Oltea Șerban-Pârâu: „RadiRo este al doilea mare festival din România dedicat muzicii clasice”
http://www.ziarulmetropolis.ro/oltea-serban-parau-radiro-este-al-doilea-mare-festival-din-romania-dedicat-muzicii-clasice/

Oltea Șerban-Pârâu, muzicolog, director artistic al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi director al Centrului Cultural Media Radio România, povesteşte despre Festival Internaţional al Orchestrelor Radio, care începe mâine, 20 septembrie, la Sala Radio.

Un articol de Adina Scorţescu|19 Septembrie 2014

Festivalul RadiRo (20-27 septembrie)  este un maraton de opt concerte (cu cinci orchestre radio din Finlanda, Cehia, Germania, Franţa şi România), care vor fi transmise la radio, live, pe posturile Radio România Cultural şi Radio România Muzical. 

RadiRo se desfășoară în anul în care nu are loc Festivalul Internațional George Enescu. Ideea de a-l organiza a pornit de la senzația unei lipse?

Ideea organizării unui Festival Internaţional al Orchestrelor Radio, care, iată, se află acum la a doua ediţie, a pornit, într-adevăr, de la intenţia de a oferi publicului meloman o alternativă în anii de pauză ai Festivalului Enescu. Prima ediţie, în 2012, a fost o mare provocare: fiind un proiect iniţiat de Radio România, primul nostru gând a fost acela de a acoperi o nişă în care să ne distingem cu claritate, iar publicul să ne identifice de la primul concert. Aşa am pornit primul festival internaţional al orchestrelor radio din România, singurul din Europa, de altfel, care se adresează exclusiv ansamblurilor simfonice radio. Nu ne-am limitat, aşadar, la explozia unei singure ediţii, iată că Radio România performează şi aduce în faţa ascultătorilor săi a doua ediţie a Festivalului RadiRo.

Au mai fost astfel de iniţiative în peisajul muzical internaţional în trecut, însă s-au oprit la prima ediţie: aşa s-a întâmplat, de pildă, cu Festivalul “Radio Autumn”, care s-a întâmplat la Praga acum cinci ani şi a fost organizat de Radiodifuziunea din Cehia. A fost o singură ediţie, foarte reuşită, dar, din cauze financiare, nu a supravieţuit. Acesta a şi fost unul dintre motivele pentru care am vrut foarte mult să-i invităm pe colegii noştri praghezi la RadiRo în acest an, ca un gest simbolic de continuare a ceea ce au început, dar şi pentru a sublinia semnificaţia specială pe care o are organizarea unui astfel de festival pentru radiodifuzorii publici din Europa. Este, credem, momentul să arătăm publicului nostru, celor care ne ascultă pe frecvenţele radio, dar şi celor care vin să ne asculte şi să ne vadă în sala de concerte, că radioul public continuă să fie un producător de cultură de primă mărime, un actor cultural de referinţă.

Într-o lume în care vizualul pare să domine, radioul are, iată, rolul de protagonist într-o piesă în care forţa, subtilitatea şi încărcătura mesajului cultural prevalează. Revenind la Festivalul RadiRo, suntem aproape de start: de sâmbătă, 20 septembrie, timp de o săptămână, Sala Radio va fi gazda unui maraton de opt concerte cu cinci orchestre radio din Finlanda, Cehia, Germania, Franţa şi România. Iar dacă adăugăm că RadiRo îl sărbătoreşte în acest an pe Richard Strauss, cu un program care acoperă, în opt zile, cele mai importante creaţii semnate de marele compozitor german, că publicul a răspuns deja extraodinar, pentru că biletele la majoritatea concertelor din festival sunt deja sold out, cred că e suficient, deja, pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, că Bucureştiul găzuieşte al doilea mare festival de calibru european din România dedicat muzicii clasice.

În festival vor cânta doar orchestre radio. Care este specificul lor?

Orchestrele radio au un profil special printre celelalte ansambluri simfonice, iar apariţia lor este legată de înfiinţarea radiourilor europene, începând cu deceniul trei al secolului trecut. Erau anii de mare efervescenţă culturală, în care a asculta la radio un concert live era aproape un miracol pentru public. Este interesant faptul că aceste orchestre radio au apărut din raţiuni „utilitare”, să spunem: cum la vremea respectivă existau puţine înregistrări şi aproape totul era transmis în direct, orchestrele radio acopereau astfel, prin repertoriul lor, o parte semnificativă a programului radiofonic.

