Nichita Stănescu, inventatorul de cuvinte, ar fi împlinit 80 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/nichita-stanescu-inventatorul-de-cuvinte-ar-fi-implinit-80-de-ani/

Născut la 31 martie 1933, Nichita Hristea Stănescu, a rămas în amintirea tuturor prin calitatea poeziei sale, dar şi prin întâmplările prin care a trecut. Pe 31 martie 2013 ar fi împlinit 80 de ani

Un articol de Andrada Văsii|29 martie 2013

Născut la 31 martie 1933, Nichita Hristea Stănescu, a rămas în amintirea tuturor prin calitatea poeziei sale, dar şi prin întâmplările prin care a trecut. Pe 31 martie 2013 ar fi împlinit 80 de ani.

Laureat al premiului Cununa de Aur la Struga în 1982, Nichita Stănescu a fost un inventator de cuvinte: „trimbulind“, „a ierbi“ şi „mitocosit“ sunt câteva dintre invenţiile sale literare.

Gândurile spectaculoase ale lui Nichita au fost înregistrate pe numeroase suporturi audio şi video. Şi acum, au rămas pe Youtube.

Iată câteva fraze spuse de Nichita Stănescu în interviurile sale:

„Nu m-a supărat în nici un fel de critica adusă versurilor mele. M-a supărat însă atacul la persoană; când un critic m-a făcut «bubos» și un altul mi-a spus ,,lipsit de caracter’’.

Despre procesul creator

Prefer să gândesc versuri cu nopți, iar după să le dictez soției, de-a valma. După ce ea le scrie, eu le privesc cu „ochiul rece“ și le perfecționez.

Dacă nu aș crede în mesajul meu literar, nu aș scrie. Cred în talentul și în vocația mea. Pentru asta mi-am jertfit întreaga existenţă ca să adaug o picătură de sensibilitate. Nu am impresii particulare, ci obiective.

Cărțile (n.r. publicate de către Nichita Stăneascu) nu stăteau nici măcar o zi în librării, la lansare.

Despre 11 elegii

În tinerețe eram un mare iubitor de icoane românești pe sticlă. Eram uluit câte Cine de taină sunt pictate pe sticlă și, la un moment dat, am văzut cum pictorul popular îl sculpta pe Iisus şi unu, doi, trei dintre apostoli. Am gândit (n.r. 11 elegii) ca pe o Cină cea de taină. Omul fantă este Iuda, care răstoarnă sensul elegiilor.

 

Cum am salvat un elev de la corigență

A venit o mamă la mine, plângând, să îmi spună că fiul ei a fost lăsat corigent la liceu din pricina faptului că a făcut o analiză proastă la o teză unde i se dăduse ca subiect o poezie de-a mea. Şi îmi spunea ,, Tovarășe maestru, dumneavoastră sunteți de vină, că mi-a căzut băiatul meu, care este bun la matematică.’’

Și îi spun „da stimată doamnă, eu sunt de vină. Ce să fac?“ ,, Păi duceți-vă la liceu și insistați pe lângă domnul profesor să îl treacă’’. Ce era să fac? M-am dus la liceu și m-am milogit de profesorul de limba română să îl treacă pe derbedeu.

În fine, fiind ploieștean și tinând la amintirea lui Caragiale, am practicat și eu lanțul slăbiciunilor, și până la urmă licheaua a trecut clasa. Nici până astăzi nu știu dacă licheaua a avut dreptate sau nu.


O întâmplare cu Nichita

Avea o generozitate ieșită din comun. De ziua mea a venit în vizită. Ce credeți că mi-a adus? O monedă de aur bizantină, din familia lui. Când a plecat mi-a spus: ,, Bătrâne, n-ai să îmi dai 100 de lei pentru taxi?” (medicul Ion Donoiu, într-un interviu cu John Gabrian Marinescu)

Chiar dacă a fost cel mai tânăr poet câștigător al premiului Herder (în 1975) și nominalizat în 1980 al premiului Nobel pentru Literatură ( pe care nu l-a primit din considerente de vârstă, sau pur și simplu pentru că nu era un opozant al regimului), Nichita Stăneascu era renumit pentru petrecerile pe care le făcea, dar și pentru felul său sincer de a fi.

 

Foto credit: Trilulilu

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.

08
/10
/16

Oraş cosmopolit, cu o activitate comercială susţinută, Bucureştiul a fost sute de ani loc de întâlnire pentru negustori de toate naţiile. Între aceştia cei mai reprezentativi rămân grecii, evreii şi armenii. Cei din urmă s-au aşezat într-un cartier compact, liniştit, curat, cu case temeinic clădite, în jurul bisericii care le aminteşte neamul.

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

29
/09
/16

Nae Ionescu are motive să fie invidiat de către orice scriitor ilustru sau o altă personalitate din orice domeniu al cunoașterii, căci Dora Mezdrea i-a alcătuit cea mai vastă biografie. Nici Goethe, care s-a însurat după 80 de ani, nici Titu Maiorescu, Mihai Eminescu sau Dobrogeanu Gherea n-au ajuns la numărul de record de volume biografice.

27
/09
/16

“Mi-am iubit profesia, am stimat-o. În fiecare film şi spectacol laşi câte ceva din tine. Cred că fiecare om se termina aşa, dându-şi sufletul pentru fiecare lucru pe care l-a făcut.” – Sebastian Papaiani. Îndrăgitul actor s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani.

12
/09
/16

„Nu am ştiut că au fost atât de mulţi idioţi în lume, până când am început să folosesc Internetul.” - Stanislaw Lem. În urmă cu 95 de ani, într-o zi de 12 septembrie, se năştea la Lvov (pe atunci în Polonia), unul din cei mai cunoscuţi autori de literatură ştiinţifico-fantastică.

08
/09
/16

„Dan Spătaru era fermecător, semăna cu Alain Delon, în plus, avea un timbru deosebit, dar, în vremurile acelea, cultul personalităţii era practic inexistent. El îşi vedea de meserie şi privea succesul extraordinar de care se bucura, ca pe o recompensă firească a muncii lui. Tot ce cânta el devenea şlagăr (...)” - Margareta Pâslaru.