Lewandowski şi românii
http://www.ziarulmetropolis.ro/lewandowski-si-romanii/

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbaţi, care se pot deplasa, este considerată o formaţie redutabilă.

Un articol de Dan Nicolaie|10 Noiembrie 2016

Nimic nu mai este ce a fost, echipele mici sunt mari cu noi, cele mediocre sunt uriașe, iar cele mari sunt invincibile. Oricum ne-am plasa pe teren credem că avem câte un Everest de urcat, chiar dacă pentru toată lumea este evident că ne aflăm în fața unui muşuroi de furnici.

Cu încrederea pierdută în conducători de oști autohtoni, dregătorii cei mari de la Casa Fotbalului, meșteri mari în planuri pe termen foarte lung și limbi de lemn, au angajat un teuton să ne arate calea spre izbândă grabnică și să ne lumineze drumul spre Moscova cea puțin încrezătoare în lacrimi. Cavaler tomnatec, neamțul Daum s-a minunat de  găurile din cetate – mai ales în zona optimismului – și a început să le cârpească cu materialul clientului, îmbibat în pesimism strămoșesc altoit în mlădiță tânără.

Când lucrarea era în plină desfășurare, la porțile cetății a apărut o namilă leșescă, cunoscută în toată Europa pentru loviturile sale de cap și de picior. Lewandowski pe numele lui, a venit hotărât să ne facă mare pagubă și să răpească cele trei puncte din turnul cetății.

Povestea cu Sobieski o știm prea bine, dar din păcate acum o știu și ei, așa că dacă nu ne bazăm pe oșteni aprigi, sunt puține șanse să-i păcălim de două ori în mai puțin de 500 de ani. În această vineri de mare post, la ceas tainic de Liga Campionilor (21.45) se pornește asediul.

Teutonul, nededulcit încă la tainele noastre de luptă, a dat ordin să nu otrăvim fântânile și să nu pârjolim gazonul, că , zice el, izbânda în luptă dreaptă e mai dulce, dar ce mai e drept pe lumea asta în care polonezii sunt prețuiți de marii negustori ai fotbalului la peste 200.000.000 euro, iar ai noștri, cu tot cu puișorii de aur ai lui Hagi abia fac 55.000.000, cu 20.000.000 mai puțin decât valorează Lewandowski.

Vom trăi și vom vedea dacă „vom fi iarăși ce am fost”, așa cum spunea un prieten al polonilor, Petru Rareș în toate cărțile de istorie, care într-un moment de supărare a ocupat toată Pocuția, că așa erau prieteniile în vremurile acelea, cu mari năbădăi războinice.

De un lucru suntem siguri, indiferent de rezultatul meciului, Arena Națională nu este a a lui Sandu și nici a lui Burleanu, ci a urmașilor urmașilor noștri, care se vor afla în tribune sale la Euro 2020, chiar dacă din diverse cauze, inclusiv ghinionul, e posibil să pierdem dreptul de organizare.

Dan Nicolaie (Dedes)

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212