Ulterior, fireşte, profilul lor s-a nuanţat, iar astăzi orchestrele radio pot fi ascultate live la radio, în sala de concerte, în turnee naţionale şi internaţionale. Orchestrele radio europene continuă să existe – deşi au fost câteva care au dispărut, la fel ca şi câteva posturi de radio publice din Europa – şi au un rol semnificativ în viaţa culturală a capitalei şi a ţării respective, atunci când au sediul în capitală. Vă dau un exemplu, pe care nu ştiu câţi îl cunosc: Parisul nu are filarmonică, are, în schimb, două orchestre radio: Orchestre National de France şi Orchestre Radio France, care aparţin şi sunt finanţate exclusiv de radioul public francez. Şi mă bucur foarte mult că ambele orchestre au fost invitate la RadiRo la cele două ediţii!

Dar, în general, în marile oraşe europene, există filarmonică şi orchestră radio. În cazul României, suntem o variantă fericită: avem nu numai Orchestra Naţională Radio, dar şi Orchestră de Cameră Radio, avem un cor academic, un big band de jazz şi o orchestră de muzică populară.

Radioul public din România are un rol cultural foarte puternic, iar Festivalul RadiRo a devenit una dintre marile sale piese de rezistenţă.

Cine sunt orchestrele care vin anul acesta în festival și cum le-ați ales?

Dacă la prima ediţie a Festivalului, în 2012, au venit în premieră la Bucureşti trei mari orchestre radio europene, BBC Radio Symphony Orchestra, Orchestra Nazionale della RAI Torino şi Orchestre National de France, la RadiRo 2014 vor participa patru ansambluri simfonice radio din străinătate, este vorba despre Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart, Orchestra Simfonică Radio din Praga, Orchestre National de France, alături de, fireşte, Orchestra Naţională Radio. Un mozaic muzical, aşadar, sunt orchestre cu o istorie spectaculoasă, cu un repertoriu de o extraordinară varietate şi flexibilitate. În plus, două dintre ele îşi datorează excelenta reputaţie de care se bucură astăzi şi colaborării cu celebrul Sergiu Celibidache: Orchestre National de France şi Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart. Cum am făcut selecţia?

Aşa cum se întâmplă la evenimente de un asemenea calibru, analiza, propunerile şi invitaţiile au fost realizate cu aproape doi ani înainte, pentru că vorbim despre orchestre, solişti şi dirijori a căror agendă este conturată cu mult timp înainte. Festivalul RadiRo şi-a propus să prezinte publicului din România artişti de notorietate şi nume în plină ascensiune deopotrivă. Vă dau un exemplu: la concertul de deschidere, pe 20 septembrie, cu Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, am vrut să demonstrăm cum, venind cu un dirijor ca Joshua Weilerstein, de 28 de ani, şi cu un solist ca pianistul Jonathan Biss, de 34 de ani, ambii cu o cotaţie în creştere rapidă, ne putem plasa direct în topul muzicii clasice internaţionale. Va fi, prin urmare, un prilej pentru publicul din România de a intra în contact direct, la Festivalul RadiRo, cu actualitatea de ultimă oră a scenei muzicale internaţionale.

Melomanii care nu ajung la festival pot asculta concertele la radio?

Sala Radio este, aşa cum i-am obişnuit deja pe melomani, o scenă live şi o scenă a undelor, în acelaşi timp. Desigur, toate concertele festivalului vor fi transmise la radio, live, pe posturile Radio România Cultural şi Radio România Muzical, vor fi înregistrate şi ulterior retransmise pe canalele Radio România. De asemenea, concertul de deschidere al Festivalului, cu Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, va fi transmis în direct, integral, de Radiodifuziunea Finlandeză şi de Televiziunea Română. Publicul internaţional va avea acces în egală măsură la concertele programate pe durata Festivalului, care vor fi transmise de partenerii noştri din Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune (EBU) şi Uniunea Audiovizualului Asia-Pacific (ABU) prin platformele de schimburi de programe. Vorbim despre un public potenţial, însumat, de câteva miliarde ascultători – iar acest lucru ne motivează foarte mult să mergem mai departe, să lucrăm deja la următoarea ediţie RadiRo. Cred că astfel simţim cu adevărat că avem o misiune publică, iar multiplicarea mesajului pe care vrem să-l transmitem prin acest festival este o şansă extraordinară, atât pentru noi, cât şi pentru publicul nostru.

