Marius Florea Vizante, 42 de ani. La mulţi ani!
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-florea-vizante-42-de-ani-la-multi-ani/

Avusese deja câteva roluri la Teatrul de Comedie, când a primit un telefon. „Mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi mă cheamă la casting… După ce am închis telefonul m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii”.

Un articol de Petre Ivan|12 august 2014

Marius Florea Vizante s-a născut la 12 august 1972, în Oradea şi a absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1997 (clasa Gelu Colceag). A fost poreclit “Vizante” în clasa a noua, după ce a recitat un monolog cu haiducul Vizante.

După absolvirea facultăţii a jucat pe scenele bucureştene, la Teatrul Naţional, la Bulandra sau pe scena Teatrului de Comedie. Pe marele ecran a debutat în 1993 cu filmul È pericoloso sporgersi, de Nae Caranfil. A jucat apoi în În fiecare zi e noapte (1995), Cowboy & Alliens (1998), Fii cu ochii pe fericire (1998), Excalibur Kid – Zack si Sabia vrajita (1999), Filantropica (2002), Margo (2006), Imprevizibilii (2007), Ticalosii (2007), Restul e tacere (2008), Cocos Nucifera (2009). De asemenea, a făcut parte din grupul comic Vouă, alături de care a apărut în numeroase spectacole de divertsiment.

Haiducul Vizante intră la particular

La 18 ani, s-a dus la examenul de admitere la IATC cu monologul lui Ion din Năpasta. N-a fost admis, însă din fericire pentru el, în scurt timp avea să apară prima academie de arte particulară.

Problema era că acolo trebuia să plăteşti. Şi nu puţin. Era o sumă fabuloasă, ţin minte ca acum. 38.000 de lei. Ştiu că salariul tatălui meu era de 5-6.000 de lei pe lună cu care el întreţinea toată familia, 6 persoane. În momentul ăla i-am promis tatălui meu că îi voi înapoia până la ultimul leu şi că din momentul ăla n-am să-i mai cer nici un leu niciodată. Şi Dumnezeu m-a ajutat şi aşa s-a întâmplat…” , spune actorul care îşi serbează, astăzi, cea de-a 42-a aniversare.

Avusesese deja câteva roluri la Teatrul de Comedie, când a primit un telefon: „Mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi vă cheamă la casting… După ce am închis telefonul m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii”.

Foto cu Marius Florea Vizante – cinemagia

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan