Muşatismele lui… Tudor Musatescu / Memoria culturală
https://www.ziarulmetropolis.ro/musatismele-lui-tudor-musatescu-memoria-culturala/

“Nu vreau să mor până nu termin de trăit!”, spunea autorul „muşatismelor”. Tudor Muşatescu, unul dintre cei mai talentaţi dramaturgi şi umorişti români, s-a stins din viaţă într-o zi de 4 noimebrie (1970), la vârsta de 67 de ani.

Un articol de Petre Ivan|4 noiembrie 2014

Sclipitoarele aforisme ale lui Tudor Musatescu au fost numite admirativ de confraţi „muşatisme”. Termenul s-a conscrat identificându-se cu umorul, ironia fină, paradoxul, săgeata satirică, jocul de cuvinte, asociația lingvistică surprinzătoare, disociația, toate caracterizând fără echivoc spiritul autorului.

Ziarul Metropolis vă prezintă câteva dintre cele mai cunoscute muşatisme:

  • Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
  • Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
  • De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
  • Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
  • Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
  • Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
  • Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.
  • Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
  • E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
  • Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
  • Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în • vârful picioarelor.
  • Femeile nu înşeală, compară.
  • Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
  • O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Citiţi şi Tudor Muşatescu, ultimul interviu: „Bătrâneţea? Pur şi simplu o măgărie!“

  • Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
  • Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
  • În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
  • Amintirile unora se numesc remuşcări.
  • Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
  • N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.tudor musatescu
  • Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
  • Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
  • În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
  • Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
  • Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine „exponat”.
  • Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
  • Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
  • Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.
  • Cea mai tristă zi a iernii este prima zi de primăvară.
  • De multe ori, vrând să dai pe unul deoparte, îl împingi înainte.
  • Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.
  • Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc.
  • Geniile se nasc rar. În schimb, nu mor niciodată.
  • Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.
  • Înainte de a vedea ce n-au făcut alţii, uită-te bine ce ai făcut tu.

Foto: Tudor Musatescu – Cinemagia

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.

08
/10
/16

Oraş cosmopolit, cu o activitate comercială susţinută, Bucureştiul a fost sute de ani loc de întâlnire pentru negustori de toate naţiile. Între aceştia cei mai reprezentativi rămân grecii, evreii şi armenii. Cei din urmă s-au aşezat într-un cartier compact, liniştit, curat, cu case temeinic clădite, în jurul bisericii care le aminteşte neamul.

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

29
/09
/16

Nae Ionescu are motive să fie invidiat de către orice scriitor ilustru sau o altă personalitate din orice domeniu al cunoașterii, căci Dora Mezdrea i-a alcătuit cea mai vastă biografie. Nici Goethe, care s-a însurat după 80 de ani, nici Titu Maiorescu, Mihai Eminescu sau Dobrogeanu Gherea n-au ajuns la numărul de record de volume biografice.

27
/09
/16

“Mi-am iubit profesia, am stimat-o. În fiecare film şi spectacol laşi câte ceva din tine. Cred că fiecare om se termina aşa, dându-şi sufletul pentru fiecare lucru pe care l-a făcut.” – Sebastian Papaiani. Îndrăgitul actor s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani.

12
/09
/16

„Nu am ştiut că au fost atât de mulţi idioţi în lume, până când am început să folosesc Internetul.” - Stanislaw Lem. În urmă cu 95 de ani, într-o zi de 12 septembrie, se năştea la Lvov (pe atunci în Polonia), unul din cei mai cunoscuţi autori de literatură ştiinţifico-fantastică.

08
/09
/16

„Dan Spătaru era fermecător, semăna cu Alain Delon, în plus, avea un timbru deosebit, dar, în vremurile acelea, cultul personalităţii era practic inexistent. El îşi vedea de meserie şi privea succesul extraordinar de care se bucura, ca pe o recompensă firească a muncii lui. Tot ce cânta el devenea şlagăr (...)” - Margareta Pâslaru.