Márquez, mai frumos ca niciodată
http://www.ziarulmetropolis.ro/marquez-mai-frumos-ca-niciodata/

Gabriel García Márquez a fost, aşa cum rezultă şi din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

Un articol de Andrei Crăciun|18 Aprilie 2014

Când, la 87 de ani, săvârşește ultimul sacrificiu, cel mai uman dintre toate, însuși Márquez, poate că e mai bine să taci o tăcere care să se întindă pe măcar întreg pământul. Nu se întâmplă însă așa. Căci Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

Nu judec acest diagnostic, nu-l neg, nu-l contest. Aceasta nu e și ierarhia mea, dar nu mă voi apuca acum să fac precum poetul din Irbit.

I-am preferat pe alții lui Márquez. Nu mă justific. Explic: Márquez a scris literatură cu o forță excepțională, cu o lejeritate de fenomen inaccesibil altor oameni care se întâmplă să aibă ca meserie, ba chiar ca vocație, scrisul.

A aruncat în jur frumusețe, așa cum un curcubeu, cum o furtună în larg, cum un răsărit, cum un apus, cum uneori ploaia, cum doar bunul Dumnezeu pot.

L-am citit dintotdeauna ca pe o desfășurare de energii care nu ne sunt comune, și, nefiindu-ne comune, nu ne sunt date și nouă celor care sperăm că prin mai mult talent, mai multă disciplină și mai multă șansă vom da cândva o carte care să nu se rușineze de apropierea veacului de singurătate.

Márquez, cu frazele sale luxuriante, nesfârșite, te face, însă, să-ți vezi această îndrăzneală în tot absurdul ei. În biblioteca personală, pe raftul lui Gabo nu mai stă nimeni. Mă agăț de acea solitudine ca de cineva care știi că te-ar putea oricând părăsi.

Cronica unei morţi anunţate

Și caut, acum, la moartea sa, o vijelie în adâncul meu și mă înspăimântă liniștea de care dau. Nu e liniștea din ghearele nebuniei. E altceva: la moartea lui Márquez îmi amintesc, într-un carusel magic, atâtea cuvinte din care a făcut Macondo, din care a făcut oamenii pe care i-am luat cu noi, martori tăcuți, dar nu întotdeauna, orbi, dar nu lipsiți de conștiință, ai măruntelor întâmplări care au fost viețile noastre.

În ziua morții sale, îmi amintesc totuși – de la primul la ultimul rând – o singură carte. Este, probabil, cea mai îndepărtată de perfecțiune. Este singura care m-a lăsat vreodată să cred că mi-ar fi putut fi îngăduită și mie. Crezând aceasta, pe ea am iubit-o cel mai mult. Cartea aceasta este „Cronica unei morți anunțate”.

Dintre toți oamenii pe care Márquez i-a ucis cu sălbăticie, cu necesitate, cu dragoste, oameni care deși de mult muriseră continuau să stăpânească pământul, la Santiago Nasar m-am gândit când am aflat că magul columbian și-a început, la 87 de ani, cea mai lungă dintre călătorii.

Da, la Santiago Nasar, care în clipa dinaintea sfârșitului anunțat se ținea drept, mândru, iar „chipul său sarazin cu cârlionții răsculați era mai frumos ca niciodată”.

Oamenii, oamenii adevărați vreau să spun, nu sunt niciodată doar biografia lor. Pe Márquez îl așteaptă o lungă nemurire – asta știe oricine. Eu aș vrea să mi se confirme, fie și într-un vis ceva mai îndelungat, că într-adevăr, cum îmi impune inima să cred, la fel ca Santiago Nasar, în clipa morții sale, Gabo avea cârlionții răsculați și era mai frumos ca niciodată.

20
/01
/17

Marți, 24 ianuarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta nr. 38), va avea loc un eveniment dedicat volumului Scrisori către Vera, de Vladimir Nabokov, volum aflat în topul vînzărilor Editurii Polirom la Salonul Internațional de Carte Gaudeamus, ediția 2016. Participă: Veronica D. Niculescu, traducătoarea volumului și Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom”. Moderează: Emanuela Ignățoiu-Sora

19
/01
/17

Romanul „Cinci colțuri” (cea mai recentă carte a lui Mario Vargas Llosa), în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, a văzut lumina tiparului la Humanitas Fiction, la sfârșitul anului trecut, în seria de autor dedicată marelui scriitor peruan.

17
/01
/17

În această seară, de la ora 19.00, la ceainăria Cărturești Verona, editura Nemira lansează o carte fundamentală pentru istoria ideilor, tradusă pentru prima dată în România: Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale, de Matila C. Ghika. Volumul cuprinde o scrisoare către autor semnată de Paul Valéry, prefață de Basarab Nicolescu și este tradusă din limba franceză de Adrian Pătrușcă.

16
/01
/17

Cartea „Zgomotul timpului” a fost publicată anul trecut în colecția Babel de la Editura Nemira (ediția a II-a, traducere de Virgil Stanciu).

16
/01
/17

Poetul, prozatorul, criticul literar și publicistul Mircea Cărtărescu a fost desemnat, duminică seară, câștigător al celei de-a XXVI-a ediții a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia, care se acordă, în fiecare an, pe 15 ianuarie, la Botoșani.

09
/01
/17

Cartea de povestiri „Dragoste la 17.50 $” (traducere din limba engleză și note de Cristian Neagoe), de Charles Bukowski, a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2016.

09
/01
/17

După un an cu o mulțime de cărți interesante apărute în România, din care însă puține sunt reale evenimente editoriale, Ziarul Metropolis vă propune un top 10 al celor mai semnificative apariții din anul care tocmai s-a încheiat.

21
/12
/16

Cartea „Dragă, mă duc la Charlie” (traducere din limba franceză de Tudorel Urian) a fost publicată anul acesta, la Editura All. Maryse Wolinski (născută în Algeria) este jurnalistă şi scriitoare, soţia caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatele de la revista satirică „Charlie Hebdo”, pe 7 ianuarie 2015.

Page 1 of 6212345...102030...Last »