István Téglás: „În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze ce şcoală ai făcut“
https://www.ziarulmetropolis.ro/istvan-teglas-in-vremurile-noastre-a-ajuns-sa-nu-mai-conteze-ce-scoala-ai-facut/

În luna noiembrie, István Téglás poate fi văzut în spectacole precum „Peretele” de la Teatrul Metropolis, „West Side Story” de la Teatrul Odeon, „Furtuna”, „Butoiul cu pulbere” şi „Piesă pentru frate şi soră” la Teatrul Naţional Bucureşti. István Téglás vorbeşte despre căutări, adevăruri şi limitele propriilor forţe.

Un articol de Judy Florescu|7 noiembrie 2014

 

Istvan Teglas - Furtuna, Teatrul Național București

Istvan Teglas – Furtuna, Teatrul Național București

Consideri că tinerii ar trebui să studieze performance-ul în școală?

Orice fel de pregătire, dacă e bună și consistentă, e de folos. La noi nu există pregătire pentru zona de performance. Nu prea știu școli care se ocupă în special cu lucrurile astea nici prin afară, pentru că ele se nasc din alte zone, decât cele ale sistemului. Cei mai mulți dintre noi, cei care praticăm performance-urile, am terminat ori o facultate de teatru, ori de coregrafie. Sunt și alții care nu au făcut și care văd lucrurile într-un anume fel și creează în felul acela, cum este Pippo del Bono, de exemplu. În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze facultatea sau ce școală ai făcut. A început să conteze dacă dai tu ceva din tine, ceva sincer, în acel proiect. Acesta este un lucru foarte bun dintr-o privință, pe când din alta, nu e.  Totuși, eu am terminat 4 ani de facultate, iar perioada aceea și acum îmi apare ca o etapă mare a vieții mele, referitoare la formarea mea artistică.

Istvan_Teglas-Dance-playful-body-foto Dani Ioniță

Istvan_Teglas-Dance a playful body

Ce te-a atras pe tine la zona de performance?

Tocmai felul ăsta de a fi tu, de a fi sincer în lucru. Să fiu eu așa fix cum sunt și să nu trebuiască să arăt altceva. În momentul în care am fost atras de performance simțeam că e ceva mult mai adevărat pentru mine, decât orice altceva aș face. Cumva, căutam un fel de adevăr, oricare, numai să găsesc unul, pentru că eu, până în momentul acela, nu consideram că știam vreun adevăr.

Căutai adevăruri despre tine, despre oameni, despre lumea asta?

Mi-am dat seama că mai mult a contat procesul căutării decât găsirea adevărului în sine. Bineînțeles că am descoperit multe lucruri despre mine, ca persoană, ca performer, despre felul de a interpreta pe scenă. Lucrurile descoperite au devenit mult mai importante, pe lângă adevărurile căutate. Cred că mai mult îmi doream să mă descopăr și să mă cunosc mai bine, iar asta s-a și întâmplat, într-un fel sau altul.

Ce ai descoperit la tine?

Mi-am descoperit limitele, pe care le bănuiam, dar pe care le-am conștientizat, lovindu-mă de ele. Era greu în primul rând să le recunosc, după aceea să le accept și după aceea ori să încerc să le lărgesc ori să încerc să fac ceva ținând cont de ele. Asta a fost o mare provocare pentru mine și m-a solicitat cum nu m-a mai solicitat nimic până în momentul acela. De atunci eu încă mă hrănesc din ce s-a întâmplat în acel proces al descoperirii. Era pe vremea când lucram la performance-ul Dance a  playful body, în anul 2008.

Crezi că artiștii ar trebui să treacă printr-un proces al căutării în care să-și descopere limitele fizice, artistice și umane?

Sunt convins că fiecare, dacă este curios și interesat de acest lucru, probabil că are parte de așa ceva. La mine nu a fost un lucru programat. Întâmplător, m-am întâlnit cu Andreea Novac și am început să lucrăm din nimic, de pe o zi pe alta, doar pentru că ne doream lucrul acesta. Și dacă îți dorești, lucrurile se întâmplă, până la urmă.

1398509_10152790530843069_6629300749662423854_o

Istvan Teglas – West Side Story , Teatrul Odeon

Cum îți explici longevitatea acestui perfomance?

Tocmai pentru că procesul de creație a fost foarte puternic, spectacolul a reușit să trăiască chiar și până în ziua de azi. După cum ți-am spus, eu încă mă alimentez din felul în care am lucrat în perioada aceea și din ce am descoperit în legătură cu mine. Spectacolul trăiește pentru că eu sunt același om care acum 6 ani a făcut parte din procesul acela. Dacă voiam să facem un proiect și atât, atunci probabil că nu mai trăia. Noi nu ne-am propus neapărat să facem un spectacol atunci, ci ne-am propus că lucrăm, să descoperim, să ne cunoaștem mai bine.

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Care sunt motivele pentru care nu se fac mai des spectacole de performance în România?

Pentru lucruri de genul acesta trebuie să ai anumite condiții. Se întâmplă ca unii să facă un spectacol într-o sufragerie sau într-o casă, dar în mod normal noi nu avem condiții pentru performance-uri, care nu se fac în teatrele de stat. Eu nu prea am auzit acest lucru, sau dacă da, probabil a fost o sală închiriată de la un teatru de stat, ceea ce nu avea nici o legătură cu instituția respectivă.

Pentru inițierea unui proiect de performance contează genul de instituție sau omul care o conduce?

Nu știu dacă la noi lucrurile astea contează. Din păcate, la noi, în zona independentă, în zona de performance sau în orice altă zonă e fix ca în instituții, adică se mizează pe cunoștințe, pe simpatii, pe relații profesionale confortabile. Din păcate nu putem vorbi despre un sistem sănătos. Din moment ce ar exista mai multe spații, cum se întâmplă de exemplu la New York, atunci ai avea mai multe opțiuni. La noi nu ai opțiuni, nici de spațiu măcar, și atunci când ai zeci de mii de alegeri, normal că se leagă lucrurile într-un fel sau altul și se creează un fel sistem. În România nici nu există un sistem pentru un astfel de gen artistic.

credit foto: Adriana Gioadă, Florin Biolan, Augustin Bucur, Mihaela Marin, Dani Ioniță

01
/10
/17

REPORTAJ „Linişte! Motor! Se filmează!” – o după-amiază pe platoul de filmare la „Moromeţii 2”, pe care regizorul Stere Gulea îl realizează în aceste zile chiar în satul Talpa şi în legendara casă folosită în clasicul film de acum trei decenii.

01
/10
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Istoria noastră e destul de plină de lucruri întunecate. Printre ele, sistemul concentraționar – unul dintre cele mai cumplite din lagărul socialist. Fără a căuta explicații de ce a fost așa, numeroasele mărturii publicate după revoluție dau măsura acestei cumplite experiențe îndurate de zeci de mii de români. Ele nu pot fi clasificate, nici stabili o ordine a valorii, a interesului lor. Fiecare trăire îngrozitoare de acest fel rămâne unică.

29
/09
/17

CRONICĂ DE FILM Noul documentar al lui Alexandru Solomon, „Ouăle lui Tarzan”, filmat în Abhazia, în special la un institut de experimente pe maimuţe iniţiat de sovietici în anii `20, este foarte probabil şi cel mai ambiţios film al său.

29
/09
/17

Reputatul regizor maghiar Bela Tarr, cunoscut pentru filme precum The Turin Horse si Satantango, si cineastul francez Laurent Cantet, castigatorul premiului Palme d'Or in 2008 cu drama Entre les murs, sunt doi dintre invitatii de onoare ai editiei a 8-a a Les Films de Cannes a Bucarest.

29
/09
/17

Teatrul Naţional Radiofonic continuă proiectul, de înaltă ţinută artistică, inaugurat recent cu un real succes: „Ne auzim la... Metropolis”. Luni, 2 octombrie 2017, la ora 11.00, la Teatrul Metropolis din Bucureşti (strada Mihai Eminescu nr. 89) va avea loc o întâlnire de suflet, în care va fi evocată personalitatea excepţională a regizorului Ion Vova, la 100 de ani de la naştere.

