Nicolae Herlea: „Acum, exigenţa nu mai este cea care ar trebui să fie“
http://www.ziarulmetropolis.ro/nicolae-herlea-acum-exigenta-nu-mai-este-cea-care-ar-trebui-sa-fie/

MEMORIA CULTURALĂ Baritonul Nicolae Herlea s-a stins din viaţă la vârsta de 86 de ani. Printre ultimele interviuri pe care le-a acordat artistul s-a numărat şi cel difuzat anul trecut, de postul de televiziune Atlas TV. Vă prezentăm câteva declaraţii pe care le-a făcut Nicolae Herlea.

Un articol de Ziarul Metropolis|2 Martie 2014

MEMORIA CULTURALĂ Baritonul Nicolae Herlea s-a stins din viaţă la vârsta de 86 de ani. Printre ultimele interviuri pe care le-a acordat artistul s-a numărat şi cel difuzat anul trecut, de postul de televiziune Atlas TV. Vă prezentăm câteva declaraţii pe care le-a făcut Nicolae Herlea.

● „Din păcate, asta suntem: fiinţe. Şi dispărem. Aproape toţi colegii mei importanţi s-au dus în Ceruri. Aproape toţi marii noştri artişti au murit şi nu s-a mai auzit nimic de ei. Nu sunt mediatizaţi. I-au lăsat aşa. E o situaţie specială şi mă şi cam jenez. Este posibil ca oamenii să nu cunoască artiştii care au fost de mare importanţă. Tinerii, în general, nu mai ştiu despre ei. Şi dacă nu sunt mediatizaţi, măcar o dată pe lună, sunt uitaţi“.
●„Norocul meu este, totuşi, că în străinătate se difuzează foarte multe opere în care am cântat, în America, în Franţa, Italia, Spania. Sunt discuri cu mine, numele meu se află în opt enciclopedii internaţionale“.
● „Nu sunt atât de pesimist. Eu am rămas ca o formă de mit, pentru că am o jumătate de secol de dăruire“.

● „Acum nu se mai face muzică din şcoala primară, ca să aibă copilul dorinţa să intre în lumea asta specială“.

● „Nu toţi pot înţelege Opera, dar, încet-încet, păşind prin mai multe etape, acest lucru se poate schimba“.

● „Nu poţi face spectacole dacă nu ai voci de mare calitate“.

● „Viaţa socială contribuie foarte mult la starea de spirit a fiecărui individ. Acum, preocupările generale sunt întreţinerea la bloc şi hrana de zi cu zi. Este o situaţie specială. Muzica, arta, se fac neavând grija zilei de mâine. Dar trebuie să ai o viaţă liniştită să faci asta. Noi nu avem o viaţă liniştită“.

Nicolae Herlea

Citiţi şi: Nicolae Herlea a murit. Baritonul avea 86 de ani

● „În 1963 am cântat pentru prima dată la Scala din Milano. Eram tânăr. Toţi cei care ajung la Scala trebuie să treacă printr-un purgatoriu, trebuie să dea o formă de audiţie, ca să vadă cei care conduc dacă, într-adevăr, artistul are posibilitatea să intre în teatru. Trebuie să ai un volum deosebit, o tehnică a vocii, trebuie să ai conştiinţa că te afli pe un podium pe care s-au aflat înaintea ta alte sute de cântăreţi. Ştiind că nu eşti nici primul, nici ultimul, trebuie să găseşti un echilibru. Am făcut vreo 76 de spectacole la Scala“.

● „N-aş vrea să intru în categoria bărbaţilor frumoşi. Eu am fost un bărbat echilibrat. Am ştiut ce trebuie să fac, când să fac şi cum să fac“.

● „Vocea este un instrument de la Dumnezeu“.

● „De unde am fost, întotdeauna am revenit în ţară. Am avut permanent contact cu publicul din România“.

● „În toate teatrele în care am lucrat, disciplina era primordială. Fiecare era conştient că este într-un templu al artei, fie că era balet, fie că era cu Opera respectivă“.

● „Acum, exigenţa nu mai este cea care ar trebui să fie. Nu oricine poate să cânte la Operă, chiar dacă are voce. Pentru că unii nu abordează repertoriul care li se potriveşte. Şi atunci îşi pierd vocea şi echilibrul“.

● „Arta se face cu creier“.

Foto cu Nicolae Herlea – arhiva Operei Naţionale Bucureşti

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.

01
/12
/16

Începând din sec. al XVIII-lea, domnii fanarioţi au luat o serie de măsuri menite să transforme aglomaraţia de case ridicate cum da Dumnezeu, pe uliţe desfundate, fără nume şi ameninţate periodic de revărsările Dâmboviţei, într-un oraş mai bine rostuit.

29
/11
/16

În 1869, „fiica Rinului”, Elisabeta de Wied, căsătorită cu principele Carol, plină de emoţie şi bolnavă de rujeolă, îşi făcea intrarea în Bucureşti, unde avea să domnească alături de soţul ei până în septembrie 1914.

21
/11
/16

„Românul iese la mort”. Această constatare devenea valabilă odinioară mai ales când era vorba de o înmormântare domnească, aşa cum a fost cea a lui Alexandru Suţu, întâmplată în ianuarie 1821.

11
/11
/16

A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită.

08
/11
/16

Povestea lor în film se desfășoară pe la începuturile cinematografiei mondiale, în epoca filmului mut, când David Griffith a creat modul de a istorisi o poveste pe peliculă, iar Lillian Gish, datorită regizorului, a devenit o stea de cinema.

03
/11
/16

Autorul celebrelor „mușatisme”, care sunt bijuterii ale paradoxului comic, n-a făcut școală de teatru, dar a scris pentru actor, publicând în „Rampa” și „Adevărul”. Observatorul ironic al vieții, acidul și jovialul umorist, a trăit între 22 februarie 1903 și 4 noiembrie 1970.

30
/10
/16

Zonă seismică acceptată azi de toată lumea, Bucureştiul are o lungă istorie în spate, presărată de cutremure frecvente, distrugătoare şi peste putinţă de prevăzut. Prima consemnare documentară datează din 1681, în domnia lui Şerban Cantacuzino, cu precizarea că „n-au mai pomenit altădată nimenea”.

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

Page 1 of 2012345...1020...Last »