Maria Dinulescu: ,,Trăiesc visul meu american”
https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-dinulescu-traiesc-visul-meu-american/

Actriţa Maria Dinulescu a declarat, marţi, la un eveniment organizat la Institutul Cultural Român, că nu şi-a dorit succes şi nu-l doreşte în continuare şi a afirmat că, dacă primeşte o audiţie şi trebuie să lucreze la ea, este ,,cea mai fericită”, precizând că trăieşte ,,visul ei american”.

Un articol de Liliana Matei|30 iulie 2014

La evenimentul organizat, marţi, la Institutul Cultural Român (ICR) din Capitală au participat Liviu Jicman, vicepreşedinte ICR, Roxana Călinescu, iniţiatoarea proiectului, Florina Pînzaru, specialist în marketing şi management strategic, şi Denissa Scutaru, expert PR.

„O să vă spun un lucru pe care nu l-am spus niciodată în presă. (…) Nu mai eram pe val. Asta nu ajunsese deja în media, dar nu mai făceam filme de un an, un an şi jumătate (la momentul în care a plecat din România, n.r.) şi nici nu mai puteam altceva. Am simţit că este momentul, din punct de vedere marketing pentru mine şi pentru ţară, să plec, nu că nu mai mă vrea lumea, ci când simt că lucrurile nu se mai întâmplă. De ce nu te mai vrea lumea? Nu pentru că eşti slab, nu pentru că nu mai eşti talentat, nu pentru că nu mai eşti muncitor, ci pur şi simplu eşti un produs care, la un moment dat, se uzează din punct de vedere business. (…) Şi vin alţi oameni, trebuie să vină alţi oameni şi sunt alte interese. Şi imaginea ta se uzează. Ăsta a fost unul dintre lucruri şi după aceea (…) am vrut să simt ce este industria de film. La noi nu este industrie de film, la noi a fost o experienţă artistică, cea mai dorită de către toţi oamenii de cinema din lume, dar nu ştiam ce înseamnă să fii într-o fabrică de film. Şi de asta am plecat. Nu ştiam pe nimeni. Aveam un singur contact în Los Angeles”, a spus Maria Dinulescu, marţi, la întâlnirea cu publicul organizată la sediul ICR.

De asemenea, Maria Dinulescu a vorbit despre fotografiile de casting, afirmând că acestea sunt foarte importante, iar americanii apreciază naturaleţea. Arătând o fotografie alb-negru, actriţa a precizat că o astfel de imagine nu vinde, „oamenii vând în culori”. „Că sunt reclame, că sunt filme, nu contează. Trăim într-o eră a culorilor. Ei trebuie să vadă ce vei vinde tu”, a completat aceasta.

Maria Dinulescu a mai spus că fotografia de casting trebuie să fie foarte vie şi să nu aibă „pic de machiaj”. „Când te duci la audiţie, nu ai voie să vii îmbrăcat în personaj, nu ai voie să porţi niciun fel de machiaj, fetele vin cu nişte ghetuţe, blugi şi un tricou simplu. Nu ai voie să vii cu nimic altceva. De ce? Pentru că pe ei îi interesează ca tu să fii personajul. Asta e un cuţit adânc înfipt în inimă pentru un actor, pentru că tu te pregăteşti patru ani de zile şi multe alte workshop-uri după în care vrei să te joci, vrei să descoperi mai mult din tine, vrei să oferi mai mult, mai divers. În Los Angeles nu se întâmplă acest lucru, eşti personajul sau nu eşti personajul”, a mai spus aceasta.

Pe de altă parte, Maria Dinulescu a precizat că, în Statele Unite ale Americii, actorul est-european înseamnă „actorul vorbitor de limbă rusă”. „Nu fac diferenţa. Poţi juca în trei roluri. În cazul fetelor: prostituată, spion sau iubită de mafiot rus. Niciunul dintre aceste roluri nu este personajul principal, este personaj de susţinere, dacă eşti foarte norocos, sau eşti doar un personaj care apare la un moment dat şi moare curând. Asta înseamnă foarte puţine zile de filmare, înseamnă că nu construieşti o carieră”, a mai spus actriţa.

