Rodica Mandache: „De când băşcălia a devenit literatură?“
http://www.ziarulmetropolis.ro/rodica-mandache-de-cand-bascalia-a-devenit-literatura/

Actorul Marius Manole publică pe blogul său un articol scris de Rodica Mandache, despre cazul Oana Pellea – Caţavencii. Ziarul Metropolis reproduce integral acest text, cu acordul lui Marius Manole.

Un articol de Rodica Mandache|3 Noiembrie 2013

OPINIE Actorul Marius Manole publică pe blogul său un articol scris de Rodica Mandache, despre cazul Oana Pellea – Caţavencii. Ziarul Metropolis reproduce integral acest text, cu acordul lui Marius Manole.

„Ieri (n. r. – pe 24 octombrie) a apărut articolul unui biet băiat, nu într-un tabloid, ci în ziarul condus de un foarte talentat poet. Bălăcăreşte o mare actriţă, o foarte specială actriţă pentru care am mult respect. Şi pentru că e fiica unui mare actor îl maculează şi pe acesta. Şi tot nu-i ajunge. Şterge toate urmele, să nu mai găsim calea înapoi! E un articol foarte trist pe care-l scrie băiatul ăsta care se şi simte neiubit de nimeni, dispreţuit şi marginalizat.

Şi atunci încearcă să atragă atenţia asupra lui. Şi cum? Scuipând borhot pe ce are într-adevăr valoare. Era momentul să apară şi mutanţii! Mutanţii au o singură calitate pe care o recunosc şi celorlalţi: să fie născuţi după 1990. Şi un singur sentiment – dispreţul. Nu intru în amănunte, pentru că nu e foarte important. Îmi pare rău de bietul băiat care a vrut să devină celebru peste noapte şi care mai devreme sau mai târziu o să se dezintegreze.

Mi-a dat mult de gândit articolul său. Ideile aleargă rapid ca şoarecii otrăviţi – o propoziţie «că ta-su o iubea pe mă-sa» m-a paralizat.

De unde dispreţul ăsta pentru părinţi – în primul rând ai lui… pentru că dacă citeşti printre rânduri, eşti devastat de ce poate sălăşlui într-un om tânăr. Lupta între generaţii a căscat întotdeauna cratere uriaşe dar nici nu e vorba de duelul generaţiilor. Aici ori a avut o comandă, şi a trebuit să scrie, să demoleze, să maculeze, ori s-a activat ca la ucigaşii în serie o ură din adâncuri care-l macină şi-l otrăveşte.

Citiţi şi: Oana Pellea, jignită dur într-o publicaţie de satiră. Marius Manole şi Chris Simion sar în apărarea actriţei

Eu sunt sigură că acest băiat nu a văzut-o pe Oana în nimic, nici la teatru, nici la cinema, că nu i-a citit cărţile şi cât despre Amza?

Ce să ştie despre el? Că era un bărbat frumos, cât muntele, cu zâmbet blând, un bărbat care avea gingăşii şi că-n preajma lui orice femeie devenea frumoasă? Că făcea parte din generaţia de aur (Gorge Constantin, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Silvia Popovici). Că a murit cumplit, foarte tânăr, aşteptând moartea într-o suferinţă atroce de 8 luni? Că toţi cei care l-au cunoscut au fost sfâşiaţi de durere la moartea lui?

rodica mandache

Actriţa Rodica Mandache

E, totuşi, o publicaţie condusă de un scriitor. De când băşcălia a devenit literatură? De când «codul moral» care e unul singur şi care nu se mişcă de pe locul lui nici în comunism, nici în capitalism, poate fi călcat în picioare grosolan şi pentru nimic? Ce-a câştigat acest biet băiat? Glorie, nu!

Ăla de la Caţavencu, ăla care a scris, ăla, cum îl cheamă, care…

Eu înţeleg pe oricine, am studenţi care în primul an îmi spun «eu nu citesc Intrusul» de Marin Preda pentru că e un roman comunist şi nu pot, nu vreau să-l citesc“ şi sfârşesc prin a iubi foarte mult personajele şi scriitura lui Marin Preda.

Citiţi şi: Artiştii îi iau apărarea actriţei Oana Pellea printr-o scrisoare către Mircea Dinescu

Artiştii îi iau apărarea actriţei Oana Pellea printr-o scrisoare către Mircea Dinescu – See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/artistii-ii-iau-apararea-actritei-oana-pellea-printr-o-scrisoare-catre-mircea-dinescu/#sthash.7Y8ymkx4.dpuf

Pentru că nu ei sunt de vină…  Cine ştie ce frustraţi, complexaţi, neiubiţi i-au inoculat cu o singură frază verbul «a urî». Să urăşti tot ce nu a apărut de când sunt ei pe pământ. Imediat după 1990, cineva de felul acestui băieţaş scria că scriitorul comunist Theodor Mazilu trebuie aruncat la coş! Şi că Nichita Stănescu… hârtia nu vrea să primească ororile…

Ritmul nostru metabolic se dezechilibrează. Totul se schimbă la un moment dat. Şi e atâta confuzie astăzi. Cu mizeria născută de acest băiat, nu artiştii sunt jigniţi, artiştii oricum sunt în altă dimensiune când joacă, oricum trăiesc pe alte coordonate, înroşesc hârtia de turnesol aşa că nimeni nu-i poate umili mai mult decât o fac singuri, căutând bobul de aur pe care să-l dea lumii în acea clipă sublimă aşteptată.

Actorul e pregătit pentru orice. Răul propagat de acest băiat e mult mai mare, e mult mai ticălos. E un virus. Citiţi printre rânduri. E trădare de ţară. E trădare de spirit. E trădare de părinţi. Trebuie să facem o rugăciune care să ne elibereze de blestem.

Rugăciunea stareţilor de la mânăstirea Optina

„Doamne dă-mi mie să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua aceasta.

Dă-mi mie a mă lăsa în întregime voii tale sfinte, în tot ceasul zilei acesteia

Povăţuieşte-mă-n toate şi mă susţine orice veşti mi-ar sosi în timpul zilei.

Ajută-mă să le primesc cu sufletul curat, calm şi cu deplină convingere că-n toate e voia ta cea sfântă.

În toate vorbele şi faptele îndrumează-mi gândurile şi simţurile în toate întâmplările neaşteptate şi neprevăzute, nu mă lăsa să uit că totul este trimis de tine.

Învaţă-mă să fiu drept şi înţelept cu fiecare membru al familiei mele duhovniceşti

Pe nimenea să nu amăresc, pe nimenea să nu răzvrătesc!

Doamne, dă-mi putere să pot suporta osteneala zilei ce vine şi să trăiesc tot ce-mi va aduce ea. Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să iubesc, să rabd şi să iert“.

Oare băiatul ăsta ştie ce înseamnă puterea cuvintelor? Cuvântul? Cuvântul te face să faci parte din omenire şi să-nveţi mereu lucrul ăsta. O să ne găsim odată şi odată propriile repere etice ca naţiune. Mulţi dintre noi se trezesc dimineaţa gândaci, numai că într-o zi ţi se ia siguranţa oarbă a tinereţii şi trebuie să…“.

Articolul scris de Rodica Mandache a apărut pe blogul lui Marius Manole şi a fost preluat în Ziarul Metropolis, cu acordul actorului.

Foto cu Rodica Mandache: Teatrul Odeon / Digi 24

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

17
/05
/17

“E miezul verii. După masa de prânz, mama şi fiul stau lungiţi în două paturi aşezate simetric de o parte şi de alta a uşii, de-a lungul a doi pereţi opuşi din dormitorul familiei. Fiecare se foieşte nervos în patul său, iar un zugrav îşi face de lucru pe hol şi trage cu urechea la ce discută cei doi. (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

10
/05
/17

“Este zăpadă cu soare. Acoperișurile sclipesc, streașinile șiroiesc, oamenii calcă într-un fel de piftie alburie, care se risipește în jur și îi stropește pe trecători. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, din care vă prezentăm, prin amabilitatea autorului, câteva fragmente / povestiri integrale.

10
/05
/17

„Interior zero” de Lavinia Braniște e despre tinerețea dezbrăcată de toate motivele pentru care o iubim. E despre limitele vârstei, despre angoase și încercări, despre dezamăgiri, frustrări și renunțări. E despre pierderile noastre, ale celor care ne-am rătăcit pe un drum pe care-l credeam drept.

08
/05
/17

"Jim se îndrăgosti fulgerător de albastru într-o primăvară, când i se umflară amigdalele și trebui să-și dea în gât cu albastru de metil. (…)" Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă prezentăm, pe parcursul acestei luni, câteva fragmente.

03
/05
/17

Șerban Tomșa, unul dintre scriitorii foarte dragi nouă, și-a lansat de curând cel mai recent volum – „SUPRAVEGHETORUL și alte povestiri”, din care vă vom prezenta (prin amabilitatea autorului), pe parcursul acestei luni, câteva fragmente din savuroasele povestiri care-l întregesc.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

24
/02
/17

Când îl văd îmi dispare complet cheful pentru micul dejun frugal, pe care îl servesc cu religiozitate (3-4 ouă – fierte, ochiuri sau omletă- un copănel de pui sau câteva felii zdravene de șuncă, ceva mezeluri la grămadă, niște castraveciori murați sau gogoșari în oțet, un codru de brânză și ce mai pică), parcă mă văd la bătrânețe, adică peste două –trei luni, mimând mișcare cu gândul la ce o să mănânc după.

15
/02
/17

De peste 25 de ani nu mai stau la cozi. Prefer să pierd trenul, dar coadă nu servesc. Am trăit într-o vreme când nu puteai să cumperi o pâine fără să stai o oră la coadă, așa că…

06
/02
/17

Cele peste două mii de cărți din casa mea au pornit un miting neautorizat, supărate ca de cinci zile nu am mai citit un rând, lucru care nu s-a mai întâmplat de două ori în ultimii treizeci de ani.

22
/12
/16

Doi colindători scăpaţi parcă de la balamuc, după felul cum sunt costumaţi, iau cu asalt un autobuz la ora când cafelele încă nu și-au făcut pe deplin efectul. Ambii sunt îmbrăcați în cămăși de noapte de damă, albe cu floricele verzi, cu dantelă la guler și mâneci, încinși cu niște sfori groase la mijloc purtând pe capete niște căciuli din pieile unor miei, care probabil s-au născut și au murit înainte de căderea comunismului.

08
/12
/16

Final de decembrie, cu 27 de ani în urmă, la radio, după ani, grei, se difuzează un colind cântat de corul Madrigal. Doi bărbați, tata și fratele lui, oameni destul de greu de impresionat – pentru că viața avusese grijă să-i călească suficient - plângeau discret, privind spre focul din sobă.

07
/12
/16

Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine sunt Viena şi Moscova) mai mulţi adolescenți discută, la ora de istorie, despre eroii neamului din ultimele două secole.

Page 1 of 712345...Last »