Mirona Radu: „Profesorul Andrei Blaier m-a făcut să mă simt specială“
http://www.ziarulmetropolis.ro/mirona-radu-am-aflat-ca-ideile-geniale-nu-trebuie-sa-apara-in-ultimul-moment/

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Mirona Radu este o tânără regizoare de film şi fotografă care s-a specializat în film documentar. A avut expoziţii personale în străinătate, a scris cronici de film pentru Liternet, iar acum are propriul curs de fotografie

Un articol de Judy Florescu|17 Aprilie 2013

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Mirona Radu este o tânără regizoare de film şi fotografă care s-a specializat în film documentar. A avut expoziţii personale în străinătate, a scris cronici de film pentru Liternet, iar acum are propriul curs de fotografie.

După Moscova, Kolomna, Odesa, Torino şi Chişinău expoziţia de fotografie a Mironei Radu ajunge la Bucureşti. Expoziţia „24 de ani în 24 de expresii ale solitudinii“ va fi deschisă publicului începând de joi, 18 aprilie, ora 19.00, la ART HUB, unul dintre cele mai noi şi active spaţii destinate culturii din Bucureşti. Expoziţia va dura până pe 7 mai 2013 şi poate fi vizitată în fiecare zi, între orele 12.00 şi 20.00, mai puţin în zilele de luni.

Judy Florescu: Cum a pornit pasiunea pentru regie-film?

Mirona Radu: Am făcut liceul în provincie, de fapt toată şcoala am făcut-o în Slănic-Prahova, şi eram foarte pasionată de matematică. Mergeam la olimpiade şi, pentru ca eram înscrisă într-un centru de excelenţă, mergeam de două ori pe lună la Liceul „Mihai Viteazul“ din Ploieşti. Când una dintre aceste şedinţe nu s-a mai ţinut, am văzut un pliant cu un curs de regie şi fotografie, care era chiar în acea zi.

M-am dus la cursul acela, apoi am renunţat la cercul de matematică în favoarea regiei de film. Faptul că am ales să schimb direcţia – de la matematică la regie şi fotografie – mi-a dat mai mult curaj. Mi-am asumat o responsabilitate, să schimb un drum ce părea deja stabilit. În general, îmi place să risc.

Iniţial mă atrăgeau mai mult filmul şi imaginea de film, ceea ce pentru o fată e puţin mai greu. Sunt puţine femei director de imagine. Apoi un curs de fotocompoziţie urmat în cadrul facultăţii m-a făcut să mă apropii mai mult de arta fotografică.

De ce ai ales Facultatea Media şi nu UNATC-ul sau Hyperion?

Cei de la Media mi-au oferit anumite avantaje, în sensul că mi-au dat bursă în fiecare an, apoi m-au trimis la tot soiul de festivaluri, inclusiv festivaluri de scenografie. Eu l-am avut la clasă ca profesor pe Andrei Blaier, ceea ce m-a făcut să mă simt specială. A fost un dascăl deosebit. M-a ajutat întotdeauna în pregătirea proiectelor, inclusiv la scenarii, reţinea totul cu o precizie uimitoare.

Care este cel mai valoros sfat primit de la Andrei Blaier?

Îmi aduc aminte în ultimul an de facultate, eram foarte aproape de filmări, pentru licenţă, când m-am dus să-i spun că vreau să schimb mare parte din proiect. Că „mi-a venit acum o idee genială“. Atunci el mi-a zis că ideile geniale nu trebuie să apară chiar în ultimul moment, mai ales cele care schimbă total o structură.

Mi-a zis că e foarte bine să merg pe drumul pe care mi l-am ales la început, că într-adevăr trebuie să mă mai adaptez şi că sunt anumite soluţii, pe care le voi găsi pe parcurs, dar nu trebuie să mă las furată şi să modific tot în ultimul moment. E foarte bine să ştii ce vrei de la început şi asta cred că mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte. Să nu te schimbi, chiar dacă îţi mai vin idei. Idei îţi vin tot timpul, dar tu trebuie să ştii ce vrei de la început şi să-ţi asumi tot parcursul.

Ai un caiet pe care îţi notezi ideile?

Am mai multe caiete. Uneori ai atât de multe idei că umpli caiete şi stai să te gândeşti când o să mai ai timp să le reciteşti, să găseşti ce ţi se potriveşte din toate notiţele tale.

Poate peste zece ani le vei citi altfel. Spune-mi, ce ai făcut după facultate?

După facultate am făcut şcoala de fotografie a lui Francisc Mraz, care mi-a fost profesor şi la Universitatea Media. Şi din partea lui am primit mult sprijin. Aveam doar 19 ani când am început să merg cu el în tabere internaţionale de fotografie. Şi mi-am dorit să continui să studiez cu el, ceea ce l-a mirat, fiindcă nu i se părea că-mi va spune ceva nou, dar eu am învăţat mereu câte ceva nou la cursurile sale.