Totodată, aceasta a declarat că, în Los Angeles, în fiecare zi sunt aproximativ 500 de noi roluri pentru TV, film, teatru, reclame şi videoclipuri. „Sunt 800 de oameni care sunt trimişi electronic, totul este electronic, dintre care se aleg numai 40, care vin în următoarea zi la audiţie. Sunt 40 de audiţii pe rol, adică 2.000 de audiţii într-o zi. Sunt aproximativ 400 de agenţii în L.A, care reprezintă 120.000 de actori şi sunt aproximativ 80.000 de actori care nu au reprezentaţie, adică ei nu ajung la niciun casting. Ei nu află de casting. (…) Statistic, dacă toate lucrurile ar fi egale, ca talent, accent, naţionalitate, şansele ar fi de 10% pentru a lua o audiţie pe zi”, a mai spus aceasta.

Maria Dinulescu a precizat că în Los Angeles competiţia nu este valorică, ci este numerică. „Primul şoc pe care îl ai acolo. Cultura. Noi venim dintr-o societate în care avem opinii, ne place să gândim, suntem intenşi, suntem pasionali, (…) folosim ‘nu’ în aproape orice propoziţie şi, dacă în L.A ţi se spune că eşti ‘opinionated intense’ nu este ceva mai grav de atât. (…) Este foarte, foarte dificil să îţi dai seama că la fiecare conversaţie faci greşeli”, a mai spus aceasta.

Actriţa a spus că marea diferenţă dintre România şi experienţa sa în Los Angeles este că „există enorm de multă dezumanizare”. „Te uiţi în ochii oamenilor şi foarte greu ajungi să comunici cu ei, de fapt. Este foarte greu. Nu ţi se răspunde la mesaje, la e-mailuri, atâta vreme cât nu au nevoie de tine nu contezi. Trebuie să ai o inimă extraordinar de puternică. Trebuie să nu îţi fie dor de nimic, trebuie să fii foarte puternic în acel oraş, mulţi spun că este dificil, eu nu folosesc încă cuvântul ăsta, nu am ajuns încă la nivelul dificil, dar nu este uşor, Nu este uşor absolut deloc”, a mai afirmat aceasta.

De asemenea, Dinulescu a spus că „a crescut enorm” după experienţa la Los Angeles. „Este greu, înveţi multe, trebuie să experimentezi, trebuie să încerci, dar este important să ai multe informaţii înainte de a merge acolo. (…) Cel mai frumos lucru este să îţi experimentezi viaţa cu multă pasiune, cu multă dragoste pentru ceea ce faci tu şi asta cred că este cel mai important, indiferent cât de dificil e, nu contează. (…) Să îţi păstrezi integritatea, să ai demnitate, să ai curaj, să încerci şi să te accepţi aşa cum eşti tu”, a mai subliniat actriţa.

Prezent la eveniment, actorul Ion Haiduc a precizat că, înainte de a nu muri de foame la Hollywood, trebuie „să facem ceva să nu murim de foame la noi acasă”. „În ’92 am făcut primele filme cu americanii, am fost unul dintre favoriţii lor. (…) În ’94 am încercat să fac un sindicat al actorilor, nu e vorba de un sindicat comunist (…). Această profesie este total dezorganizată. Aici. (…) Să impunem o lege. Este o vraişte totală în cinematografia românească”, a spus actorul. Haiduc a mai precizat că actorii români trebuie să-şi găsească un lider şi să-şi organizeze un sindicat.

Maria Dinulescu a precizat că „visul american” există, afirmând că ea nu şi-a dorit acest lucru. „Eu m-am simţit obligată să plec, am vrut să învăţ mai mult, nu am avut niciun fel de aşteptare. (…) Nu mi-am dorit succes, nu mi-l doresc în continuare, îmi doresc să lucrez. Îmi doresc să lucrez cu oameni de foarte bună calitate şi să mă simt foarte inspirată. Am lucrat cu oameni de calitate, dar nu la nivelul la care ar trebui şi nici la nivelul pe care aş fi vrut să-l descopăr, pentru moment. Sunt realistă cu mine, iar decizia mea acum este – şi pe care o recomand – este să mergi în L.A doar în sezoanele de audiţii, adică să te duci doar la audiţii, primăvara şi toamna. Iei o audiţie, te duci şi munceşti”, a mai spus aceasta. Actriţa a relatat că „visul ei american” este să muncească, afirmând că trăieşte acest fenomen, „dar din punctul său de vedere”.

