„Royal Fashion” duminical
http://www.ziarulmetropolis.ro/royal-fashion-duminical/

,,Royal Fashion”, spectacolul companiei Passe-Partout, adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului şi pantomimei, în ritm de muzică clasică şi modernă, etape ale istoriei lumii.

Un articol de Andrei Crăciun|30 Iunie 2014

Nu mă aflu printre cei care îndrăznesc să creadă că poți lăsa cuvintele deoparte când cauți viața, ca timp, faptă și idee. Iată-mă deci așteptând cu neîncredere în Sala Studio a Teatrului Național din București, plină până la refuz, începerea unui spectacol în limbaj non-verbal, un altfel de teatru zice-se, o nouă reprezentație a companiei Passe-Partout, condusă de Dan Puric.

Iritat nu doar de parfumurile la modă, amețitoare, ale doamnelor în relativă etate, oricare va fi fost aceasta modă la vremea tinereții lor, ci și de zgomotul bârfei cotidiene pe care acestea o practică cu eleganță, conchid că prin numărul cuvintelor se poate măsura bogăția limbajului dar nu și forța lui. Am ajuns la “Royal Fashion” în București.

Un jurnalist față cu istoria

Compania Passe-Partout susține reprezentații din 1999, conturându-și o identitate centrată pe credința că teatrul este o comunicare ce merge dincolo de cuvânt. Se utilizează dansul, în toate formele acestuia, de la ritmurile de step la balet și dans de stradă, se forează în tăcere, ca stare, prin pantomimă. Se naște un teatru care de aproape cincisprezece ani a impresionat importante scene ale lumii.

Jurnalistul acceptă evidențele reci ale elegantului volum de prezentare a companiei, achiziționat la intrarea în teatru, așteptând însă să verifice el însuși cazul.

Modă și istorie, idee și artă

Spectacolul începe. Zgomotul produs de o mitralieră revoluționară însoțește proiecția unor imagini ce trimit la destinul tragic al Romanovilor, la moartea violentă a unei lumi dar și la nașterea uneia noi. Asemeni istoriei, moda este un lung șir de atentate la identități anterior bine definite. Există o istorie a modei dar reversul nu este valabil.

Istoria nu este tocmai o modă: fie ele roșu-sângeros, verde-violent, portocaliu-democratic, revoluțiile germinează îndelung în societate, fiind cel mult potențate într-un “atelier de creație”. Iar Dan Puric își asumă rolul de artist angajat în societate. Militează prin cuvinte în afara scenei, adeseori prin ceea ce criticii au denumit “delir misticoid”. Dar granițele între omul public, actorul, directorul de companie de teatru cu siguranță nu sunt ușor de trasat.

royal fashion

,,Royal Fashion” adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului și pantomimei, în ritm de muzică clasică și modernă, etape ale istoriei lumii: regalitatea franceză sau rusă și grandoarea curților, farmecul unui turnir în care cavalerii concurează pentru inima prințeselor. Vedem și un Napoleon subjugat de a sa Josephine, imperialismul cucerind Europa.

Revoluția din Octombrie și instaurarea bolșevismului este un subiect asupra căruia se revine de-a lungul spectacolului, prin momente ce introduc ideea de disoluție și dispariție a unei lumi idilizate a regalității. Ca format, unii dintre spectatori au identificat o serie de asemănări cu modul în care Mel Brooks a abordat în a sa “Istoriei a lumii – Partea I” o tematică similară.

Ca fond, intențiile lui Dan Puric sunt cu totul și cu totul altele, într-un spectacol închinat acelor atribute ce au definit ideea de regalitate: eleganță și echilibru, armonie și calitate. Iar costumele Doinei Levintza nu poți să nu le apreciezi ca fiind într-un perfect acord cu viziunea scenaristului și regizorului.

Adevărații eroi

Revoluțiile își devorează cel mai adesea făptuitorii. Iar dacă trupa lui Dan Puric face o revoluție în teatru noi nu trebuie să uităm artiștii săi. Actorii – dansatorii, cei care fac posibilă o reprezentație de această natură, se înalță deaspura oricărui partizanat de idei, în atemporalitate, dincolo de regalitate, imperialism sau bolșevism.