Spuneţi-ne câteva cuvinte despre soliştii străini invitaţi.

Am încercat, aşa cum sugeram mai devreme, să propunem o selecţie echilibrată de nume consacrate şi de tineri muzicieni în ascensiune la RadiRo 2014. Îi prezint în ordinea în care vor concerta la festival: în prima zi, pe 20 septembrie, îl vom asculta pe Jonathan Biss, un tânăr pianist american care, la cei 34 de ani, a lucrat deja cu dirijori ca Daniel Barenboim, Lorin Maazel sau Antonio Pappano. Soprana Katarina Jovanović va fi protagonista celei de a doua seri RadiRo, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, directorul de onoare al acestei ediţii: un dialog muzical pe care vă sfătuiesc să nu-l pierdeţi, Katarina este o voce foarte cunoscută publicului meloman din transmisiile regulate ale concertelor sale pe postul de televiziune Mezzo. Jan Simon, un foarte apreciat pianist ceh care este şi directorul artistic al Orchestrei Simfonice Radio din Praga, va putea fi ascultat la RadiRo pe 22 septembrie, iar pe 23, în al doilea concert al orchestrei pragheze, vom avea bucuria să-l ascultăm pe „pianistul călător”, Horia Mihail, solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio. Mezzosoprana Ruxandra Donose, pe care publicul fidel al Sălii Radio a avut prilejul să o vadă, în ultimii ani, în „rolul” uneia dintre Cele Trei Dive, dar nu numai va fi invitata RadiRo pentru a cânta pe 24 septembrie, alături de Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart.

E o mare bucurie să îl avem la Bucureşti, pe scena RadiRo, miercuri, 25 septembrie, pe violonistul Nikolaj Znaider, care este, cred, unul dintre cei mai interesanți muzicieni contemporani, în acelaşi timp violinist, dirijor şi un foarte talentat muzician de cameră. Cu Alexandru Tomescu şi cu vioara sa ne vom întâlni la RadiRo pe 26 septembrie. În concertul de închidere a festivalului, pe 27 septembrie, un alt violonist de excepţie va evolua pe scena RadiRo: Vadim Gluzman, alături de Orchestre National de France şi sub bagheta unui dirijor care a rescris istoria pentru Teatrul Balşoi din Moscova: Vassily Sinaisky. Nume mari, aşadar, într-un festival care îşi cucereşte cu fiecare ediţie, locul său distinct în climatul festivalier internaţional.

În calitate de meloman și de critic muzical, care ar fi concertul pe care de-abia așteptați să-l ascultați în festival?

Tocmai din perspectiva acestor două poziţii, să le spunem, de critic muzical şi de meloman, în acelaşi timp, aştept să înceapă festivalul şi, cu aceeaşi nerăbdare, aştept fiecare concert în parte! Fiind anul Strauss, programul RadiRo va fi dedicat, în parte, muzicii marelui compozitor german, iar programul ales împreună cu orchestrele invitate va porni de la primele poeme simfonice, pentru a parcurge cele mai importante repere ale creaţiei sale componistice. Din program nu vor lipsi Ultimele patru lieduri pentru soprană şi orchestră, ultima compoziţie scrisă de Strauss, un adio simbolic şi impresionant adresat vieţii de cel care spunea că „vocea umană este cel mai frumos instrument dintre toate, dar cel mai dificil de interpretat”. Festivalul RadiRo 2014 vă invită, aşadar, la un salt în lumea sonoră a lui Richard Strauss, dar şi a altor compozitori clasico-romantici celebri, în compania unor muzicieni şi orchestre simfonice de excepţie! Totul la Sala Radio, care este, din punctul meu de vedere, sala de concerte cu cea mai bună acustică naturală din România.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »