Patru actori şi patru exerciţii de sinceritate
https://www.ziarulmetropolis.ro/patru-actori-si-patru-exercitii-de-sinceritate/

Marius Manole, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu şi Vlad Zamfirescu au povestit despre copilăria lor, despre film şi despre teatru, despre oamenii care le-au marcat cariera, într-un exerciţiu de sinceritate prezentat pe scena Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis.

Un articol de Corina Vladov|19 august 2013

În ultima zi a Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis, care a avut loc săptămâna trecută la Alexandria, membrii juriului (actorii Marius Manole, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu şi Vlad Zamfirescu) s-au întâlnit într-un joc de-a întrebarea și răspunsul, ticluit de realizatorul TV (și președinte al juriului), Cătălin Ştefănescu.

Unele întrebări au fost deschise, altele cu variante date. Câteva dintre ele au fost comune, pentru toți cei patru, printre care și cele de mai jos:

 

Cătălin Ştefănescu: Primul film pe care l-ai văzut şi povestea lui?

● Marius Manole: „Primul film pe care mi-l aduc aminte a fost un film cu mine. Eram în clasa a IV-a și făcusem un film cu Nicolae Mărgineanu care se cheamă «Un bulgăre de humă»; am jucat în filmul ăsta cu Adrian Pintea, Dumnezeu să-l odihnească, și cu Dorel Vișan. Prima vizionare pe care am făcut-o la București, pentru că ne-au chemat pe toți să vedem filmul; asta a fost. Înainte nu-mi amintesc să mai fi văzut vreun film. Aveam și dialog cu Dorel Vișan, a fost foarte tare. Există pe Internet. Eu, când sufăr de orgoliu, mă mai uit la el.”

Medeea Marinescu: „Filmul «Mama», al Elisabetei Bostan – povestea caprei cu trei iezi. Îmi amintesc de filmul ăsta pentru că ai mei mă parcau la Buftea, la mesele de montaj. Ei filmau pe platou și, ca eu să stau cuminte, mă lăsau în grija unei monteuze, care îmi punea pe un ecran mic filmul «Mama». L-am văzut de mii de ori și niciodată nu m-am plictisit; îl știam pe dinafară.”

Andi Vasluianu: „Eu îmi amintesc două filme. Pe unul l-am văzut la Cinema Cosmos, în Pantelimon, unde am copilărit; cinemaul ăla era plin de semințe, mergeam ca prin iarbă prin semințe. Am văzut «Winnetou». Pe urmă, taică-miu mi-a făcut abonament la Cinematecă, el fiind pasionat de film, unde am văzut primul film extrem de emoționant «Acești oameni minunați și mașinile lor zburătoare».”

Vlad Zamfirescu: „Primul meu film a fost «Burebista», din câte țin eu minte. Îl vedeam la Târgu Mureș, la un cinema unde îmi dădeau voie să intru fără bilet, că eram copil și mă lăsau. Cred că l-am văzut de vreo șapte ori.”

 

Prima piesă de teatru pe care ai văzut-o?

Marius Manole: „Un spectacol văzut la Iași, cu Tamara Buciuceanu Botez, când prima dată am văzut un cal, de-adevăratelea, întrând pe o scenă de teatru. Eu eram pe la șapte ani și stăteam în rândul doi, pe primul scaun. Când s-a ridicat calul ăla în două picioare, crezând că o să vină înspre noi, am țâșnit din scaun și am fugit până acasă. Deși părinții mei erau în sală! I-am așteptat în fața blocului și am spus «Io la teatru nu mai merg».”

Marius Manole

Medeea Marinescu: „Era un spectacol de la Teatrul Mic, se numea «Jocul de-a vacanța» și juca Florin Piersic. Am fost fascinată să-i văd pe actorii pe care-i știam de la filmări, pe o scenă înaltă. M-a izbit imaginea lor, mi se păreau dintr-o dată mult mai mari și parcă ireali.”

Andi Vasluianu: „«Nota zero la purtare». Ştiu că mi s-a părut reală, a fost o senzație de asta… că e o lume.”

Vlad Zamfirescu: „Teatrul Odeon, «Arta conversației». Cred că am văzut-o de o sută de ori. Pe mine mă duceau în concediu la mare, cu teatrul, și stăteam o lună acolo. Jucau seară de seară. Ţin minte că-mi plăcea extrem de mult partea a doua a piesei, cu Adriana Trandafir, care era fenomenală.”

Citiţi şi: INTERVIU Marius Manole: „Omul poate trăi fără teatru, dar nu poate trăi fără mâncare“

 

Portretul persoanei care te-a influențat cel mai mult în teatru?

Marius Manole: „Victor Rebengiuc, pentru că m-am întâlnit cu el la o vârstă destul de fragedă, când eram în formare, și am găsit un om care era extrem de cinstit cu el, extrem de corect; nu avea de gând să meargă la succes niciodată. Credința lui era că teatrul fără adevăr nu există, că adevărul meu nu trebuie să fie neapărat și al publicului, că aplauzele nu sunt cea mai bună răsplată pentru un actor, că, atunci când în timpul unui spectacol se aplaudă la scenă deschisă, e prost. E un om care a avut întotdeauna grijă de ce a jucat și de cum a jucat, pe cât posibil.”

Medeea Marinescu: „Pe mine cred că m-a influențat întâlnirea cu doamna Carmen Stănescu. Când am intrat în Teatrul Național, ea era o divă, în adevăratul sens al cuvântului, o aristocrată. Avea rigoare pentru meserie, în sensul că, dacă repetiția începea la ora zece, eu soseam la zece fără cinci, dar dânsa era deja de la zece fără un sfert, cu textul în mână, citind. Un om care știa exact locul pe care îl are și nu încerca nici să te mângâie în exces pe creștet, nici să-ți dea indicații. Un om cu o conștiință a profesiei foarte profundă. Cred că, dincolo de profesie, asta m-a impresionat cel mai tare: o anume aristocrație în comportament. În sensul că, acum câțiva ani, când a simțit că picioarele ei n-o mai țin, că nu mai poate face aceleași mișcări rapide și că piesa poate trena la un moment dat, din cauza ei, cu toată iubirea față de teatru, a ales într-o zi, cu demnitate, să spună stop. Credeți-mă, e o mare calitate să știi să spui la un moment dat în viața ta «Stop, până aici a fost».”

Medeea Marinescu

Andi Vasluianu: „«Fii riguros, fii detașat, fii activ, fii blând, fii atent, fii atent, fii atent! Ascultă, ascultă, ascultă.» Sanda Manu.”

Vlad Zamfirescu: „Ion Cojar – după părerea mea, unul dintre cei mai mari pedagogi. Am fost impresionat de tenacitatea, dăruirea și dorința de teatru. Cu două săptămâni înainte să moară, m-am dus la el, abia mai vorbea. M-a luat de mână și mi-a zis «În piesa pe care o s-o fac peste o lună la Bulandra, vezi că am un gând foarte important. Mă interesează ca scena aia, cu Mihai Constantin, să fie altfel decât m-am gândit eu. Văzusem prost și, de fapt, vreau s-o fac altfel.»”

Citiţi şi: INTERVIU Andi Vasluianu: „Joc mai întâi pentru mine. Nu e vorba de egoism“

 

Un regizor cu care nu ai lucrat niciodată până acum, dar cu care ai dori foarte tare să lucrezi? 

Marius Manole: „Silviu Purcărete”

Medeea Marinescu: „Alexandru Dabija”

Andi Vasluianu: „Yuri Kordonsky”

Andi Vasluianu

Vlad Zamfirescu: „Lev Dodin”

 

Teatru sau film. De ce?

Marius Manole: „Teatru, categoric! Film… de ce?”

Medeea Marinescu: „Film, pentru că așa m-am născut. Și mai e ceva, care s-ar putea să nu pară cinstit, dar e cinstit: pentru că rămâne mai mult.”

Andi Vasluianu: „Teatru. Pentru că, de ce mi-e frică, vreau să fac.”

Vlad Zamfirescu: „Teatru. Pentru că simt că începe, evoluează și se sfârșește. Simt întregul. La film nu-l simt.”

Vlad Zamfirescu

 

Se dau: carte, film, muzică. Alegeți una dintre ele și faceți o recomandare, pentru colegii și prietenii noștri de la Ideo Ideis.

Marius Manole: „Eu vă recomand filmul «Billy Elliot». Într-un fel, l-am ales pentru că seamănă cu povestea mea și poate să semene și cu poveștile voastre. Este vorba despre un băiețel care pleacă dintr-un oraș sărac și ajunge undeva foarte bine și foarte împăcat. E un film foarte emoționant, bun de văzut la vârsta voastră și la orice vârstă.”

Medeea Marinescu: „Ca să variem, eu am să vă recomand muzică – unul dintre cei mai mari pianiști ai acestei lumi, care s-a numit Dinu Lipatti. Era un excepțional interpret al muzicii lui Chopin. Cânta cu o simplitate de neînchipuit. Am discuri de vinil care sunt zgâriate și, dacă le reascult, îmi transmit aceeași emoție.”

Andi Vasluianu: „«The Perks of Being a Wallflower» – un film care m-a emoționat foarte tare.”

Vlad Zamfirescu: „Fimul «Gerry», cu Matt Damon. Atunci am înțeles ce s-a vrut în filmul românesc, când s-au făcut cadre lungi de zece minute, pe care eu nu prea le-am înțeles. Dar acolo am înțeles ce s-a vrut. E un răsărit acolo…. un cadru de șapte-opt minute, cu doi oameni care se deplasează pe nisip, și înțelegi tot, fără o vorbă.”

