Memoria culturală. Mari poveşti despre marii dispăruţi
http://www.ziarulmetropolis.ro/memoria-culturala-mari-povesti-despre-marii-disparuti/

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, ocrotitorul artiştilor. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Un articol de Ziarul Metropolis|14 Noiembrie 2013

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, care a fost, în vremea împăratului Diocleţian, comediantul păgân al cetăţii Tebaidului Egiptului şi ocrotitorul tuturor actorilor. Pe 14 decembrie, Ziarul Metropolis vă va spune povestea actorului care a devenit sfânt, acum 1.700 de ani, şi care este considerat ocrotitorul breslei. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Cu ajutorul documentelor de arhivă, vom încerca să reconstituim episoade importante din viaţa actorilor şi a regizorilor: clipe de glorie, poveşti din culise, mari iubiri şi farse celebre.

Demersul nu-şi propune să fie exhaustiv, ci doar să redescopere o parte din personalitatea celor care au marcat destinul artelor spectacolului în România.

Serialul va fi deschis, mâine seară, de câteva „spicuiri“ din viaţa de teatru a Luciei Sturdza Bulandra, prin câteva rânduri scrise chiar de ea, în 1956, în revista Teatrul. „Am înţeles că atât cultura fără talent, cât şi talentul fără cultură nu pot făuri un actor desăvârşit“, spunea Lucia Sturdza Bulandra.

Reperele profesioniştilor scenei

Marele eveniment al stagiunii 1909-1910 a fost înfiinţarea companiei Davila, când, desprinzându-se din trupa Teatrului Naţional, mai mulţi artişti, printre care şi Lucia Sturdza Bulandra, s-au grupat în jurul lui Alexandru Davila, pentru a pune bazele unui teatru de avangardă, un teatru „de calitate superioară“, după cum spunea actriţa, „în care un repertoriu, ales pe baza celor mai înalte criterii artistice, să fie interpretat şi montat cu cea mai elevată îngrijire, concepţie şi dăruire“.

Lucia Sturdza Bulandra aduce în povestea ei şi câteva amănunte de culise şi arată care este adevărata ei viziune asupra teatrului.

 

lucia sturdza bulandra

Vom mai publica articole despre Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache sau Octavian Cotescu: interviuri, portrete, eseuri scrise chiar de ei.

Urmăriţi serialul „Memoria culturală. Mari poveşti despre marii dispăruţi“, zilnic, în Ziarul Metropolis şi pe pagina noastră de Facebook.

07
/02
/17

Când tradiţia îţi rămâne străină, când te crezi demiurg, în măsură să hotărăşti soarta a milioane de oameni, poţi desfigura un oraş. Consecinţe nebănuite se întind apoi pe zeci de ani. Aşa s-a întâmplat cu Bucureştiul nostru, supus unui experiment de „sistematizare” barbară care i-a adus o tristă faimă: oraşul cu cele mai cumplite distrugeri în vreme de pace.

06
/01
/17

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!

29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

10
/12
/16

La începutul epocii regulamentare, în noiembrie 1832, autorităţile statului au simţit nevoia creerii unei publicaţii (Buletinul Oficial), prin care să comunice populaţiei „punerile la cale, măsurile, orânduirile de slujbe, hotărârile de judecată şi poruncile” din diferitele ramuri administrative, ca şi dispoziţiile legislative după care „să se povăţuiască fiecare”.

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.

01
/12
/16

Începând din sec. al XVIII-lea, domnii fanarioţi au luat o serie de măsuri menite să transforme aglomaraţia de case ridicate cum da Dumnezeu, pe uliţe desfundate, fără nume şi ameninţate periodic de revărsările Dâmboviţei, într-un oraş mai bine rostuit.

29
/11
/16

În 1869, „fiica Rinului”, Elisabeta de Wied, căsătorită cu principele Carol, plină de emoţie şi bolnavă de rujeolă, îşi făcea intrarea în Bucureşti, unde avea să domnească alături de soţul ei până în septembrie 1914.

21
/11
/16

„Românul iese la mort”. Această constatare devenea valabilă odinioară mai ales când era vorba de o înmormântare domnească, aşa cum a fost cea a lui Alexandru Suţu, întâmplată în ianuarie 1821.

Page 1 of 2012345...1020...Last »