Ei sunt adevărații eroi, în povești care capătă forță prin prestația lor. Stăpânesc excelent scena, sunt armonios conectați la ritmul muzicii lui Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven sau … Bodyrockers – “I like the way you move” poate fi considerată o apreciere brutal de modernă, sintetizând însă și ea acea stare în care simti că arta te poate înalța dincolo de timp și spații culturale.

Final de lume și spectacol

În flăcări, trenul istoriei a ajuns într-o gară ce avea să se dovedească decisivă pentru secolul al XX-lea, Revoluția din Octombrie. Spectacolul se încheie pe fondul muzical al melodiei lui Sting – “Saint Agnes and the Burning Train”. Tensiunea de final se eliberează prin aplauzele unei săli fermecate. Limbajul gesturilor nu este suficient, “Bravo!” devine din șoaptă un strigăt entuziast.

Sursele nu s-au înșelat, jurnalistul confirmă: compania aceasta de dans reprezintă unul din acei piloni pe care România se poate sprijini, tinzând spre redobândirea unui echilibru, în plina sa derivă identitară. Dan Puric rămâne, așadar, genial în viziunea sa despre lume, atunci și numai atunci când folosește limbajul non-verbal.

Foto din spectacolul Royal Fashion: Tomoaki Minoda

24
/01
/17

“TONI ERDMANN”, în regia lui Maren Ade, coprodus de Ada Solomon, intră în cursa pentru trofeul OSCAR la categoria cel mai bun lungmetraj străin la cea de-a 89-a ediție a Premiilor Academiei Americane de Film. Evenimentul va avea loc pe 26 februarie 2017 la Teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles.

24
/01
/17

Editura Nemira publică o selecție deosebită, dedicată iubitorilor de scrisori redescoperite în sertare și arhive, ca mărturii intime, scoase la lumină în epoca e-mailului și a SMS-ului: 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile, în selecția lui David H. Lowenherz. Lansarea are loc miercuri, 1 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas Cișmigiu.

24
/01
/17

Homo Americanus este un spectacol one-man-show de teatru non-verbal, un perform(D)ance conceput de Paul Cimpoieru cu trei reprezentaţii în ianuarie la Teatrul LUNI de la Green Hours (11, 18 si 25 ianuarie, dar și pe 1 februarie, de la ora 19.30).

24
/01
/17

Anul acesta, pe baza listei premierelor din 2016, pusă la dispoziție de Centrul Național al Cinematografiei, 21 de lungmetraje sunt eligibile pentru a fi jurizate şi nominalizate la Premiile Gopo 2017, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România. Evenimentul va avea loc la sfârșitul lunii martie, în București.

24
/01
/17

Într-o zi de 24 ianuarie se năștea Grigore Vasiliu Birlic, unul dintre cei mai mari actori români. Numele său de naștere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind porecla pe care artistul a primit-o ca urmare rolului de succes din piesa Birlic, jucată la începutul carierei.

24
/01
/17

Astăzi este ziua în care cinefilii din întreaga lume vor afla nominalizările la Premiile Oscar 2017. Printre marile favorite, la cele mai importante categorii de premii, se numără peliculele „La la Land”, „Moonlight” şi „Manchester by the sea”. Nominalizările vor putea fi urmărite în direct la Digi24, de la ora 15.15.

23
/01
/17

Într-o zi de 23 ianuarie (1899) se năștea Humphrey Bogart, câștigător al premiului Oscar. Actorul a fost numit de către Institutul American de Fim cel mai mare actor din istoria filmului american. Tot într-o zi de 23 ianuarie (1989) înceta din viaţă celebrul pictor spaniol Salvador Dali, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă.

22
/01
/17

Teatrul Mic deschide seria celor șase premiere din stagiunea 2016-2017 cu spectacolul „Deșteptarea Primăverii” de Frank Wedekind, în regia și scenografia lui Vlad Cristache. Primele reprezentații vor avea loc în zilele de 28 și 29 ianuarie, de la orele 19.00. Acesta este primul spectacol pus în scenă la Teatrul Mic de când conducerea acestuia a fost preluată de către regizorul și profesorul universitar Gelu Colceag.

21
/01
/17

The Deep Sound of Maramures, un proiect care integrează, în structuri artistice contemporane, cercetări antropologice din aria acustică tradițională, va fi prezentat publicului larg, în cadrul unei transmisii online din Vișeul de Sus, un eveniment realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, care se va bucura de recenzia specială a profesorului Ricardo de Ostos, arhitect experimentalist din Londra.

Page 1 of 58712345...102030...Last »