Meme, dileme şi embleme – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/meme-dileme-si-embleme-mondialul-metropolis/

Jocul Argentinei la acest Mondial seamănă cu un discurs confecţionat din meme: lasă impresia că e consistent şi bazat pe lecturi solide, când de fapt e doar glazură.

Un articol de Cinesseur|26 Iunie 2014

Artificiu, spumă, perdea de fum. Proba verităţii a fost meciul cu harnicul şi căposul Iran. Puşi în faţa unui baraj defensiv temeinic organizat, spiriduşii argentinieni s-au văzut în deloc onoranta ipostază de a asedia poarta adversă în cel mai pur stil englezesc şaptezecist: fără idei şi fără orizont.

În cele din urmă, golul a venit, târziu şi chinuit, favorizat de de fulguranta somnolenţă a doi fundaşi iranieni, care n-au blocat la timp culoarul de zbor al mingii, devenind involuntar co-autori la acea sclipire Messianică ce a adus izbăvirea.

Nu vă stresaţi, nu e nimic blasfemic aici: oricum argentinienii aşa îl văd pe Lionel, în virtutea tradiţiei instituite de Maradona după acea celebră şi plastică „mano de Dios”. În felul acesta s-a stabilit rezultatul şi tot aşa s-a desprins o concluzie de o evidenţă constrângătoare: se putea şi mai rău! Nu de alta, dar chiar a fost mai rău: năsărâmba din Africa de Sud de acum patru ani va ocupa multă vreme un loc privilegiat la stâlpul infamiei înălţat de pasional-intransigenţii suporteri argentinieni.

Memele provin de la echipele de club europene pe unde îşi fac veacul şi de unde îşi umplu sacul cei mai mulţi dintre selecţionabili: Barcelona, Real + Atletico Madrid, Manchester City sau Inter Milano. Deprinse şi desprinse din bagajul unor antrenori cu morgă şi filosofii de joc (sau de viaţă) radical diferite, comprimatele acestea pseudosapienţiale se amestecă la „naţională” într-un soi de mişcare browniană al cărei efect aduce cu entropia colorată a magneţilor de pe frigidere.

Prin comparaţie, învăţăturile sau indicaţiile lui Sabella, probabil cel mai necharismatic selecţioner argentinian all times, trec în ochii jucătorilor săi nişte însăilări, dacă nu cumva chiar invenţii în genul celei lansate pe la 1500 de faimosul criptograf Johannes Trithemius.

MONDIALUL METROPOLIS

Pentru a da greutate tezelor sale, venerabilul cărturar a inventat un istoric antic numit Hunibald. A fost atât de convingător, încât Hunibald a ajuns să fie înclus într-o ediţie a Enciclopediei Britanice ca şi cum ar fi existat de-adevăratelea! Nu ştiu cât de convingător este Sabella, mai degrabă aş zice că nu. Aşa cum s-au prezentat până în acest moment, oamenii săi interpretează partiturile învăţate la cluburi. Mondialul MetropolisCând acestea nu dau roade, îşi folosesc înzestrările native şi cumva se iese la liman.

Evident, toată suflarea fotbalistică argentiniană, maniheistă şi iacobină când vinde vorba de un Campionat Mondial, cere titlul. Nu ştiu dacă se va întâmpla, dar orice eventuală ieşire neprevăzută în decor, de exemplu în sferturile de finală, îi va fi fatală lui Sabella. Va fi ras fără remuşcări asemeni lui Hunibald*, eliminat din anale după ce s-a descoperit făcătura.

Altfel, ultima reprezentaţie a Argentinei în grupă (împotriva Nigeriei) se poate reduce la splendidul duel dntre Messi şi Musa, pus în scenă pe principiul cuplului de forţe. Rapide. Nici nu apuca primul să se bucure de izbândă, că hop, reacţia promptă a celuilalt anula reuşita. Părea că amândoi au luat lucurile cât se poate personal şi pe cont propriu, ca într-un western sau slapstick comedy interbelic.

Din punct de vedere statistic, confruntarea în sine a prilejuit consemnarea a două premiere în istoria Cupei Mondiale: primul meci în care ambele echipe marchează în primele 5 minute, respectiv pentru prima dată când acelaşi fotbalist – Messi, desigur! – este declarat cel mai bun de pe teren în toate cele 3 partide din faza grupelor! Cortázarian vorbind, „la toate acestea se adaugă şi fetiţa cu clar de lună şi Beethoven ca o maimuţă”.

De sâmbătă, Mondialul se va restarta. Argentina va întâlni Elveţia în optimi, iar Nigeria se va bate cu Franţa pentru accesul în sferturi. Nu-i văd pe elveţieni semnând epitaful lui Sabella.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis şi Messi – facebook

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212