Pașaport de Germania. „Marfa” și mărcile
http://www.ziarulmetropolis.ro/pasaport-de-germania-marfa-si-marcile/

CRONICĂ DE FILM „Paşaport de Germania”, realizat de Răzvan Georgescu, este un documentar eficient – informaţii satisfăcătoare, naraţiune limpede, limbaj vizual lipsit de artificii inutile -, care completează reflecţia asupra trecutului comunist, dintr-o perspectivă mai puţin uzată.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 Noiembrie 2014

Lansat imediat după victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale, documentarul „Pașaport de Germania” capătă, indirect și pur întâmplător, o încărcătură specială. Oglindită în întâmplările asupra cărora se oprește scenaristul și regizorul Răzvan Georgescu – povestea, sensibilă și puțin cunoscută, a vânzării și plecării către Republica Federală Germană (RFG) a sașilor și șvabilor din România ceaușistă -, ascensiunea primarului din Sibiu până în fruntea statului ar putea părea unora, retrospectiv, o ironie a istoriei.

Umiliți și supuși privațiunilor (de altfel, ca toate minoritățile și întreaga populație) de către regimul comunist, etnicii germani, ai căror strămoși s-au instalat aici cu sute de ani în urmă și care au propus un model de civilizație privit întotdeauna cu deferență, au părăsit în masă România, umflând astfel conturile ascunse ale Securității.

Conform cifrelor vehiculate în filmul lui Georgescu, un regizor care pendulează între România (unde s-a născut și și-a trăit tinerețea) și Germania (unde lucrează din 1990), circa 250.000 de sași și șvabi au plecat din țară în timpul comunismului. „Exod” care, completat cu cel de după Revoluție, a făcut ca numărul etnicilor germani să ajungă sub 40.000.

Georgescu a găsit câțiva dintre cei care au reușit să plece și care își destăinuie acum poveștile în fața camerei. Sunt oameni ce par a privi cu luciditate, dar și cu emoție, în trecutul lor, pe care nu îl reneagă. Georgescu nu-i confruntă doar cu evenimentele care le-au schimbat viața, istorii cu un happy-end fără efuziune, ci și, în cazul unora, cu locurile pe care le-au părăsit cu câteva decenii în urmă.

În acest fel, Georgescu articulează un discurs deopotrivă despre istorie și idei abstract-filozofice precum patrie, omul ca marfă, alteritate, dezrădăcinare. Pentru a-și diversifica și îmbogăți demersul, în plan vizual, el adaugă interviurilor convenționale cu protagoniștii câteva imagini cu rol de simbol – multe trenuri în mișcare, stejari căzuți la pământ sau case dărăpănate și părăsite. Este jocul secund prin care Georgescu îmbogățește, fără a fi pleonastic, încărcătura de informații și sentimente livrate de cei intervievați, pe fondul lipsei oricărui comentariu din off.

Însă regizorul-scenarist (autor, în 2008, al unui personal și forțos documentar, „Testimonial”) își ramifică narațiunea și introduce în scenă câțiva foști oficiali germani. Printre ei, un ministru de externe, șeful de cabinet al cancelarului Helmut Kohl și însuși negociatorul-șef pe această problemă.

În plus, pentru o notă de pitoresc, apar și reprezentantul României în discuțiile secrete și unul dintre milițienii din Timișoara, un personaj locvace care cunoaștea bine modul în care oameni ai Securității îi păcăleau pe etnicii germani, punându-i să plătească sume uriașe (câteva mii de mărci) pe care autoritățile le primeau oricum de la RFG.

Este confruntarea între două lumi, două civilizații. Pe de o parte, foștii oficiali germani, pentru care salvarea celor de aceeași etnie cu ei de sub apăsarea regimului comunist din România era o datorie, o obligație din sfera drepturilor omului. De cealaltă parte, reprezentanții români, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, pentru care importanți erau banii și avantajele, inclusiv geopolitice, ale unei astfel de „afaceri”.

Iar între cei doi poli se aflau protagoniștii, cei care erau dublu străini în România – din cauza etniei minoritare și a neputinței de a suporta regimul comunist. Această înstrăinare care le-a fost impusă a continuat printr-o alta, cea de pe traseul integrării în țara nouă, Germania, a cărei limbă le era cunoscută, dar ale cărei mecanisme erau diferite de reflexele pe care le deprinseseră.