28
/09
/17

Pentru turistul care pune pentru prima dată piciorul în Asia, Thailanda e o altă planetă. Cu amestecul lui fascinant de zgârie-nori și mizerie, cu aglomerația lui teribilă, cu tuk-tuk-urile care se strecoară peste tot și trenurile suspendate, cu mâncarea preparată în plină stradă, cu aromele lui tari, cu ghirlandele de flori, cu templele ca-n povești, Bangkokul nu seamănă cu nimic.

28
/09
/17

Sub patronajul Ambasadei Regatului Belgiei la București, sâmbătă 30 septembrie va avea loc la ora 19:00, la Biserica Sf Tereza din București (Șos. Olteniței 3-5), al doilea din cele cinci concerte de muzică sacră și poezie belgiană din cadrul Festivalului de Muzică Sacră Belgiană, organizat de Asociația Culturală de Prietenie România-Belgia. La concertul de sâmbăta aceasta, în prezența Ambasadorului Regatului Belgiei la București, publicul va putea audia lucrări semnate de Jacques-Nicolas Lemmens și Cesar Franck (compozitori celebri în secolul IX) și doi compozitori contemporani (Jan Van Landeghem și Raoul de Smet, care au scris două lucrări special pentru această serie de concerte).

28
/09
/17

Icoană absolută, Brigitte Bardot continuă să dezlănţuie pasiuni. Cu părul ei despletit, picioarele goale, hainele minimaliste, mimica bosumflată, atitudinile ei neglijente, latura sălbatică, sinceritatea, natura ei rebelă şi sexualitatea neînfrânată, Bardot a schimbat radical imaginea femeii. BB împlinește, astăzi, 83 de ani!

28
/09
/17

Muzeul Județean de Istorie Brașov strânge obiecte cu valoare muzeală din fostele cartiere muncitorești și invită elevi să realizeze fotografii și să descopere amintirile generației bunicilor lor.

28
/09
/17

„Ouăle lui Tarzan”, de Alexandru Solomon, a fost selectat în competiţia Russian Open Documentary Film Festival „Artdocfest” 2017, care va avea loc la Moscova în perioada 6 - 12 decembrie. Producţia românească va concura cu şase documentare în festivalul din Rusia, care a fost fondat în 2007.

28
/09
/17

Leonardo DiCaprio și Martin Scorsese vor colabora din nou într-un film biografic despre viața fostului președinte al SUA Theodore Roosevel. DiCaprio îl va interpreta pe Roosevelt, a cărui președinție (1901-1909) a fost un element cheie în conservarea spațiilor naturale și faunei sălbatice prin promovarea de parcuri naționale.

27
/09
/17

INTERVIU Oana Răsuceanu și Asociația Culturală Control N invită liceenii să-și danseze poveștile, între 9 și 15 octombrie, în cadrul atelierului de dans contemporan pentru adolescenți Dance Yourself. Iată despre ce e vorba!

27
/09
/17

„Bacalaureat”, filmul pentru care Cristian Mungiu a câștigat premiul de regie la Cannes, „Ana, mon amour”, de Călin Peter Netzer, laureat cu un Urs de Argint la Berlin, „Fixeur”, de Adrian Sitaru, propunerea României la Oscar, dar și „6,9 pe scara Richter”, noua comedie muzicală a lui Nae Caranfil, vor putea fi văzute la cea de-a treia ediție a Zilelor Filmului Românesc (ZFR) la Chișinău.

27
/09
/17

După HABEMUS BEBE, Asociația Art No More revine în toamna aceasta cu un nou spectacol de teatru. Este vorba despre IDENTIC NATURAL, proiect teatral care exploatează una dintre cele mai discutate teme contemporane: ce mâncăm. Un spectacol despre lipsa de informare în domeniul alimentației, despre dificultatea de a alege dintre sute de produse de același tip și dificultatea de a discerne între miile de păreri contradictorii.