Lucia Sturdza Bulandra: poveşti despre femeile care au inspirat-o
http://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-sturdza-bulandra-povesti-despre-femeile-care-au-inspirat-o/

Deschidem serialul „Memoria culturală: Mari poveşti despre marii dispăruţi“ cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul şi care aveau să apară în cartea „Amintiri… Amintiri…“.

Un articol de Corina Vladov|15 Noiembrie 2013

MEMORIA CULTURALĂ Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, care a fost, în vremea împăratului Diocleţian, comediantul păgân al cetăţii Tebaidului Egiptului şi ocrotitorul tuturor actorilor. Pe 14 decembrie, Ziarul Metropolis vă va spune povestea actorului care a devenit sfânt, acum 1.700 de ani, şi care este considerat ocrotitorul breslei. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Deschidem serialul cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul. Acestea aveau să apară în cartea actriţei, „Amintiri… Amintiri…“.

„Am urmat cursurile la Conservator ale marii artiste Aristizza Romanescu, am citit cu aviditate tot ce era în legătură cu arta dramatică. Şi, mai ales, am urmărit cu încordare jocul tuturor actorilor: mari şi mici, buni şi răi, compatrioţi şi străini“. Aşa îşi începea marea actriţă viaţa în teatru, deşi absolvise Facultatea de Litere şi Filosofie. Pe 1 octombrie 1898, ea debuta pe scena Naţionalului bucureştean.

Citiţi şi: Lucia Sturdza Bulandra, despre teatrul comercial: „Sistemul acela părea de necrezut!“ 

Chiar şi marea Lucia Sturdza Bulandra (n. 1873, Iaşi – d. 1961, Bucureşti) a fost influenţată, la rândul ei, de personalitatea magnetică a unor artişti. Dintre femei, cel mai mult au impresionat-o Aristizza Romanescu, Eleonora Duse şi Agatha Bârsescu.

Lucia Sturdza Bulandra, despre:

Aristizza Romanescu – „Aristizza Romanescu nu mai era tânără pe vremea debutului meu în teatru. Atinsese de mult culmea gloriei, prin nenumăratele şi diversele sale creaţii. Familiarizată cu scena încă din copilărie, trecând de la teatrul de varietăţi la scenele oficiale, jucând alternativ clasic şi modern, tragedie, dramă şi comedie, cu un succes fără egal, izbutise să dea epocii în care şi-a desfăşurat activitatea pecetea numelui său: epoca Romaneascăi.

Cu toate acestea, eu nu am cunoscut-o decât amărâtă, decepţionată, mărturisindu-şi dorinţa de a părăsi teatrul care – după părerea ei – nu o răsplătise pe măsura talentului şi a pasionatei sale dăruiri pentru scenă“.

Citiţi şi: Memoria culturală. Mari poveşti despre marii dispăruţi

(…) În seara reprezentaţiei ei de adio de la Teatrul Naţional mi-o amintesc jucând scena balconului din «Romeo şi Julietta» de Shakespeare. Apariţia ei m-a impresionat neplăcut şi dureros la început. Era de talie aproape scundă, cu un abdomen proeminent, accentuat încă de costumul roz, cu părul complet alb şi cu ochelari.

Şi totuşi, când a început să joace rolul, să trăiască cu o vioiciune şi gingăşie încântătoare, cu muzicalitatea glasului său argintiu, cu o dicţiune în care cuvintele sunau ca nişte şiraguri de perle, nu am mai văzut-o pe bătrâna Romaneasca: din balconul înflorit auzeam doar râsul cristalin al unei copile naive“.

Lucia Sturdza Bulandra

Click pe fotografie, pentru a vedea imagini video cu actriţa Lucia Sturdza Bulandra

Eleonora Duse – „Pe Eleonora Duse am iubit-o şi am preţuit-o pentru naturaleţea şi vădita simplitate a jocului ei. Era atâta adevăr, atâta profunzime în atitudinea ei, atâta durere în privirile ei şi în tăcerile ei, încât te atrăgea, te făcea să simţi cum simţea ea, să plângi când plângea ea, s-o înţelegi şi s-o compătimeşti, pas cu pas, clipă cu clipă.