Georgescu reușește un documentar echilibrat și, mai ales, eficient: fără răbufniri inchizitorial-vindicative, fără patetisme, cu un volum de informații atât cât trebuie și cu un interes real pentru oameni a căror perspectivă poate îmbogăți reflecția asupra trecutului nostru recent.

„Pașaport de Germania” este al treilea documentar românesc important din 2014, după experimentul lui Corneliu Porumboiu, „Al doilea joc”, și „București, unde ești?”, de Vlad Petri. Cele trei salvează, la limită, onoarea unui an cinematografic slab, în care lungmetrajele de ficțiune sunt cel mult neglijabile, cu două excepții – filmele semnate de Nae Caranfil și Andrei Gruzsniczki.

„Pașaport de Germania” rulează în București, Brașov, Cluj și Constanța, iar joi, 27 noiembrie, de la ora 20.00, va putea fi văzut în premieră la HBO România.

INFO

Pașaport de Germania (documentar, România, 2014)

Regia: Răzvan Georgescu

Rating: ●●●○○

Foto „Pasaport de Germania“ – captură film

18
/08
/17

"Fereşte-te de succes; are o parte întunecată." - Robert Redford. Astăzi este ziua lui! A împlinit 81 de ani, iar bogata sa carieră sa se întinde pe mai bine de jumătate de secol, timp în care a fost distins cu două nominalizări la Oscar şi două trofee câştigate – unul pentru regie şi unul onorific, obţinut în 2002, pentru întreaga contribuţie adusă cinematografiei.

16
/08
/17

Actrița Cristina Flutur joacă personajul Alice în lungmetrajul „Grain”, o coproducție Turcia-Germania-Franța-Suedia, selectat în competiția oficială la Festivalul de Film de la Sarajevo, cel mai important eveniment de gen din Europa de Sud-Est. Filmul „Grain” este regizat de regizorul turc Semih Kaplanoglu, câștigătorul Ursului de Aur la a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

14
/08
/17

Mrs. Fang, un film documentar al regizorului chinez Wang Bing despre ultimele zile ale unei femei care suferă de Alzheimer, a câștigat Leopardul de Aur, la Festivalul Internațional de Film de la Locarno 2017. Franțuzoaica Isabelle Huppert a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul său din filmul Madame Hyde.

14
/08
/17

Jane Fonda şi Robert Redford se reîntâlnesc pe marele ecran într-o poveste de iubire, „Our Souls at Night”, la jumătate de secol distanţă de la apariţia lor în „Desculţ în parc”. Premiera filmului va avea loc la 1 septembrie, la Festivalul de la Veneția, acolo unde cei doi protagoniști vor fi premiaţi cu Leul de Aur pentru întreaga carieră. Robert Redford împlinește 81 de ani pe 18 august), în timp ce Jane Fonda va bifa “borna” 80 în decembrie.

13
/08
/17

Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Primul titlu din competiţia de lungmetraje de ficţiune a Festivalului de la Sarajevo a fost "Grain", noul film al cunoscutului regizor turc Semih Kaplanoğlu. Mult mai ofertant este însă "Western", un excelent film al regizoarei germane Valeska Grisebach.

11
/08
/17

Ediția cu numărul șase a Festivalului de Film Horror și Fantastic Lună Plină a început joi, 10 august. Filmul de deschidere, norvegianul Casa, o poveste cu război și exorcizări, a rulat la grădina Melies. „Este cel mai puțin formal festival pe care îl organizăm și asta ne place cel mai tare. În fiecare an pare că o luăm de la capăt cu organizarea lui, iar această improvizație ne bucură: Lună Plină este cel mai liber festival posibil”, a spus directorul festivalului, Oana Giurgiu.

09
/08
/17

În acest final de săptămână, nimeni nu mai doarme în Biertan. De joi până duminică, între 10 și 13 august, cât ține ediția cu numărul șase a Festivalului de Film Horror & Fantastic Lună Plină, somnul este o activitate tangențială și pur facultativă.

09
/08
/17

Michel Franco a fost recompensat, luni, 7 august, cu Trofeul ANONIMUL pentru contribuția sa la frumusețea cinematografiei universale. ANONIMUL 14 se desfășoară în perioada 7—13 august la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.

Page 1 of 18012345...102030...Last »