat pe care l-ai primit în cariera ta?

Ultimul sfat pe care l-am primit a fost să înţeleg că nu toată lumea o să mă iubească şi să nu mă mai las afectat de orice răutăţi. Eu nu sunt afectat de răutăţi, mă enervează răutatea în sine, nu pot s-o înţeleg. Domnul Cojar ne-a zis să nu ne fie teamă de nimic, să nu ne fie teamă de greşeală, să greşim constant, dar să şi învăţăm ceva din greşeală. Adrian Titieni mi-a zis să nu mă opresc din drumul meu şi din ceea ce vreau să fac, doar pentru că alţi oameni încearcă să mă oprească. Sunt multe sfaturi din acestea, care în timp au ros în mine, dar cele mai multe sfaturi le am de la ai mei.

Ai putea să-mi zici unul de la fiecare părinte în parte?

Tata mi-a zis să preţuiesc libertatea, să nu-mi bat joc de munca altor oameni şi să fiu liber tot timpul, să nu mă îngrădesc singur. Am luat de la mama plăcerea de a face daruri…

Care a fost ultimul dar pe care l-ai făcut?

Am organizat o petrecere surpriză pentru un prieten.

INFO
Teatrul Metropolis
TOM ŞI JERRY de Rick CLEVELAND
Marţi, 5 martie, ora 19:00
Cu: Florin PIERSIC jr., Paul IPATE, Laurenţiu BĂNESCU

Traducerea şi regia – Florin PIERSIC jr.
Scenografia şi afişul – Tudor PRODAN
Spectacol recomandat persoanelor peste 16 ani !

Preţ online: 24.84 Lei
Preţ casa de bilete: 21.60 Lei
2h 15min

Rezervările se pot face la numerele: 021 210 51 08 sau 0728 138 265
(în intervalul orar 10.00 – 19.00)

Foto cu Paul Ipate – Maria Ştefănescu

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »