Meda Victor: „De ce să nu se joace teatru oricând, oriunde?“
http://www.ziarulmetropolis.ro/meda-victor-de-ce-sa-nu-se-joace-teatru-oricand-oriunde/

Tânăra, dar deja consacrata actriţă Meda Victor joacă sâmbătă, 29 martie, de la ora 19.00, în prima piesă de teatru din România care va fi reprezentată pe un aeroport. În cadrul spectacolului, actriţa va purta numele „Sorana“.

Un articol de Andrei Crăciun|28 Martie 2014

Da, dragi cititori, se va juca teatru pe „Henri Coandă” din Otopeni: spectacolul „Ne vom revedea în anul care a trecut“, după piesa dramaturgului român Ștefan Caraman. Regia este semnată de tânărul Alexandru Nagy (doar 23 de ani!). În celelalte roluri, alături de Meda Victor, îi puteți vedea pe Gelu Nițu, Cătălina Mustață și Mihai Smarandache.

Spectacolul este realizat după o idee originală a Teatrului de Sufragerie (teatru independent fondat de Mirela Loghin), care punctează astfel și doi ani de existență.

Producţia este susținută și de Teatrul Independenților Profesioniști (fondat de Alexandru Nagy) și de Colivia (un spațiu cultural alternativ fondat de fotograful Daniel Vrăbioiu). Intrarea la spectacol va fi liberă.

Șarmanta Meda Victor, îndelung distribuită în piese de teatru și filme de cinema de către însuși maestrul Horațiu Mălăele, este actor freelancer. Are un tatuaj pe încheietura mâinii stângi cu numele soțului ei, Gabi. În rest, poartă pălării cochete, cu grația Reginei Angliei de acum jumătate de secol și joacă, joacă, joacă. Am vorbit cu ea, deschis, despre viitorul teatrului independent, atât în țara noastră, cât și în străinătate.

Andrei Crăciun: Tu crezi că are viitor teatrul independent în România?

Meda Victor: Da. Aș vrea să aibă un viitor și să nu fie ceva la nivel de diletanți, adică jucăm într-un spațiu alternativ ceva, doar ca să jucăm, fiindcă nu avem unde. E adevărat că ies atâția absolvenți de teatru în fiecare an și nu au unde să joace, dar nu trebui să coborâm în superficial. Varianta asta, teatrul independent, s-a născut dintr-o nevoie, înțeleg, e foarte în regulă, dar să fie profesionist.

Să nu fie deci doar o modă și nici să rămână munca făcută incomplet.

Da, să rămână în perimetrii artei la performanță maximă. Nu trebuie să fie ceva derizoriu, trebuie să fie profesionalism de la voce, regie, text, sunet până la actori. Actorii pot fi foarte buni chiar dacă sunt la început și nu sunt cunoscuți. Spun asta pentru că am văzut spectacole care, din nefericire, au fost făcute doar de dragul de a face ceva. Nu e de ajuns.

E și un trend. E o nișă și oamenii, mai ales tinerii, sunt atrași de nișe.

E frumos. De ce să nu se joace teatru oricând, oriunde? Uite, la Avignon, în Franța, se joacă teatru și în aer! În fiecare centimetru pătrat se joacă teatru, e incredibil! Asta timp de o lună, cât ține Festivalul. Deci, se poate. Se joacă minunat! Nu te aștepți să vezi ce demență e acolo şi până unde merge mintea omului!

Meda Victor - Foto Daniel Vrabioiu

Meda Victor (în alb), alături de Cătălina Mustaţă, Gelu Niţu şi Mihai Smarandache

Poate o să jucați spectacolul ăsta într-un avion, în zbor.

Da, ar fi frumos. Dacă am merge la Avignon, ar trebui să jucăm în franceză, ceea ce e OK.

„Mălăele e un Dumnezeu aici, pe pământ”

Ați fi pregătiți?

Eu aș fi, da. În tot ce ține de actorie, sunt pregătită. Sunt pregătită pentru orice îmi cere un regizor. În momentul în care am bătut palma și cum spune Horațiu Mălăele „ne-am căsătorit pentru proiectul ăsta…“, fac absolut orice îmi cere. Orice.

Cu Mălăele cum ai lucrat?

Mălăele e un Dumnezeu aici, pe pământ. Cum să fie? Îl ador, îl respect. În continuare lucrez cu el, ceea ce mi se pare minunat. În continuare învăț de la el, mai am încă atâtea de învățat!

Are disponibilitatea să ofere?

Da, e foarte generos. Cred că un om la valoarea lui ar păli dacă n-ar fi generos. Ar păli el în fața lui. Oricum, el este geniu. Dar geniu parcă deja e puțin. Trebuie să dea, că deja e un brand, toată lumea îl iubește. Dar ne dă tuturor, nu doar mie. Și-a ales el niște omuleți, e adevărat, și nouă ne dă mai mult. Tot ne ia, ne ajută, ne ghidează. E o chestie să te ia un om sub aripa lui. E mișto că eu și joc cu el, nu doar că sunt în niște spectacole pe care el le regizează, ceea ce deja e fabulos. Dar cel mai mișto e că eu joc cu el, mereu mă uit cum face, cum le duce, e altceva! Se transformă mereu. L-am invitat și pe el pe aeroport.

O să vină?

Sper să vină. Eu știu că el dacă n-are treabă preferă să stea acasă și să se relaxeze desenând. Dar cred că are spectacol. Are o viață incredibilă. El a făcut deschiderea aici, apropo de spațiul ăsta, Teatrul de Sufragerie (n.r. – cu spectacolul “Sunt un orb”).

A tăiat panglica.

A tăiat panglica, da. Dacă locul asta a fost stropit de el, o să înflorească bine lucrurile pe aici. Așa cred, așa sper.

Foto cu Meda Victor – Daniel Vrăbioiu

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »