,,Rapsodie-n roz” – un alt fel de Oscar
http://www.ziarulmetropolis.ro/rapsodie-n-roz-un-alt-fel-de-oscar/

În noul spectacol după ,,Oscar şi Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt, Alexandru Repan îi oferă lui Oscar şansa de a îmbătrâni. „Eu nu am vrut să-l joc pe Oscar, ci povestea lui, împreună cu un înger”, mărturiseşte actorul.

Un articol de Teodora Gheorghe|23 Martie 2014

CRONICĂ DE TEATRU „Rapsodie-n roz” este un spectacol semnat de Alexandru Repan, pe care iubitorii teatrului ȋl cunosc din piese ca „Frații Karamazov” sau „Livada de vișini.” Piesa are la bază textul lui Eric Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi din lume, recompensat cu premiul Molière și Marele Premiu pentru Teatru și tradus ȋn peste 40 de limbi.

Prizonier al unui destin crud, Oscar (Alexandru Repan), un băiețel de numai zece ani, ȋi scrie lui Dumnezeu, căutȃnd să ȋnțeleagă de ce suferim. Marile ȋntrebări ale existenței ȋși fac loc ȋn miezul inocenței, otrăvind-o ȋn clipele de cumpănă. Ȋn colivia ȋn care sunt ȋntemnițați de boală, copiii se lovesc de frică – nu neapărat a lor, ci a celorlalți. Doctorii se tem să-i iubească, iar părinții se tem că iubirea lor le-ar putea dăuna.

Oscar nu crede ȋn Dumnezeu, dar Tanti Roz (Andreea Măcelaru-Șofron), ȋngerul de pe pămȃnt, ȋl ajută să-l inventeze din frȃnturi strălucitoare de speranță. Asistenta care veghează cea din urmă călătorie a copilului este o zȃnă bună modernă. Fostă luptătoare de wrestling, ȋmbină duritatea și candoarea, știind exact cȃnd să le distribuie pe fiecare. Ȋn „Rapsodie-n roz”, ea poartă un delicat colier cu ceas – nu simbolizează, ȋnsă, timpul care se scurge, ci acela care rămȃne; momentele considerate prețioase grație efemerității ce le obligă să fie trăite cu intensitate.

Oscar știe că va muri, nu e niciun secret pentru el. De aceea alege să-și petreacă ultimele douăsprezece zile din „eternitatea postumă”, cum o numește Al. Repan, parcurgȃnd toate etapele vieții. Se ȋndrăgostește de Peggy Blue, fetița care suferă de o boală rară a sȃngelui, află ce ȋnseamnă primul sărut, suferă dezamăgiri sentimentale, se căsătorește.

Alexandru Repan ȋi oferă lui Oscar șansa să ȋmbătrȃnească. Privirea pătrunzătoare, veșnic ațintită către adȃncurile ȋnnegurate ale ființei, face din actor alegerea potrivită (deși probabil controversată ȋn viziunea unora) pentru rolul lui Oscar. Interpretarea este intensă, ȋnvolburată și pasională. Cu ochii ȋn lacrimi, el se cufundă ȋn oceanul de tristețe și disperare, rostindu-și replicile cu o remarcabilă compasiune. Ȋnaintează ȋn sală, se uită la public, ȋl implică ȋn poveste. Lipsește, totuși umorul dulce-amar al lui Emmanuel Schmitt. Tonul sumbru al monologurilor lui Oscar știrbește din farmecul mesajului care se dorește a aduce consolare și destindere, prin răstălmăcirea morții. Ludicul se evaporă, astfel, sub apăsarea tragismului exacerbat.

alexandru repan

Ȋn ciuda optimismului efervescent și a grației pe care le inspiră, Andreea Măcelaru-Șofron „dispare” ȋn umbră și reapare ȋn lumina reflectoarelor ȋntr-o manieră mecanică, ușor forțată, artificializȃndu-și personajul. Pare mai degrabă o păpușă elegantă pe care destinul o aduce la viață din cȃnd ȋn cȃnd pentru a-i reda ȋncrederea lui Oscar, și nu o prezență vie, care ȋl veghează ȋn permanență.

Două componente regizorale mi-au atras atenția ȋn mod special. Primul este muzica, realmente minunată, ce ȋnsoțește periplul lui Oscar pe tărȃmul tuturor posibilităților. Bucuria, speranța, dezamăgirea și teama – toate sunt zugrăvite suav la pian (Alexandru Petrovici) și violoncel (Ella Bokor/ Ioana Stanciuc) Al doilea este videoproiecția (Ciprian Duică) – ecranul din spatele personajelor joacă rolul unui calendar. Aici sunt ȋnfățișate naiv, ca desenate de un copil, nu doar zilele rămase lui Oscar, ci și complexitatea frămȃntărilor, maturitatea precoce a copilului ȋmbătrȃnit de așteptarea morții.

„Eu nu am vrut să-l joc pe Oscar, ci povestea lui, ȋmpreună cu un ȋnger”, mărturisește Alexandru Repan. Dincolo de micile retușuri care s-ar cere, intenția actorului și a regizorului este ȋndeplinită. Spectacolul, pe care ȋl puteți vedea la Teatrul Nottara, posedă o sensibilitate cuceritoare și merită descoperit.

Foto Rapsodie-n roz: Teatrul Nottara

23
/05
/17

CRONICĂ DE FILM Difuzate în România pe HBO, primele două episoade din noua serie „Twin Peaks”, extrem de aşteptată, ne reintroduc în universul coşmaresc-suprarealist, deopotrivă perturbator şi fascinant, al lui David Lynch.

22
/05
/17

Filmikon & Therapy lansează propunerea de terapie prin film: în fiecare marți, din 23 mai până pe 15 septembrie, Filmikon va prezenta la Therapy o selecție de producții cinematografice, autohtone și internaționale, pe terasa bistro-ului.

22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

22
/05
/17

Un eveniment fără precedent în istoria muzicală a Chinei a avut loc de-a lungul săptămânii trecute: cursurile de Măiestrie Artistică Master Classes Mariana Nicolesco au reunit la Universitatea din Shenzhen, în apropiere de Hong Kong, cele mai proeminente talente din Conservatoarele şi Universităţile Chinei, printre care Beijing, Shanghai, Canton, Hunan, precum şi profesori şi maeştri de canto din întreaga ţară.

22
/05
/17

Se joacă la mall, la Băneasa, la Grand Cinema, nu așa, la Sala Epika, spectacolul „Cina de adio”. Cu Mihai Călin, Ecaterina Ladin și Gigi Ifrim. E o piesă scrisă de Alexandre de la Patellière și Matthieu Delaporte, dramaturgi francezi care ne sunt contemporani (ceea ce o face și un pic, dar doar un pic, prețioasă).

22
/05
/17

Când am trecut de scanerul metalic de la intrarea de la numărul 16, strada Cadet, din cartierul parizian Faubourg-Montmartre, aveam sentimentul vag că ma aflu acolo pentru a descoperi ceva ce în mod obișnuit este rezervat doar câtorva cercuri restrânse. Ce anume, greu de spus. Nu plănuisem ieșirea, Diana, o prietenă apropiată, nu putuse să vină. Nu-i nimic, o descoperire inițiatică, mi-am spus.

22
/05
/17

Într-o zi de 22 mai se năștea actorul britanic Laurence Olivier si se stingeau din viata compozitorul şi dramaturgul german Richard Wagner și scriitorul francez Victor Hugo.

22
/05
/17

“Nostalgia este dorul de vremurile trecute, în care nu era nimic de râs” - Charles Aznavour. Artistul celor 1.300 de cântece devenite şlagăre împlinește, astăzi, 93 de ani. Adesea supranumit Frank Sinatra al Franței, toate piesele lui Aznavour sunt cântece de dragoste.

21
/05
/17

,,Nu vă supărați, ați văzut cumva un domn cam atât de înalt care-a trecut pe-aici? Dar dumneavoastră ați văzut? Atât de înalt! Imposibi! Imposibil! Eu cred c-ați văzut, dar nu vreți să-mi spuneți.”

20
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astăzi, când se discută în lumea întreagă soarta Europei ca un tot organic ori ca o aglomerare de state, e interesant să ni-l amintim pe George Ciorănescu (1918-1993), cel care la un moment dat spunea: „Poporul din care mă trag s-a pronunţat totdeauna pentru Europa. Poporul meu posedă deplina maturitate şi întreaga informaţie istoică şi politică pentru a sprijini crearea Europei unite, libere şi democratice”.

19
/05
/17

O fată tânără trăiește o situație nefericită ce pare să nu aibă rezolvare. Orfană de mamă încă din copilărie, eroina noastră își pierde acum tatăl – plecat la război – și rămâne, la vârsta adolescenței, în grija unei mame vitrege, o femeie rea și apucătoare, preocupată doar de viitorul ei și al fetelor sale, Odette și Jeannette. Dar norocul omului e schimbător. Și uite-așa, într-o zi și-o noapte, sub privirea protectoare a unui Înger păzitor – Zâna celor buni la suflet –, lucrurile se îndreaptă și o pornesc pe drumul cel bun, iar lacrimile de supărare se transformă în lacrimi de fericire.

19
/05
/17

Cu ocazia aniversării a 70 de ani a maestrului Gigi Căciuleanu, duminică, 14 mai 2017, a avut loc un eveniment special dedicat artistului, la Teatrul Național “I.L. Caragiale” București şi totodată a fost programat spectacolul D'ale noastre (joi 11 mai 2017).

19
/05
/17

Regizat de Bogdan George Apetri şi cu Ana Ularu în rolul principal, "Periferic" (2010), unul din cele mai de succes debuturi româneşti ale ultimilor ani, este acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub.

Page 1 of 61912345...102030...Last »