It’s All About Love… – Jurnalul unei dive de pică (4)
https://www.ziarulmetropolis.ro/its-all-about-love-jurnalul-unei-dive-de-pica-4/

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

Un articol de Pantacruel|26 iunie 2016

Prin intermediul unei prietene care locuieşte la Baracelona, aflată în cercul său intim de prieteni, i-am adresat lui Ivan Rakitić o misivă înainte de startul competiţiei găzduite de Franţa, unde, după cum ştiţi deja, m-am autoexilat pentru mai bine de o lună, pe banii mei, să văd pe viu… football pe croissant.

Sunt tare tristă…La fel de tristă precum am fost la moartea lui Saramago sau la ieşirea britanicilor din UE… Între şuturile lui Rakitić şi scrierile lui Saramago au oscilat gusturile mele şi ei au fost doi dintre contemporanii care mi-au influenţat gândirea şi cultura (generală şi fotbalistică) în decursul ultimilor ani.

Nu ştiu dacă Ivan a mai apucat să citească scrisorica mea, în care uram succes Croaţiei şi lui, personal, să câştige titlul de golgheter al turneului, dar chiar dacă bravii croaţi au fost răpuşi, inima mea va continua să duduie pentru destinul şi culorile acestei micuţe ţări memebre UE (apropo, ultima ţară care a aderat la Uniunea Europeană…).

Oricum, am fost destul de inspirată să le trimit câte o scrisorică şi lui Lewandowski, Bale, Ronaldo, Balázs Dzsudzsák, Lukaku, Schweinsteiger, Hamšík, Chiellini , Iniesta, Pogba, Long (irlandez, dacă vă întrebaţi, dragii mei ignoranţi, cine este dumnealui!), Vardy şi, desigur, Sigurdsson… Cel puţin în teorie (literatura universală este punctul meu forte, nu matematica), nu pot fi eliminate chiar toate echipele.

Ce s-a întâmplat apoi se ştie…

Durerea şi lacrimile, dacă ar putea fi chemate aici, ar fi martori ai adevărului violent şi feroce. De minunata Croaţie se alesese praful, Islanda rămăsese, la rândul ei, un sloi de gheaţă topit prin îndepărtatele optimi, Franţa, cu toate vedetele ei, se pierduse cu firea pe undeva prin sferturi, iar Spania, care de ani buni a confiscat  în manieră bolşevică / bovarică toate trofeele posibile şi imposibile puse în joc, era din nou finala. Şi cu cine? Cu Portugalia lui Ronaldo, o echipă care nu bătuse (în timpul regulamentar de joc) pe nimeni.

N-am suportat gândul să fiu martora unui astfel de deznodământ jenant şi mi-am luat numaidecât bilet spre casă. Ajunsă în faţa domiciliului din Băneasa, un grup de trei sau patru admiratori m-au luat pe sus şi m-au batjocorit moral pe canapea, forţându-mă să mă uit, împotriva voinţei mele, la o finală fără pic de sare şi piper (slaba mea rezistenţă nu servea practic la nimic).

A Clockwork Orange by stanley kubrick

A Clockwork Orange by stanley kubrick

Probabil n-o să mă credeţi, dar printre ei era şi Toni din Tecuci! Îl ştiţi, v-am vorbit despre el data trecută. L-am recunoscut după adidaşii albi şi tricoul cu aforism din Canetti – „E atât de uşor să vezi în adâncul oamenilor şi nu-ţi ajută la nimic…”.

Caluţii mei, nu nechezaţi! Dacă vă întreabă cineva pe stradă cine a fost Canetti, puteţi să-i spuneţi că a fost un scriitor dintre cei mai mari. Şi subevaluaţi. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit…

Ca să mă simt mai confortabil, mi-au smuls (cu delicateţe, ce-i drept) fusta şi bluziţa, chiloţei nu port din principiu, şi m-au îmbrăcat cu tricoul lui Torje! Minte de bărbat… Evident, am ţipat, am dat din mâini disperată, ba chair am început să gem de nervi când unul dintre ei mi-a propus un bol de popcorn şi un pahar de bere San Miguel. Bere indoneziană!

Cât despre scor, nu l-am reţinut. Eram deja ameţită bine când admiratorii au plecat îmbujoraţi pe la casele lor, iar la televizor tocmai începuse un film de Thomas Vinterberg, It’s All About Love.

Foto: It’s All About Love… – Jurnalul unei dive de pică (4), Europenaul Metropolis – facebook, euro 2016

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

11
/07
/16

Portugalia este regina Europei din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să recunoaştem că regina balului de la finalul turneului a fost molia, multiplicată în câteva sute de mii de exemplare. Ca orice oaspete nepoftit, a fost prezentă în toate momentele cheie ale finalei, de la fluierul de start până la accidentarea lui Ronaldo, golul lui Eder şi decernarea trofeului.