Mihaela Ion, istoric de artă: „Dacă nu îți găsești un loc de muncă, îți creezi unul“
http://www.ziarulmetropolis.ro/mihaela-ion-istoric-daca-nu-iti-gasesti-un-loc-de-munca-iti-creezi-unul/

Mihaela Ion (28 de ani) are un doctorat în Istoria Artei Contemporane, conduce Asociaţia Atelierul de Creaţie şi din anul 2012 organizează Noaptea Albă a Creatorilor de Produs, eveniment desfăşurat în trei oraşe: Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca.

Un articol de Judy Florescu|9 Octombrie 2014

Ideile tinerilor proactivi sunt rareori încurajate să se dezvolte într-un cadru instituționalizat în România secolului nostru, de aceea orice contra-exemplu al acestui adevăr crunt este demn de semnalat – la 28 de ani să ai propriul tău festival național destinat creatorilor artistici nu este puțin lucru. Aflăm mai multe de la Mihaela Ion, inițiator de proiecte destinate celor interesați de artă în formele ei palpabile – bijuterii, costume, designeri.

 Care sunt provocările organizării unui eveniment precum Noaptea albă a creatorilor de produs?

Să realizezi un eveniment naţional este cred provocarea principală. Dacă în cadrul primei ediţii din 2012 a Nopţii albe am selectat două locaţii în Bucureşti,  în cadrul celei de-a doua  –  trei locaţii în capitală, acum am ales cinci locaţii în trei oraşe diferite. Am vrut să ne dezvoltăm proiectul şi în Iaşi şi în Cluj-Napoca. Este dificil, dar se poate să duci un proiect definit iniţial pentru Bucureşti şi în alte oraşe din România.

Prima provocare a fost cea a câştigării finanţării de la Administraţia Fondului Cultural Naţional la secţiunea Proiecte culturale,  (proiectul nostru a fost ales câştigător din peste 250 de înscrieri). A doua provocare a fost găsirea unor spaţii  şic pentru desfăşurarea Nopţilor albe.

Am ales Institutul Cultural Francez, Cinema Elvira Popescu & Bistro Chez Elvire de pe B-dul Dacia, nr. 77 pentru Bucureşti, Teatru Fix pentru Iaşi şi Centrul de Cultură Urbană “Casino” pentru Cluj Napoca. Selectarea participanţilor a fost la fel de grea precum cea a câştigării fondurilor pentru proiect, din cele peste 500 de înscrieri pentru cele trei oraşe a trebuit să alegem după nişte reguli clare, maxim 70 de participanţi.

Ultima, cea mai grea provocare, este aceea să schimbăm minţi şi oameni şi să le demonstrăm că (şi) produsele de autor au dreptul la statutul de operă de artă.

10712698_894522770565831_7925713117460827531_n

Ce te-a determinat să organizezi un astfel de eveniment?

Necesitatea unui astfel de eveniment m-a determinat să încep organizarea Nopţilor albe ale creatorilor şi designerilor de produs. Toate evenimentele de profil sunt de cele mai multe ori târguri, fie ele şi cele mai elegante, dar tot târguri rămân.

Vizitatorul este cumpărător şi nimic mai mult. Ediţiile de anul acesta al Nopţilor albe ale creatorilor şi designerilor de produs sunt evenimente elegante de networking între creatori şi public, creatori şi creatori.

Este necesară o Noapte albă a creatorilor şi designerilor de produs în mai multe oraşe cu comunităţi bine consolidate de creatori şi designeri de produs, oraşe precum: Bucureşti, Cluj Napoca şi Iaşi. Atât creatorii şi designerii de produs trebuie să devină conştienţi de importanța brandului sub care activează şi evenimentele la care participă. De asemenea şi publicul targetat al acestor evenimente de profil trebuie să cunoască mai bine creatorul şi designerul de produs de la care achiziţionează produsele.

Suntem în faţa a trei transformări majore: a creaţiei artistice, care aparţine mai întâi imaginaţiei artistului şi ulterior societăţii, a instituţiilor de artă, care, după ce şi-au definit şi independenţa, devin spaţii de cultură adaptate artistului contemporan, şi a publicului de artă, care are acum dreptul de a avea o părere, care devine emancipat, îşi pune întrebări asupra lucrărilor de artă pe care le observă şi nu se mai mulţumeşte doar cu o simplă prezentare.

