Puţine filme ar fi fost mai potrivite pentru a deschide noua ediţie Anim’est Chişinău decât simpaticul „Minuscule – La Vallée des fourmis perdues” („Minuscule: Valea furnicilor pierdute”), o producţie franceză din 2013 realizată de Thomas Szabo şi Hélène Giraud.
Un articol de Ionuţ Mareş|31 octombrie 2014
Anim’est Chişinău / „Minuscule – La Vallée des fourmis perdues” este o un lungmetraj de animație în care dialogurile vorbite obișnuite între „personaje”, în acest caz între insecte (mai exact, între furnici și o buburuză), sunt înlocuite cu onomatopee. Și tocmai în această provocare stă întreaga reușită a filmului – în a produce umor apelând doar la imagine și sunete și renunțându-se la instrumentul mai facil care este cuvântul.
Un astfel de limbaj, atunci când este realizat cu meșteșug, are avantajul universalității – barierele limbii sunt neimportante și rămâne doar plăcerea de a urmări cum se manifestă creativitatea unor oameni talentați (dovada – râsetele deopotrivă ale publicului matur și ale copiilor de la proiecția de joi seară din sala plină a Cinematografului Odeon din centrul Chișinăului).
Cei doi realizatori, care sunt și autorii scenariului, urmează, narativ, pașii consacrați, cei care nu dau greș dacă sunt bine stăpâniți – miezul poveștii este eterna dispută între două tabere, furnicile negre (inofensive și reprezentând binele) și furnicile roșii (periculoase și simbolizând răul), între care își face loc o buburuză (eroul salvator).
De aici se ramifică și sensurile poveștii – prietenie, solidaritate, toleranță față de cei diferiți, eroism, descoperirea sinelui și toate acele trimiteri care nu chestionează convingeri, dar au capacitatea de a binedispune.
„Minuscule” se evidențiază însă prin modul în care Thomas Szabo și Hélène Giraud reușesc să producă umor – de la felul în care au fost concepute insectele (furnicile roșii au ceva din Alien) și până la descrierea detaliată a lumii în care trăiesc (zumzetul deplasării lor imită zgomotul din trafic – unul din trucurile de efect).
„Minuscule” arată încă o dată că animația este cea mai liberă formă de expresie cinematografică, în care autorii nu au nicio limită, cu excepția celei a propriei lor creativități.
Foto: Minuscule, Anim’est Chişinău – animest.md