Întrebată ce îşi doreşte, Maria Dinulescu a declarat că, în primul rând, vrea un partener de viaţă, dar şi să trăiască mai mult din punct de vedere emoţional. „O să fac proiectele mele, ca să pot să îmi ofer mai mult de muncă, şi în State, şi în România (…) Sunt multe lucruri pe care probabil le doresc, dar în acest moment sunt extraordinar de fericită”, a mai spus aceasta.

Maria Dinulescu a studiat actoria la Universitatea Naţională de Cinema şi Teatru din Bucureşti. Actriţa a intrat în atenţia internaţională în 2003, când unul dintre primele scurtmetraje în care a jucat, „Trafic”, a câştigat premiul Palme d’Or, la Festivalul de la Cannes. Maria Dinulescu a revenit la Cannes în 2007, cu rolul principal feminin din filmul „California Dreamin’ (nesfârşit)”, de Cristian Nemescu, câştigătorul secţiunii Un Certain Regard. Interpretarea ei din acest film i-a adus câteva premii, inclusiv cel pentru cea mai bună actriţă la BIAF Georgia şi Arte Mare din Franţa.

Maria Dinulescu a interpretat apoi rolul principal în „Pescuit sportiv”, un film care a avut premiera mondială la cea de-a 65-a ediţie a Festivalului de la Veneţia. Datorită acestui rol, a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Salonic şi Buenos Aires Film Festival. De asemenea, Maria Dinulescu a jucat în mai multe filme de televiziune, inclusiv în versiunea românească a serialului produs de HBO „In Treatment”, „În derivă”. Pe lângă scurtmetrajele şi lungmetrajele în care a jucat, Maria Dinulescu a apărut în reclame şi în videoclipul piesei „Peace” al formaţiei Depeche Mode. Maria Dinulescu este membru al Academiei de Film Europene (EFA).

24
/03
/17

“Nu sunt sigur dacă sunt un actor care participă la curse de maşini sau un şofer de curse care face actorie.” - Steve McQueen. Într-o zi de 24 martie (1930) se năștea unul dintre cei mai îndrăgiți actori americani. Numit „King of Cool” pentru modul nonşalant în care şi-a interpretat personajele, Steve McQueen a debutat în 1956 cu un rol în „Cineva acolo sus mă iubeşte”.

22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

22
/03
/17

Cel mai râvnit trofeu la Gala Premiilor Gopo, “Cel mai bun film de lungmetraj al anului”, a fost câștigat de pelicula "Sierranevada", în regia lui Cristi Puiu. Filmul lui Puiu a primit șase premii, la fel ca și pelicula "Câini", în regia lui Bogdan Mirică.

21
/03
/17

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc în această seară. Evenimentul va fi transmis în direct de la ora 20.00 pe TVR 2, TVR 3 și TVR HD, dar și online pe www.premiilegopo.ro și www.cinepub.ro.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

16
/03
/17

Scris şi regizat de Paul Negoescu, „Două lozuri” a arătat că o comedie de mic buget poate avea succes la public (şi în bună parte şi la critică) fără a face apel la cele mai facile instrumente (şi cu o inspirată campanie de promovare).

16
/03
/17

Cea de-a opta ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (10 – 14 mai 2017) îi este dedicată regizorului Cristian Mungiu. Cinefilii și îndrăgostiții de film românesc vor avea ocazia să se întâlnească cu regizorul în prima zi de festival. Noutatea din acest an este că selecția filmelor din festival este realizată chiar de invitatul special – Cristian Mungiu, în colaborare cu Ambasadorul cultural, Irina – Margareta Nistor.

16
/03
/17

CRONICĂ DE FILM „Silence”, cel mai nou film al legendarului regizor american Martin Scorsese, realizat după un roman japonez, aspiră la clasicism.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

15
/03
/17

Cea de-a XI-a ediție a Premiilor Gopo, eveniment care răsplătește anual performanța în cinematografia românească, va avea loc marți, 21 martie 2017, în Sala Mare a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.

15
/03
/17

În colaborare cu partenerul său pe termen lung, celebra secțiune a Festivalului de Film de la Cannes, Quinzaine des Réalisateurs, BIEFF 2017 aduce în România cel mai recent lungmetraj al legendarului Alejandro Jodorowsky, una din figurile emblematice ale cinema-ului de avangardă, renumit pentru provocatoarele sale capodopere suprarealiste din anii ‘70 („Santa Sangre”, „El Topo”, „The Holy Mountain”).