Privitorul poate avea dreptul la replică în faţa unui produs de design. Privitorul în cadrul Nopţilor albe ale creatorilor şi designerilor de produs are şansa să îşi formeze o judecată de valoare asupra statusului desingn-ului de produs într-un mediu propice. Prin intermediul acestor evenimente creşte gradul de competenţă culturală a privitorului, capabil astfel să poată să recunoască un obiect de design de o copie (sau aşa văd eu cel mai bine aceste evenimente).

 Cum ai defini pasiunea ta pentru artă, mai precis pentru hand-made?

Pasiunea mea, dacă o mai pot numi aşa (a devenit business-ul meu între timp) pentru handmade s-a transformat în promovarea creatorilor şi designerilor de produs din România.  Cred că pasul următor pentru orice artizan în handmade este design-ul de autor şi produsele realizate în serii limitate.

Fiind absolventă de Istoria Artei, om cu doctorat (nu, nu este un doctorat în domeniul handmade-ului), curatoare în devenire şi manager cultural 90% din timp, consider că definirea pasiunii pentru artă este uşor de prezentat. Visez, trăiesc, lucrez în lumea artiştilor, a creatorilor de produs, a designerilor şi asta mă defineşte. Port cu mândrie produse de autor, expun pe pereţii casei cât mai multe tablouri de artişti consacraţi, promovez produsele made in Ro şi cred că prin proiectele realizate (Revista Atelierul, Meet the designers, Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs) aduc noi şi noi beneficii acestei lumi.

Ce vom descoperi la Noaptea albă a creatorilor de produs?

30 de designeri şi creatori de produse de autor în Bucureşti, 15+ în Iaşi,  20+ în  Cluj Napoca, workshopuri (în Bucureşti am avut invitat special Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage),  happeninguri, concerte, oameni faini, echipa Asociaţiei Arelierul de Creaţie, cele mai cochete spaţii de consum de cultură, 3 broşuri elegante, o atmosferă exact aşa cum trebuie la un eveniment de profil.

 Care sunt elementele de bază în susținerea unui proiect precum Revista Atelierul?

Perseverenţă, coerenţă şi claritate în discurs pentru proiectul în sine. Redactorii şi fotografii Atelierului susţin acest proiect minunat şi fără ei nu am putea prezenta cititorilor toate evenimentele ce au loc în România şi în străinătate. O echipă manegerială bună este un alt element de bază şi consider că noi am ajuns la acest stadiu.

Ştim fiecare unde ne poziţionăm în cadrul proiectului şi comunicăm clar informaţiile. Bineînţeles, şi finanţările obţinute, donaţii, redirecţionările 2% sunt importante pentru susţinerea unui proiect precum Revista Atelierul.

Când ți-ai dat seama că îți dorești să-ți creezi propriul job?

Cred că dintotdeauna. Am vrut mereu să lucrez după programul meu creat de pe o zi pe alta şi cred că am reuşit să am jobul perfect. Cum sunt o persoană nocturnă, singurele meserii de noapte pe care le vedeam mereu de ales erau: paznic, barmaniţă, taximetristă, angajată la non-stop.  Am ales să mă duc pe drumul meu înspre o meserie în domeniul studiat şi să îmi creez jobul, am ales să fiu manager cultural în tura de noapte şi ziua după ora 12.

10384367_847096325322475_7870640144746831914_n

De ce ai ales să-ți înființezi asociația în România, și nu în străinătate?

În străinătate e fain (cum să nu fie fain- mai ales după ce fiind bursieră a grantului Gabriela Tudor am descoperit Londra şi spaţiile sale de consum de cultură), dar nu e acasă.  Pentru mine acasă reprezintă România. Mereu le spun prietenilor mei care aleg calea exilului dorit, să plece cât mai repede, că aşa nu voi avea competitori în domeniul câştigării proiectelor naţionale şi de ce nu, europene.

Acum e şansa noastră să schimbăm ceva în România, şi din punctul meu de vedere eu, tu şi orice persoană din cadrul societaţii civile poate revoluţiona domeniul cultural din România. Nu pot să renunţ la România, dacă nu am încercat din nou, şi din nou şi din nou! România e frumoasă! (nu ştiu de ce a ieşit atât de naţionalist ultimul meu răspuns).

Produsele de autor + Asociaţia Atelierul de Creaţie + România = LOVE.

