Luna, pândită şapte zile, pentru fotografia perfectă
https://www.ziarulmetropolis.ro/luna-pandita-sapte-zile-pentru-fotografia-perfecta/

Dragoş Stoica, fotoreporterul Ziarului Metropolis, şi-a instalat superobiectivul Nikon de 600 de mm pe un trepied, în balconul apartamentului său din Bucureşti, şi a aşteptat să răsară luna. Vă prezentăm şapte imagini spectaculoase, realizate în ultimele şapte zile

Un articol de Dan Boicea|27 aprilie 2013

Dragoş Stoica, fotoreporterul Ziarului Metropolis, şi-a instalat superobiectivul Nikon de 600 de mm pe un trepied, în balconul apartamentului său din Bucureşti, şi a aşteptat să răsară luna. Vă prezentăm şapte imagini spectaculoase, realizate în ultimele şapte zile.

 Dragoş Stoica povesteşte cum a făcut fotografiile:

 „M-am pus pe treabă imediat cum am reuşit să deţin un super teleobiectiv, ce îmi permite să apropii mult imaginea lunii şi să-i captez detalii preţioase. În jur de 25 aprilie, luna suferă şi o mică eclipsă, fiind uşor umbrită de proiecţia umbrei pământului. Pasionat de fotografia obiectelor de la distanţe mari, întotdeauna am admirat şi momentele surprinse, când un avion se suprapune cu suprafaţa lunii.

Pregătit pentru o săptămână de lună mare şi frumoasă, obiectivul Nikon de 600mm F4 VR a fost montat permanent pe trepied în balcon, de unde, în mod normal, pot observa răsăritul nocturn al lunii. Am pândit-o în diverse zile şi ipostaze, captându-i formele şi detaliile în diverse zile din ultima săptămână.

Trei ore de aşteptare pentru o declanşare

Pentru a capta momentul suprapunerii unui avion pe suprafaţa lunii, oricât de mult te-ai interesa de curse şi ore, trebuie să ai şi destul noroc şi răbdare. Cel mai bine e cu luna măcar la jumătate din suprafaţa vizibilă sau aşa cum a fost în data de 25 aprilie, plină.

Am aşteptat şi am urmărit de la ora 20.00 până pe la ora 23.30 şi, la un moment dat, am observat cu ochiul liber un început de dâre, evident urmele de vaporizare de la jeturile motoarelor, şi am pus repede ochiul în vizor, am focalizat şi am declanşat.

Nu am avut parte în data de 25 aprilie de cea mai bună atmosferă fiind în Bucuresti, parcul I.O.R. (sau Titan, „Alexandru Ioan Cuza“, mai nou), dar m-am bucurat de lună plină, de avion şi de mica eclipsă.

Luna, acest satelit mai mult sau mai puţin natural al pământului, este în cele din urmă cel mai mare corp astral pe care îl putem observa cu ochiul liber. Cred că oricine este fascinat de apariţiile maiestuoase ale acestuia pe bolta cerească, în special în acele zile din an în care, datorită poziţiei astrelor şi atmosferei pământului, luna pare mai mare, mai frumoasă, mai fermecătoare.

Aparatură sofisticată

Pentru a obţine un factor cât mai mare de mărire, am folosit fie aparatul Nikon D 800, care prin cei 36 de megapixeli ai săi captează foarte multe detalii, fie frăţiorul mai mic mirrorless, Nikon 1 J1, care prin factorul de crop de 2,7x al senzorului de 10 megapixeli realizează un echivalent de focală de 1620 mm F4 de la 600 mm F4.

Pentru a împinge lucrurile şi mai departe, am interpus între obiectiv şi cele două aparate şi un teleconvertor 2x Nikon TC20E iii, care a dublat focala efectivă a superteleului, la 1200 mm, pe D 800 în mod crop, având un echivalent de 1800 mm, iar cu J1, 3240mm.

Mai multe fotografii de Dragoş Stoica puteţi vedea pe contul său de Facebook.

08
/06
/22

În mai puțin de o săptămână începe cea de-a 15-a ediție a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD, acolo unde teatrul, dansul și efervescența evenimentelor conexe își dau întâlnire cu spectactorii dornici să se bucure de o nouă atmosferă și un nou concept „sub nori”.

31
/05
/22

Inițiat în 2012, de către Fundația M&V Schmidt și Fundația Tabaluga/ Peter Maffay Stiftung, festivalul Săptămâna Haferland are misiunea de a promova cultura și tradițiile sașilor din Transilvania și de a dezvolta sectorul turistic din zona respectivă. Regiunea săsească din Transilvania, cuprinsă între Brașov și Sighișoara, a fost denumită Țara Ovăzului sau Haferland cu sute de ani în urmă, datorită localnicilor care obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru.

30
/05
/22

Să presupunem că o sticlă de plastic, un pet, și-ar dori să plece dintr-un sat din Transilvania și ar vrea călătorească până la Marea Neagră, ori poate și mai departe. Credeţi că ar putea? La această întrebare și-au dorit să găsească răspunsul un grup de voluntari din România. Realizată într-un proiect inedit tip experiment, "Călătoria mea spre mare" este de fapt o poveste despre oameni, mentalităţi și educaţie.