O zi mai lungă decât veacul – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/o-zi-mai-lunga-decat-veacul-mondialul-metropolis/

După două săptămâni de fotbal intensiv, ziua de pauză poate părea o binecuvântare. Greşit, pentru un microbist sadea e un adevărat chin, riscând chiar să intre în sevraj.

Un articol de Dede’s|28 Iunie 2014

Tocmai pentru a evita acest lucru m-am scufundat în ultimul veac de fotbal mondial, am văzut cu ochii minţii pe repede înainte, meciuri din perioada interbelică, şi m-am pus la taifas cu mari fotbalişti care au lăsat de foarte mult timp această lume şi care mi-au transmis că atâta timp cât un singur om îşi mai aminteşte de ei, vor continua să joace fotbal printre amintirile acestuia.

Din când în când poveştile acestora trebuie respuse pentru ca uitarea să nu omoare copilăria unui sport al săracilor care acum produce oameni extrem de bogaţi.

Argentinianul Stabille, uruguayanul Nassazi, italianul Meazza, brazilianul Leonidas, cehul Nejedly mi-au explicat care era filosofia driblingului şi cum stătea treaba cu dictatura golului între cele două mari războaie şi cum o friptură de vită asezonată cu o sticlă de vin roşu reprezentau cea mai bună recuperare după un meci greu.

Maghiarul Puskas, francezul Fontaine, brazilienii Didi, Garrincha, Vava, portughezul Eusebio s-au lăudat că ei sunt oamenii care au făcut trecere de la romantism la pragmatism, deşi ca să fiu sincer nu văd prea multe motive de mândrie în această chestiune. În plus sunt primii care au reuşit să intre în cutia magică numită televizor şi să joace în direct, la început alb-negru, în faţa a milioane de oameni.

Normal că m-au întrebat şi despre mondialele mele, cele văzute „pe viu” la TV, şi ca să nu rămân mai prejos m-am lăudat cu Kempes, Maradona, Paolo Rossi, Dino Zoff, Shilton, Lineker, Schilaci, Hagi, Stoicikov, Romario, Ronaldo (originalul), Suker, Zidane, Forlan. Să fiu sincer, am şi exagerat pe ici pe colo supralicitându-le calitaţile, dar povestea fără metaforă e dare de seamă şi niciodată nu mi-am propus să mă ocup de contabilitatea fotbalului.

În 24 de ore am parcurs un veac de fotbal şi cu amărăciune am constatat că pe măsură ce banii (băgaţi şi scoşi) se înmulţesc, poveştile sunt tot mai puţine şi mai seci.

Foto cu Mondialul Metropolis şi O zi mai lungă decât veacul – wikipedia, FIF şi facebook

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212