Te-a inspirat cumva…

Da, la fel de mult ca Andrei Blaier.

Întotdeauna, Francisc Mraz lega fotografia de muzică clasică, de film, de pictură… Iar atunci când vezi atâtea conexiuni cu celelalte domenii ale artei, n-ai cum să rămâi imun. De la el am învăţat că nu trebuie să fii încrâncenat, ci trebuie să ai o anumită lejeritate în proiecte.

Mirona Radu
artist vizual şi regizoare

Ce sfat ţi-a dat Francis Mraz?

Îmi aduc aminte principii mai mult: de simplitate, de atmosferă în fotografie… Şi probabil că asta îmi e acum cel mai clar, să caut nu monosemantismul, ci mai multe atmosfere în orice, şi vorbesc şi de film şi de fotografii şi de muzică.

Fotografia şi filmul nu sunt neapărat două lucruri diferite, fiindcă un regizor trebuie să mai aibă un domeniu în care să se simtă stăpân. Poate că pentru unii regizori lucrul cu actorii e cel mai important, pentru alţii scenariul poate să fie piatra de hotar. Pe mine fotografia mă ajută foarte mult, pentru că mă ordonează, îmi impune să gândesc vizual, să construiesc atmosfere.

Foto: Adriana Sandu

Vei avea o expoziţie de fotografie personală…

Da, se numeşte „24 de ani în 24 de expresii ale solitudinii“ şi va avea vernisajul pe 18 aprilie. Expoziţia va avea loc la Art Hub, este o galerie deschisă de curând de Asociaţia pentru Promovarea Artelor Contemporane, şi va dura până pe 7 mai.

Tu acum îţi ţii propriile tale cursuri de fotografie. Cum este să fii profesor?

Sunt lector. Cursul meu de fotografie e practic o educaţie vizuală de care suntem lipsiţi în şcoală şi pe care ar trebui să o avem. Iar experienţa este una foarte frumoasă, chiar acum mă uitam pe nişte fotografii pe care le-au făcut cursanţii mei şi este uimitor să vezi că au mers pe direcţia pe care tu ai propus-o, dar fiecare îşi pune amprenta, vine cu un plus, cu personalitatea lui. Îmi place că îi văd foarte interesaţi, nu întârzie, nu vor să iasă nici în pauze…

La un moment dat a trebuit să amân un curs pentru că aveam o filmare în altă localitate, iar reacţia lor a fost a unor oameni întristaţi nicidecum a unor oameni încântaţi de amânarea cursului. Toţi mă întreabă când începem următorul modul, mergem ocazional să facem fotografii împreună. Aş vrea să le organizez o mică expoziţie chiar la Lente, cu cele mai reuşite lucrări ale fiecăruia. Întotdeauna m-am gândit la lucruri mari.

Mirona Radu
artist vizual şi regizoare

Care este cel mai mare lucru la care te gândeşti?

Să fac film, iar fotografia mi se pare că mă ajută foarte mult, într-adevăr poate mai degrabă în filmul documentar. Pentru că fotografiezi oameni, intri în contact cu ei, relaţionezi, vorbeşti, schimbi impresii şi păreri, iar pentru filmul documentar e un prim pas, să ştii cum să vorbeşti cu oamenii. De fapt asta contează cel mai mult, să-ţi doreşti să te apropii de ei.

Ce sfat le-ai da tinerilor care vor să dea la regie-film?

Eu n-aş recomanda nimănui să facă asta, mai ales femeilor, doar dacă nu pot face altceva. Iar tinerilor… pentru a face regie de film îţi trebuie experienţă de viaţă, pe care nu o ai la 18 ani. Personal, abia după ce am terminat facultatea mi se părea că e momentul să fac o facultate în film.

Nu te-ai gândit să faci şi un master?

Ba da! Între timp am mai făcut nişte şcoli pe afară, una dintre ele se numeşte Maia Workshops, la care am aplicat cu un film documentar, pe care l-am dezvoltat pe durata unui an. Am avut o serie de cursuri în Polonia şi alte două sesiuni în Italia. A fost foarte interesant şi cred că workshopurile de genul acesta sunt mai importante decât un master.

Oricum, studiul trebuie permanent continuat. Cu acelaşi proiect am fost şi la Amsterdam, la IDFA Academy. Anul trecut am avut multe sesiuni de dezvoltare, ceea ce mă face acum, anul acesta, să fiu mai prezentă în România. Cred că e timpul acum să mă concentrez puţin.

Ai nevoie de feed-back, ai nevoie şi de schimb de experienţă, ai nevoie să cunoşti foarte mulţi oameni, dar la un moment dat trebuie să te opreşti şi să începi să construieşti.

