Monica Davidescu, actriṭa nelipsitã de pe scena Teatrului Metropolis, vorbeşte despre emisiunea la care concureazã- Dansez pentru tine
http://www.ziarulmetropolis.ro/monica-davidescu-actri%e1%b9%ada-nelipsita-de-pe-scena-teatrului-metropolis-vorbeste-despre-emisiunea-la-care-concureaza-dansez-pentru-tine/

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

Un articol de Andrada Văsii|24 Octombrie 2012

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte sã pãstreze un echilibru între antrenamentele de la Dansez pentru tine-piesele de teatru în care joacã-repetiṭii-şi viaṭa de familie.

Andrada Vãsii : Ce anume v-a determinat sã participaṭi la emisiunea Dansez pentru tine?

Monica Davidescu : Cred cã rãspunsul acesta are douã pãrṭi, ca sã zic aşa; prima parte ṭine de  dorinṭa de a ajuta pe cineva sã îşi împlineascã un vis- acest cineva este George, partenerul meu, care are o poveste destul de tristã şi care a trãit pânã în acest moment numai în casa de copii. A terminat liceul şi nu are unde sã locuiasca de acum înainte. Şi-a cunoscut mama târziu şi îşi doreşte un loc în care sã se strângã toatã familia, deoarece a aflat cã are şi fraṭi şi surori.

Chiar dacã tatãl sãu a murit, el îşi doreste un loc pe care sã îl numeascã acasã. Imi doresc sã particip la realizarea acestui vis, mai ales cã este vorba de spre un om care a trãit destul de greu: a schimbat 15 locuri în care a stat şi a schimbat multe paturi, deoarece se muta din camerã în camerã conform regulilor fiecãrui cãmin. Cea de-a doua parte este la fel de importantã: cred cã a fost o motivare de a reintra într-un ritm alert, aşa cum am fost obişnuitã, deoarece dupã naşterea fetiṭei am dat mai multã atenṭie lucrurilor care ṭin de relaṭia mamã-copil şi m-am lãsat puṭin pe mine deoparte ( antrenamentele pe care le fãceam, îngrijirile etc.).

Acum pot spune cã dupã trei sãptãmâni de antrenamente la Dansez pentru tine mi-am reintrat în formã şi, deşi sunt obositã, sunt mereu în prizã.

A.V. : Aceasta era cea de-a doua întrebare: cât de grele sunt antrenamentele ? Mai aveṭi timp şi pentru alte activitãṭi ?

M.D.: Antrenamentele sunt foarte grele. Momentan nu ṭin de dimineaṭa pânã seara, ci numai şase ore, iar celelalte activitãṭi aproape în fiecare zi se rezumã la câte un alt spectacol, sau o repetiṭie. Când spun alt spectacol mã refer la cele trei spectacole pe care le am în scenã la Teatrul Metropolis (Pijamalele, Fantoma, dragostea mea! şi Gaieṭele), la cele trei spectacole pe care le am la Teatrul Naṭional Bucureşti (Molto, gran’ impressione ,  Omul cu mârṭoaga), dar  şi despre celelalte douã spectacole; unul la Bãneasa (Boeinig Boeing), iar celãlalt la Giurgiu ( Cum sã scapi de sentimente ). Acestea din urmã au şi fost ultimele mele douã premiere din aceastã toamnã.

A.V. : Cum împãcaṭi viaṭa de actor cu cea de mamã şi cu cea de dansator? Cum reuşiṭi sã gãsiṭi un echilibru ?

M.D. : Pe lângã celelalte activitãṭi ale zilei (antrenamente, spectacole, repetiṭii dar şi transportul dintr-un loc în altul) mai sunt şi cumpãrãturile pentru casa şi îngrijirea fetiṭei, dar şi alte treburi gospodãreşti. Este simplu: o datã intratã în ritm datoritã antrenamentelor pãstrez ritmul şi acasa şi în celelalte activitãṭi. De exemplu, chiar dacã ajung seara târziu acasã îmi gãsesc timp sã aflu de la fetiṭa mea noile poveşti întâmplate în decursul zilei, îmi gãsesc timp sã citim poveşti. Chiar dacã uneori plec prea devreme dimineaṭa îmi gãsesc timp sã mã joc şi cu ea, sã facem activitãṭile obişnuite care ṭin de relaṭia mamã-copil-familie.

A.V. : Unde sunt mai mari emoṭiile ? Pe scena teatrului sau pentru debutul primei ediṭii a emisiunii Dansez pentru tine ?

M.D. : Emoṭii sunt şi acolo şi acolo, numai cã diferã. La fiecare premierã şi fiecare întâlnire cu publicul am emoṭii. Este adevãrat cã dacã sunt, de exemplu, la Fantoma, dragostea mea ! de la Metropolis ştiu ce am de fãcut, sau la spectacolul 100 la Sânziana şi Pepelea îmi cunosc bine rolul; chiar dacã sunt puṭin mai relaxatã, emoṭia la întâlnirea cu publicul rãmâne şi mereu trãiesc acel moment cu intensitate. Dacã emoṭia pe care o am în spectacol este repetatã şi susṭinutã şi sunt uşor mai relaxatã la întâlnirea cu publicul din teatru, la întâlnirea cu publicul de la Dansez pentru tine am emoṭii mai mari, mai ales pentru prima ediṭie, pentru cã fac lucruri pe care nu le-am fãcut zi de zi şi pentru cã ritmul este foarte alert. In plus, îmi doresc foarte mult sã îl ajut pe George sã îşi îndeplineascã visul,  miza fiind foarte mare pentru el.

A.V. : Aveṭi un anumit ritual înainte de a intra pe scenã?

M.D. : Nu am un ritual. In schimb mã gândesc temeinic în drum spre teatru la personaj- la viaṭa lui, la trãirile lui, la replici din spectacol în aşa fel încât în clipa în care am intrat în teatru sã las deoparte viaṭa mea personalã şi sã mã concentrez pe personaj şi pe viaṭa pe care o aduc în scenã. Ca sã compar cu Dansez pentru tine aş putea spune cã aici mã gândesc la ce am de fãcut, la muzicã, încep sã îmi plasez bine în cap ritmul, dar şi schimbãrile de ritm şi mã gândesc mereu la toate indicaṭiile primite de la coregrafa Andra Gheorghe.

A.V. : Unde vã vedeṭi peste cinci ani ?

M.D. : Nu ştiu, eu sunt foarte multumitã cu ce mi-a dat Dumnezeu. Este o vorbã: nemulṭumitului i se ia darul. Eu sunt mulṭumitã cu ceeea ce mi-a dat şi pânã acum am reuşit sã îmbin şi lucrul din televiziune cu lucrul de pe scenã. Nu îmi doresc sã încetez o activitate pentru o altã activitate. Imi doresc sã pot merge cu lucrurile în paralel, atât pe scenã, cât şi într-o emisiune de genul acesta, care are o duratã mai scurtã decât un spectacol de teatru.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »