Sa renuntam la diacritice?!
http://www.ziarulmetropolis.ro/sa-renuntam-la-diacritice/

Mai întâi, sper că aţi avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveţi nişte „paste fericit(e)” şi de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paşte fericit!”? Sau am vrut să spun că aţi avut un „cal care paşte fericit”? Poate o să aflăm „la Paştele Cailor” de ce am renunţat atât de uşor la diacritice.

Un articol de Cristina Drăgulin|22 Aprilie 2014

Dacă mulți români nu folosesc diacritice, de ce să nu aplicăm principiul că uzanța face regula și în acest caz? Mai ales că ne încurcă atât de mult, ne încetinesc când scriem pe tastatura calculatorului, ne împiedică să scriem mesaje rapide pe chat etc.

Când internetul și noile gadgeturi și-au făcut intrarea în România, programele nu ofereau, la început, variante rapide și eficiente de folosire a celor trei diacritice specifice limbii române – ă, ș și ț. Â și î există și în alte limbi. Astfel, o stare tranzitorie a devenit una generalizată pe site-urile românești.

Mai sunt și motive de marketing online, pe care nu le voi aminti aici, pentru că oricând tehnologia se poate adapta ușor la schimbări. Sunt convinsă că nimeni din Germania, Franța sau Ungaria nu scrie greșit numai pentru a fi indexat de motoarele de căutare pe internet. Asta pentru că acestea au adaptat programele pentru a prelua toate semnele limbilor respective.

Dar ce ne facem când citim ce am scris? Când citim în gând, mai e cum mai e, dar când citim cu voce tare, aș zice că situația devine penibilă. Scrierea fără diacritice ne poate împiedica să înțelegem sensul corect al cuvintelor sau să deslușim semnificația unui mesaj și ne poate fura timp prețios pentru că vom poposi mai mult pe un text scris așa. Iată un scurt text ce poate fi citit diferit în funcție de cum punem diacriticele:

Un tanc cobora de pe deal. Tata privea tancul si ochii i se umplura de lacrimi. Il tinea la tata, iar ceilalti dormeau pe paturi.

Exemplele de posibile confuzii sunt nenumărate: laturi (laturi, lațuri, lături), tanc (tanc, țanc, țânc), vita (vită, viță), tel (tel, țel), soc (șoc, soc), tata (tată, țâță, țață), paturi (paturi, pături), tara (tară, țară) etc.

Ce se întâmplă atunci când confuziile se întâlnesc în comunicări oficiale cu privire, de exemplu, la dezastre (accidente aviatice ori rutiere sau inundații, incendii), în contracte comerciale, în comunicate de presă ale unor instituții publice sau private?

Dacă tot e așa de greu să scriem cu diacritice, atunci n-ar fi mai ușor să renunțăm la ele? Ce credeți? Încotro ne îndreptăm?

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123