Mirona Radu
artist vizual şi regizoare

Şi acum la ce lucrezi?

La un lungmetraj de ficţiune, dar sunt regizor secund. Nu vreau să dezvălui prea multe, dar lucrez cu cineva pe care îl admir foarte mult şi de la care am şi foarte multe de învăţat. Iar scenariul pe care l-a scris e admirabil. Am început să lucrez şi la un film documentar al meu despre singurătate.

Cum faci un documentar despre singurătate?

Am găsit un sat, în care majoritatea oamenilor sunt singuri, fie ei bărbaţi, fie femei. Plus că sunt nişte oameni care sunt nişte personaje de film. Există de exemplu un poet al satului. Şi femeile sunt foarte interesante. Singurătatea e privită altfel, nu e ca în expoziţia mea de fotografie. În fotografie vorbesc despre solitudine, adică de nevoia de a fi şi singuri. În film e vorba despre altceva. Poţi fi într-un grup, dar de fapt singur, iar chestiunea asta de a fi singur pe lume m-a interesat întotdeauna.

Unde este acest sat?

În Vâlcea. Totul a plecat de la o idee care se dezvoltă deja de un an şi jumătate. Am fost în sat, am făcut prospecţii, am vorbit cu oamenii, am rescris… E foarte important să scrii chiar şi când vorbim de filmul documentar.

E în stilul interviului?

Nu, mai degrabă în stil observaţional. Când am fost în prospecţie am văzut ce fel de oameni sunt, ce m-ar interesa, cine m-ar interesa. Dar nu le-aş spune să îmi dea interviuri, ci mai degrabă i-aş ruga să mă lase să îi urmăresc în viaţa de zi cu zi, în discuţiile lor cu ceilalţi. Sunt lucruri mult mai subtile care ies la iveală aşa. E nevoie mai degrabă de confesiuni, nu de interviuri.

Ce alte documentare ai mai făcut?

Am făcut portretul unui gropar, un documentar despre caii de curse şi două documentare pentru o televiziune din Bucureşti. Am mai făcut unul despre un artist, care surprinzător, vrea să arate că e absolut normal, nu ca noi ceilalţi care vrem să arătăm că suntem diferiţi. Deşi el chiar nu este normal. Dar acolo am fost producător şi am lucrat cu Ivana Mladenovic din Serbia ca regizor.

Vernisajul de la Odesa

Ce crezi despre femeile regizor?

Condiţia femeii în această industrie mi se pare foarte grea, mai ales că un regizor se dedică meseriei până la epuizare, şi poate face asta în detrimentul familiei. Apoi, eu mai degrabă am încredere în sensibilitatea artistică a bărbaţilor. Pe de altă parte, ca femeie, poţi avea un avantaj. Să fascinezi, să fii un magnet, să atragi oamenii către proiectul tău, şi cumva să îi inspiri, să îi determini mai uşor să te urmeze. În film e foarte important să ţii lumea în jurul tău, să fii precis şi să încerci să nu plictiseşti prea mult.

Expoziţia de fotografie „24 de ani în 24 de expresii ale solitudinii“

Expoziţia Mironei Radu, care constă în 24 de lucrări de fotografie, a fost itinerată până în prezent în cinci oraşe ale lumii unde publicul s-a putut bucura de imaginile semnate de tânăra artistă: în aprilie 2012 la Centrul Experimental de Artă Modernă „Fabrica de ceai“ din Odesa, Ucraina; în mai 2012 la Librăria din Centru, Chişinău, Moldova; în septembrie 2012 la Casa Centrală a Artiştilor din Moscova şi la Muzeul de Artă din Kolomna, Rusia, ultima expunere până la cea de la Bucureşti fiind în decembrie 2012 la Galeria Aripa din Torino, Italia.

„Prin crearea propriei estetici, autoarea leagă actul artistic de practicile meditative.“ (revista Art Ukraine, 23 martie 2012)

„Solitudinea este văzută ca un element purificator şi creativ.“ („ART-PLOSHADKA“, Chişinău)

„Mirona Radu prezintă fotografii la graniţa dintre realism şi alegerea exactă a subiectelor de o valoare existenţială puternică. La baza lucrărilor sale stau meditarea şi căutarea unei compoziţii particulare, excepţionale. Activitatea de eliberare progresivă a impunerii cromatice şi perspectivale conduc la o redare poetică a realităţii.“(Ivan Fassio, critic de artă, Italia)

Cine este Mirona Radu

Mirona Radu s-a născut în Bucureşti la data de 12 noiembrie 1986. A absolvit facultatea de Regie de Film şi Televiziune, la clasa profesorului Andrei Blaier în 2009 şi Scoala de Poetică Fotografică „Francisc Mraz“ în 2011. Este membru creator consacrat al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România din 2012. A expus lucrări de-a lungul timpului în Bucureşti, Bistriţa, Paris, Bruxelles, Madrid, Lisabona, Odesa, Chişinău, Moscova, Kolomna, Torino.