 

Foto: Andra Porumbeanu

20
/07
/17

Astăzi, 20 iulie, de la ora 18.30, în Grădina Cărturești Verona din București (Str. Pictor Arthur Verona 13-15), Veronica D. Niculescu va citi fragmente din primul său roman pentru copii, O vară cu Isidor, apărut de curînd în colecția „Junior” a Editurii Polirom, ediţie ilustrată, disponibilă și în format digital.

19
/07
/17

Romanul „Fiica Estului” (traducere din limba spaniolă de Mariana Sipoș) a fost publicat la Editura Polirom în anul 2017.

19
/07
/17

Din 15 iulie, românii pot vota online cele mai relevante kitsch-uri autohtone timp de două săptămâni. Categoriile și nominalizările au fost făcute de o comisie formată din Sergiu Vasile (Utopia Balcanica și Timesnewroman), Mihai Popescu (VICE),Corina Băcanu, Cristian Șimonca (Blogu’ lui Otravă), Ioana Mănoiu (Managing Partner GMP Public Relations) și Cristian Lică, Kitsch manager la Romanian Kitsch Museum. Comisia a ținut cont de sugestiile exprimate de vizitatorii muzeului și de recomandările din social media.

19
/07
/17

La finele anului 2016, Franța își arăta gratitudinea față de Vladimir Cosma într-un spectacol aniversar unic. Peste 3.500 de persoane au aplaudat, în picioare, la finalul concertului triumfal al compozitorului român, aflat la pupitrul Orchestrei Române de Tineret, prin care acesta aniversa, la Palatul Congreselor din Paris, 50 de ani de activitate artistică de succes.

19
/07
/17

CRONICĂ DE FILM Pentru a reda încărcătura uriaşă – deopotrivă istorică şi simbolică – a cunoscutei Bătălii de la Dunkerque din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Christopher Nolan aruncă în luptă un arsenal maiestuos în acest nou film al său, „Dunkirk”.

18
/07
/17

Unul dintre ultimele „concerte” susţinute de Ciprian Porumbescu rămâne cel din faţa mării, în Italia, din iarna lui 1882. Peste un an, pe 6 iunie 1883, avea să moară în căsuța lui din Stupca, neîmpăcat și fără să înțeleagă de ce destinul i se curmă la doar 29 de ani.

18
/07
/17

În această seară, de la ora 18.00, Institutul Cultural Român de la Viena prezintă, la sediul său, proiecţia reportajului în limba germană „Timişoara – vizita unui oraş în schimbare“ din seria „KulTOUR mit Holender“, realizată şi difuzată de postul de televiziune austriacă Servus TV. Evenimentul este programat cu ocazia aniversării lui Ioan Holender, care împlinește astăzi 82 de ani. Timişoara, orașul nașterii lui Ioan Holender, va fi Capitală Europeană a Culturii în anul 2021.

18
/07
/17

Concursul "Cea mai frumoasă IE" va avea loc în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului "Valea Mureșului" cu tema "Tradiția continuă!", care se va desfășura la Răstolița, în perioada 29-30 iulie. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Mureș, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Târgu Mureș și Centrul Creației Populare Mureș, în scopul promovării modelelor autentice.

17
/07
/17

Caravana Filmelor TIFF revine în această vară, pentru a opta ediție, cu un program de filme noi, premiate, proiectate în aer liber pentru publicul din peste 15 orașe. Ecranul uriaș al Caravanei va fi amplasat în parcuri, piețe publice, amfiteatre și grădini de vară, de la mijlocul lunii iulie, până în septembrie. Spectatorilor li se pregătesc comedii, drame, thrillere animații, filme premiate în marile festivaluri și succese de casă. Intrarea este liberă.

17
/07
/17

O discuţie cu cineastul Alexandru Solomon despre ultimul său documentar, „Ouăle lui Tarzan”, şi vernisajul unei expoziţii cu fotografii din Petrila realizate de regizorul Andrei Dăscălescu se numără printre evenimentele conexe proiecţiilor la cea de-a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara şi Gottlob.

17
/07
/17

Universul din "Un veac de singurătate", capodopera lui Gabriel Garcia Marquez publicată în urmă cu 50 de ani, s-a transformat în sursă de inspirație pentru doi artiști urbani, care au pictat pe zidurile Bibliotecii naționale din Columbia lupte de cocoși, capete de morți și un cuplu înlănțuit.

16
/07
/17

CRONICĂ DE FILM Despre o spectaculoasă docuficţiune poloneză cu viaţa de noapte a tinerilor din Varşovia. Şi despre un thriller elveţian care are ca protagonist un detectiv particular cu o minte tulburată. Acum, în iulie, în (unele) cinematografe.