Nu era frumoasă: de statură mijlocie, avea doi ochi mari, negri, arzători, şi o faţă smeadă, colţuroasă, pe care se răsfrângea cu putere clocotul frământării interioare“.

Agatha Bîrsescu – „Pe Agatha Bîrsescu am văzut-o jucând în Magda, în Sapho, în Messalina, în contesa Sarah. Ovaţiile nesfârşite care o întâmpinau, ca o justă răsplată pentru concepţia artistică şi perfecta îmbinare a detaliilor jocului său savant şi emoţionant, erau mărturia admiraţiei tuturor“.

Citiţi mâine, în Ziarul Metropolis, şi alte poveşti create în jurul unei mari actriţe: Lucia Sturdza Bulandra.

Foto cu Lucia Sturdza Bulandra – cinemagia

23
/02
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1789 se năştea la Hotahova (azi în Albania) un om cu destin neobişnuit. La zece ani vine în Ţara Românească, face studii de filosofie la Viena şi de medicină în Germania, la Halle; revine la Bucureşti şi aici are o carieră spectaculoasă, cu reverberaţii până astăzi în Grecia. S-a stins din viaţă în 1874. E vorba de Apostol Arsaki.

23
/02
/17

A fost o vreme când la Bucureşti s-a construit mult, somptuos şi durabil. În istoria Europei răstimpul e cunoscut drept la belle époque; în România a fost vorba de domnia regelui Carol I. Să amintim doar câteva clădiri ridicate atunci şi cu care ne mândrim şi azi în faţa străinilor, încercând  să-i convingem că am fost „micul Paris”. Aşa dar: Ateneul român, Ministerul Agriculturii, Palatul Cantacuzino, Palatul de Justiţie, Poşta, CEC-ul, Muzeul Ţăranului Român, Palatul Bursei, Palatul Asigurări Generala, Bufetul de la Şosea, Palatul Camerei Deputaţilor (azi muzeul Patriarhiei), Fundaţia universitară Carol I

23
/02
/17

Se întâmpla de Dragobete, în anul 1929. Pentru prima oară în România, miza unui concurs de frumusețe era participarea la celebrul „Miss Univers”. După desfășurarea semifinalelor, organizate pe județe, Magda Demetrescu, “orfană de doar 17 ani, adoptată şi crescută de una dintre mătuşile sale.”- potrivit presei vremii - avea să fie declarată la începutul lunii martie „Miss România”.

07
/02
/17

Când tradiţia îţi rămâne străină, când te crezi demiurg, în măsură să hotărăşti soarta a milioane de oameni, poţi desfigura un oraş. Consecinţe nebănuite se întind apoi pe zeci de ani. Aşa s-a întâmplat cu Bucureştiul nostru, supus unui experiment de „sistematizare” barbară care i-a adus o tristă faimă: oraşul cu cele mai cumplite distrugeri în vreme de pace.

06
/01
/17

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!

29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

10
/12
/16

La începutul epocii regulamentare, în noiembrie 1832, autorităţile statului au simţit nevoia creerii unei publicaţii (Buletinul Oficial), prin care să comunice populaţiei „punerile la cale, măsurile, orânduirile de slujbe, hotărârile de judecată şi poruncile” din diferitele ramuri administrative, ca şi dispoziţiile legislative după care „să se povăţuiască fiecare”.

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.

01
/12
/16

Începând din sec. al XVIII-lea, domnii fanarioţi au luat o serie de măsuri menite să transforme aglomaraţia de case ridicate cum da Dumnezeu, pe uliţe desfundate, fără nume şi ameninţate periodic de revărsările Dâmboviţei, într-un oraş mai bine rostuit.

Page 1 of 2112345...1020...Last »