Cum ai defini frumosul prin ceea ce purtăm azi ca accesorii?

Aceeaşi întrebare am primit-o şi la primul curs de Istoria artei de la facultate, ştiu că atunci am dat o explicaţie lungă cu multe comparaţii şi exemple. Acum nu cred că mai am aceeaşi definiţie clară şi coerentă.

Accesoriile pot scoate în evidenţă o persoană (acest aspect poate fi un lucru bun sau nu, totul depinde de situaţie) şi o situaţie. De multe ori mi s-a întâmplat ca persoanele cu care am interacţionat să îşi amintească de mine pentru că purtam un singur cercel semnat Carla Szabo, pentru că avem multe insigne pe geantă, că avem un colier magenta la o ţinută all black.

Frumosul  este greu de sintetizat, dar o să încerc să ofer câteva definiţii.

  1. să porţi frumos accesoriile, astfel încât să se potrivească cu situaţia şi cu tine
  2. să porţi accesorii frumoase, aşa cum îţi plac ţie
  3. să te accesorizezi frumos, cu bijuterii care ţi se potrivesc
  4. să oferi frumos accesoriile primite cadou, dar care nu se potrivesc personalităţii tale.
  5. să nu conteze prea mult preţul frumos al unor accesorii, pot fi ieftine, dar de efect sau incredibil de scumpe, dar nu uita: achiţionezi un brand, nu doar un produs.

10675614_894546603896781_6891589885973585588_nDe ce oamenii văd urâtul în loc să scormonească după frumos?

E greu să vezi aspectele frumoase, chiar dacă ele există. Cred că în fiecare român există un mic cârcotaş care va căuta mereu să vadă inesteticul sau orice mică inexactitate. Recunosc şi în mine este un mic cârcotaş pe care încerc să îl temperez. “Viaţa fără urâţenie….e pustie” aş putea spune, cum ar fi ca fiecare persoana să vadă doar frumosul şi să trăim într-o societate utopică. Cred că primele minute ar fi OK, şi doar atât.

Sunt de părere că urâtul evidenţiat critic şi mai ales constructiv al unui proiect face ca domeniul cultural să se dezvolte şi să înţeleagă ce e bine şi ce nu. Dar există şi reversul medaliei, când pe un zid proaspăt vopsit apar în 2 zile mesaje microbiste, mesaje de dragoste eternă “Gyna+ Yubee= <3”, mesaje de “loc de dat cu capul” şi atunci stai şi te gândeşti cum era frumos, cu sau fără mesaje?!

Voi ce ziceţi, care variantă este frumoasă,  un zid curat, alb poate sau unul plin de mesaje şi înscrisuri? Eu încă mai am dubii care variantă este frumoasă.

Chiar ieri am trecut pe o stradă şi scria mare cu vopsea pe carosabil “Bebe [fără virgulă] te iubesk hay să ne casatorim”, recunoaşteţi că este o frumoasă (ca insolită) cerere în căsătorie, dar o urâtă gramatică?

Ce loc ocupă arta hand-made în topul artelor contemporane din punct de vedere al importanței?

După cinci ani de când activez în România, consider că arta handmade pentru spaţiul cultural românesc şi-a pierdut importanţa şi a devenit, din păcate o meserie a mămicilor, bunicilor şi şcolarilor. Şi acest lucru s-a întâmplat din cauza (sau datorită depinde cum vreţi să cititi) târgurilor handmade şi expoziţiile fără vânzare,  incredibil de kitschioase organizate în spaţiile de tranzit din toate oraşele.

Momentul în care s-a permis oricui să expună la un astfel de târg, a devenit sfârşitul handmade-ului de calitate în România, din punctul meu de vedere. Nici noi nu mai suntem “Prima revistă de handmade din România”, întrucât fugeau partenerii media români (şi care priveau doar partea urâtă a cuvântului handmade) de sloganul nostru, şi astfel ne-am rebranduit pentru a ne păstra statutul de lider de opinie în domeniul acestei industrii creative. Am devenit “Revista Atelierul – inspiraţie, design & handmade”.

Vom încerca ca prin toate evenimentele organizate de noi, să reoferim artei handmade statutului ei pierdut, şi să nu mai fie o artă a calităţii îndoielnice, a produselor ieftine şi de cele mai multe ori made in China. Veniţi la Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs pentru a vedea ce înseamnă un produs handmade realizat de un designer şi maniera în care trebuie prezentat un astfel de obiect.

foto: Dana Lazăr, Irina D. Stanciu și arhiva personală Mihaela Ion



21
/02
/17

Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" organizează în perioada 27 februarie - 8 martie Târgul "De Mărțișor", eveniment prin care își propune promovarea "vechiului obicei al dăruirii, la început de primăvară, a micilor obiecte artizanale cu rol protector".

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

13
/02
/17

Deschiderea ediției din acest an a Carnavalului de la Veneția (11-28 februarie) a fost marcată de un show acvatic spectaculos, la care au participat, ca în fiecare an, numeroși vizitatori. Show-ul inaugural, pus în scenă pe Canalul Cannaregio, a celebrat sâmbătă seara temele frumuseții, mării și vanității, printr-o paradă a creaturilor marine.

30
/01
/17

Expoziţia itinerantă "Lumea turcică din Munţii Altai până în Balcani", ce aduce in fata publicului 33 de picturi în ulei semnate de tot atâţia artişti din 17 ţări, se va deschide pe 1 februarie, de la ora 18.30, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional.

21
/12
/16

Tabloul "Țărăncuțe" ("De la fântână") de Nicolae Grigorescu a fost adjudecat, marți seară, la prețul de 320.000 de euro, la licitația de iarnă a Artmark, devenind cea mai bine vândută lucrare din acest an. Printre vedetele serii s-au mai numărat "Intimitate" de Nicolae Tonitza, "Car cu boi la amiază" de Nicolae Grigorescu, "Pod" de Adrian Ghenie sau "Pieta" de Corneliu Baba.

19
/12
/16

Romfilatelia a editat o nouă emisiune de mărci poştale tematice în cadrul proiectului „Stele de aur ale scenei şi ecranului”. Cele şase timbre ale acestui proiect filatelic au aceeaşi valoare nominală, de 4,50 lei, şi prezintă Stele de Aur ale scenei româneşti, în imagini de colecţie: Adela Mărculescu, Florina Cercel, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Arşinel, Ion Caramitru, Costel Constantin.

15
/12
/16

Ateneul Român găzduiește instalația documentară itinerantă dedicată pianistei Clara Haskil. Informațiile documentare sunt însoțite de fotografii și documente inedite, din Arhiva Muzicală a Bibliotecii Cantonale Universitare din Lausanne și a Fundației Clara Haskil din Elveția.

14
/12
/16

O schiță anterior necunoscută a lui Leonardo da Vinci a fost evaluată la suma de 15,8 milioane de dolari, după ce a fost adusă la o casă de licitații franceză de către un medic pensionar. Casa de licitație Tajan a precizat că desenul, unul dintre cele opt făcute de artistul renascentist Sfântului martir Sebastian, este o "descoperire extraordinară".

08
/12
/16

Considerată o revelație a cinematografiei europene, actrița Ada Condeescu, starul din “Eu când vreau să fluier, fluier”, “Loverboy” sau “Dincolo de calea ferată”, debutează cu un prim proiect fotografic, expoziția “Colentina”, care va fi vernisată joi, 15 decembrie, de la ora 18.30, la Galeria Rotenberg-Uzunov din București.

08
/12
/16

Un tablou al pictorului belgian James Ensor, "Squelette arrętant masques" ("Schelet oprind măștile"), a fost achiziționat, miercuri, pentru suma de 7,4 milioane de euro, un record mondial pentru o lucrare a artistului, în cadrul unei vânzări organizate de casa de licitații Sotheby's la Paris

07
/12
/16

Proiecția filmului „Biserici de lemn din România – un documentar”, va avea loc joi, 15 decembrie, de la ora 12, la Cinemateca Eforie din București. Filmul se proiectează în cadrul celei de-a XI-a ediții a IPIFF – „Festivalul Indie al Producătorilor de Film Independenți”.

06
/12
/16

Pentru a celebra aniversarea a 60 de ani de existenţă, Comisia Naţională a României pentru UNESCO organizează proiectul „Porţi deschise la CNR UNESCO”. În cadrul acestuia, se vor desfăşura, la sediul din str. Anton Cehov nr. 8, până pe 15 decembrie, o serie de evenimente care să aducă în atenţia publicului rolul UNESCO în promovarea colaborării între naţiuni prin cultură, educaţie, ştiinţă, comunicare şi informare.

Page 1 of 3012345...102030...Last »