Opposites Attract: n-o să-ţi vină să crezi ce fac aceşti bărbaţi şi aceste femei!
http://www.ziarulmetropolis.ro/opposites-attract-n-o-sa-ti-vina-sa-crezi-ce-fac-acesti-barbati-si-aceste-femei/

Sunt ani de când se joacă „Opposites Attract“, piesa dramaturgului american Bruce Kane, tradusă de Florin Piersic Junior. Se va mai juca. Avem aici o substanţă rară: inepuizabilul război şi inepuizabila pace dintre bărbaţi şi femei.

Un articol de Andrei Crăciun|6 Martie 2014

Sunt ani de când se joacă „Opposites Attract“, piesa dramaturgului american Bruce Kane, tradusă de Florin Piersic Junior. Se va mai juca. Avem aici o substanță rară: inepuizabilul război și inepuizabila pace dintre bărbați și femei.

În anul 1953, scriitorul argentinian Ernesto Sabato a publicat un volum de eseistică. I-a dat complicatul nume „Heterodoxia”. Acolo stă scris tot ce s-a scris mai curat, mai adevărat, ba chiar și mai frumos, despre diferențele dintre un bărbat și o femeie.

Pe de o parte, deceniile care au trecut de atunci au adus adăugiri însemnate la esența care rezistase, totuși, de când lumea. Și ce dacă? Textul lui Sabato este incontestabil. O oarecare pudoare, comună în epocă, îl împiedică pe scriitorul argentinian să dezvolte tema sexualității acestor specii atât de diferite, deși inseparabile.

Luând „Heterodoxia” ca bază, nu greșim. Aveți un copil, poate un preșcolar, care vrea să știe ce este un bărbat și ce este o femeie? Lăsați-l să crească un deceniu și jumătate și dați-i, apoi, să citească această carte. Mai mult nu poate învăța decât din viață.

Nuanțele

Pe de altă parte, cuvântul a cunoscut, tot în aceste ultime decenii, o preocupare tot mai mare pentru nuanță. În scris, psihologia s-a rafinat. Oamenii au devenit, nu mă feresc de acest verdict, chiar dacă e personal și empiric, mai proustieni.

Nu mă feresc nici să precizez că prezența femeilor tot mai acut în problemele curente ale societății a determinat această modificare de optică. Contemporanii noștri s-au preocupat mai grav de natura relațiilor care îi leagă și îi despart. Unii au ajuns, chiar, la o înțelepciune ceva mai veche, antică – aceea care reclamă că dragostea, nu sexul, este motorul creației.

Firește, se poate lesne combate această perspectivă: oamenii înșiși au devenit, iată!, produse de serie – și-au uniformizat și gândirea și sentimentele. Dar! Sexualitatea s-a dezinhibat, bărbații și femeile au luptat pentru ceea ce, de la clasici, știm că dă o democrație – dreptul fiecăruia de a fi exact atât de stupid pe cât își dorește. S-au dus revoluții în numele libertății sexuale. Să nu o luăm în râs.

Fragilitatea

Și iată că, în acest punct al evoluției noastre, vine dramaturgul american Bruce Kane și scrie o piesă de teatru necruțătoare care arată odată în plus nu doar că misterul feminin este etern, ci și altceva, mai grav – din compoziția chimică a iubirii nu lipsește – niciodată! – fragilitatea.

Cu alte cuvinte: totul este supus surpării. Oamenii se atrag și se resping, în multe feluri. Suferă, mint și sunt mințiți, se mint, își iau amante și amanți, nu dintr-o oarecare necesitate a desfrâului, ci dintr-o cronică lipsă de sens a vieții pe pământ în acest timp.

Și aici, mă întorc la „Heterodoxia”. La Sabato, ca, mai devreme, în Biblie, se știa ce este un bărbat și ce este o femeie, ce se poate și ce este peste poate. Ultimele decenii n-au însemnat doar eliberarea din sclavia sexualității dictată de societate, n-au însemnat doar înlăturarea acestei opresiuni, ele au adus și ce urmează întotdeauna prăbușirii unui sistem: confuzia, apoi nesiguranța, apoi frica, apoi groaza, de-a dreptul. Fiind mai liberi, oameni au ajuns cu atât mai vulnerabili.

Iar Bruce Kane știe sau intuiește această esență: purtăm măști până devenim măștile. Ne lipsește curajul, căci curajul vine cu suferința. Nu mai suportăm să suferim.

Luminile

Nu vă temeți! Piesa lui Kane nu e așa de complicată cum, poate, am descris-o. Pe scenă urcă bărbați și femei, ei stau în șezut sau stau în picioare, se împreunează (cast, ca pe o scenă de teatru clasic) și se îndepărtează. Aparent, e o comedie. Te poți recunoaște printre personaje: și tu, papagalule care ridici femeia pe ditamai piedestalul imaginar, și tu, amantă care vrei stabilitate, și tu nevastă după care, așa cum spune și bancul, nu mai fluieră decât oala dată în fiert, și tu avocatule de succes, fericit și apoi, desigur, nefericit cu viața ta dublă, trăind în minciună, fiindcă așa e comun.

Actorii sunt buni. Florin Piersic Junior și Dorina Chiriac regizează curajos. Rolul luminilor este, aici, fundamental. Fețele bărbaților și femeilor se iluminează sau se întunecă, aproape poetic, fiecare lumină deschide un întuneric, așa cum fiecare întuneric își așteaptă lumina.

Opposites attract Dan_Radulescu

Dan Rădulescu, în „Opposites attract“

Am dreptul inalienabil la unele observații. Iată-le: Piersic Junior e memorabil într-un travesti, dar nu doar acolo (din nou, încântă cu ușurința cu care-și schimbă identitatea!).

Florina Gleznea (o urmăresc atent și o găsesc din ce în ce mai matură, stăpână pe arsenalul unei mari actrițe) joacă cu tot viitorul în față. Bogdan Nechifor e scandalos de bun pentru vârsta lui. Dan Rădulescu intră în rol cu o naturalețe înspăimântătoare. Florentina Țilea a ajuns deja să dețină o estetică personală, iar Ilinca Manolache… ei bine, se simte pulsul crescut la încheietura jocului său.

Firește, spectacolul poate fi privit și în mic: puteți să vedeți doar o piesă nu lipsită de frivolități și lipsită de mize importante. Firește, ați greși.

Opposites Attract nu-și propune, bineînțeles, să schimbe mersul lucrurilor între noi – bărbații și femeile. Uneori, nici nu e nevoie de un asemenea țel. Uneori, ajung adevărurile care se aruncă în glumă.

Foto din „Opposites attract“ – Teatrul Metropolis

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

O cărticică scrisă în 1943 de Antoine de Saint-Exupery, pasionat aviator, autor de cărţi de aventuri şi amintiri, reporter de război, avea să devină cea mai celebră operă literară de limbă franceză din secolul XX şi să creeze un simbol cu valoare de cult. După succesul înregistrat la Cluj Napoca si Brașov, unde s-au jucat cate doua reprezentații cu casa închisă, "Micul Print" pornește mai departe în călătorie, oprindu-se si la Alba Iulia și Sibiu.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

17
/02
/17

Într-o zi de 17 februarie avea loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini. Tot într-o zi de 17 februarie încetau din viață Giordano Bruno (susţinător al teoriei coperniciene conform căreia Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi în jurul propriilor axe) și celebrul dramaturg francez Moliere (Jean Baptiste Poquelin).

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

Page 1 of 59412345...102030...Last »