În aprilie 2012 a fondat Creatrix Fama cu scopul de a promova şi ajuta tinerii artişti aflaţi la începutul carierei prin organizarea de expoziţii, conferinţe în domeniul cultural-artistic, diferite ateliere (de poetică muzicală, de fotografie şi estetică cinematografică) şi de a produce scurtmetraje şi documentare (Ana – 2013, Când ridicaţi o casă, orientaţi ferestrele spre sud – 2013, Singuri împreună – 2014).

19
/07
/17

Din 15 iulie, românii pot vota online cele mai relevante kitsch-uri autohtone timp de două săptămâni. Categoriile și nominalizările au fost făcute de o comisie formată din Sergiu Vasile (Utopia Balcanica și Timesnewroman), Mihai Popescu (VICE),Corina Băcanu, Cristian Șimonca (Blogu’ lui Otravă), Ioana Mănoiu (Managing Partner GMP Public Relations) și Cristian Lică, Kitsch manager la Romanian Kitsch Museum. Comisia a ținut cont de sugestiile exprimate de vizitatorii muzeului și de recomandările din social media.

18
/07
/17

Concursul "Cea mai frumoasă IE" va avea loc în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului "Valea Mureșului" cu tema "Tradiția continuă!", care se va desfășura la Răstolița, în perioada 29-30 iulie. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Mureș, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Târgu Mureș și Centrul Creației Populare Mureș, în scopul promovării modelelor autentice.

13
/07
/17

Pe 22 iulie, de la 08:00 la 20:00, găsești în București un workshop de fotografie și explorare urbană, în care afli poveștile orașului de la scriitorul Andrei Crăciun și înveți să faci fotografii de la un profesionist ca Adi Bulboacă.

22
/06
/17

În ziua dinaintea prezentării spectacolului ”Naharin’s Virus” în FITS 2017, una dintre conferințele de la Librăria Habitus l-a avut ca invitat pe unul dintre cei mai aclamați coregrafi contemporani, colaborator al celor mai importante companii de dans din lume. Un om și un artist care intrigă, năucește și totodată provoacă revelații profunde despre dans, corp și mișcare.

15
/06
/17

La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu de anul acesta, Mikhail Baryshnikov prezintă un one-man show intitulat „Brodsky/Baryshnikov”, în regia lui Alvis Hermanis, bazat pe poemele poetului rus Joseph Brodsky. Cele două reprezentații sunt programate pe 15 iunie, ora 22.00, și 16 iunie, ora 18.00.

15
/06
/17

”Captivează instantaneu... Inspirat din Keaton, Fellini și desigur Chaplin, acest spectacol atemporal despre hilare accidente minore și acrobații excepționale este încântător...Obligatoriu de văzut... Contagios, extraordinar, magic.. Adorabil...Un deliciu, mergeți neapărat să-l vedeți....” Dincolo de astfel de spicuiri din aprecierile presei internaționale la adresa acestui spectacol, exact în ziua în care o mult necesară lege a fost adoptată în România (interzicerea folosirii de animale sălbatice în numerele de circ pe tot teritoriul țării), ”Pss psss/ Chiar... fără cuvinte” a făcut istorie în multe suflete și la FITS 2017.

14
/06
/17

Față de cum au cunoscut circul multe generații, acest relativ nou tip de artă performativă, circul contemporan, împletește acrobațiile și performanțele fizice cu dansul, prezentarea unui fir narativ prin mijloace de expresie teatrală, lightning design și o estetică centrată pe om, pe sentimentele, călătoria și poveștile sale. Australia, patria celebrissimei trupe Cirque du Soleil,  este unul dintre creatorii circului contemporan, care a luat avânt în anii 1970. Este o artă care conectează corpurile și sufletele fără a avea nevoie de prea mult decor sau artificii ornamentale sau de animale. Istoria circului dar și numeroasele frământări și teme ale culturii contemporane se regăsesc în această artă măiastră, complexă, extrem de muncită și totodată simplificată până la esențe: mișcare, dans, ritm, conexiune, capodoperă a corpului uman. Doamnelor și domnilor, Circa Contemporary Circus!

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

22
/05
/17

Când am trecut de scanerul metalic de la intrarea de la numărul 16, strada Cadet, din cartierul parizian Faubourg-Montmartre, aveam sentimentul vag că ma aflu acolo pentru a descoperi ceva ce în mod obișnuit este rezervat doar câtorva cercuri restrânse. Ce anume, greu de spus. Nu plănuisem ieșirea, Diana, o prietenă apropiată, nu putuse să vină. Nu-i nimic, o descoperire inițiatică, mi-am spus.

Page 1 of 3312345...102030...Last »