Scrisoare către Charles Bukowski
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-charles-bukowski/

Cartea de povestiri „Dragoste la 17.50 $” (traducere din limba engleză şi note de Cristian Neagoe), de Charles Bukowski, a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2016.

Un articol de Andrei Crăciun|9 ianuarie 2017

Scumpe domnule Bukowski, s-ar cuveni să vă scriu beat. Din păcate, starea ficatului personal nu îmi îngăduie. Din fericire, precum știți, ficatul se regenerează. Când voi fi pregătit, voi proceda întocmai.

Până atunci, vă scriu, așa, treaz, cum sunt. Domnule Bukowski, sunt șomer, bine, mai scriu prin niște gazete, dar asta nu înseamnă mare lucru, nu-i așa? Mă târăsc de la o lună la alta.

Trăiesc deci din nimic, pe la periferia vieții și a lumii, undeva în Europa de Est, nu are importanță. Bineînțeles că scriu un fel de poezii. Și nu e vorba neapărat că sunt proaste, deși sunt și proaste, dar le scriu într-o limbă care nu există dincolo de granițe. Nu o să mă opresc din atâta lucru. Toată viața am vrut să devin un poet minor, și poate că am și ajuns unul.

Când eram tânăr, mai recitam din lirica dumneavoastră prin cârciumi, sub lumini de neon, deloc orbitoare. Pe atunci, încă puteam să mă îmbăt strașnic, și știam eu cum e cu câinele ăla venit din iad, știam eu cum e cu dragostea.

Mai târziu, v-am citit și romanele, dacă într-adevăr acele cărți erau romane. Nu am nicio intenție să fac ierarhie între poezie și proză. Nu sunt tâmpit. Asemenea ierarhii nu ar trebui să existe, și pentru mine ele nu există.

dragoste-la-1750_1_fullsizeDomnule Bukwoski, sunt un vagabond, chiar dacă nu am Coasta de Vest, chiar dacă nu mă îmbăt și nu mă bat animalic sub soarele Californiei, și nici nu intru în complicații sexuale și sentimentale. Sunt un vagabond și vă înțeleg.

Nu am niciun interes să vă elogiez. La ce bun? Sunteți mort de decenii, e adevărat că vă mai citesc tinerii mai timizi, când se visează lei, și studentele la Litere, dar asta nu mă privește. M-am lămurit demult și cu toți aceștia, și cu toate acestea.

Domnule Bukowski, sunt un mizantrop. Urăsc lumea, pe bune, chiar o urăsc, vreau să-mi duc zilele retras, în spatele unor draperii trase sau la umbra unor palmieri, dacă nu cer prea mult. Sunt un mizantrop și vă înțeleg.

Domnule Bukowski, povestirile astea nu sunt rele, nu sunt rele deloc. Și, uite, mă gândesc la dumneavoastră beat, dar viu, scriindu-le, la toate acele momente din realitate care v-au făcut să mergeți atât de departe în textualitate. Vă admir lipsa de limite.

Ați văzut cândva un manechin din plastic într-o vitrină și v-ați gândit cum ar fi să iubiți manechinul acela din plastic, nu-i așa? Să-l iubiți cu adevărat. Nu, nu spuneți că nu e așa, nu o să vă judec. Vă înțeleg, chiar vă înțeleg.

Ați văzut odată o tipă cu doi tăntălăi după ea, doi hipioți care târau steagul Viet Congului după ei, și v-ați gândit cum ar fi să o luați din fața lor, să o trageți în spatele unei stânci și acolo să i-o trageți ca un nebun, nu-i așa?

V-ați dorit să vă răzbunați pe toate femeile care v-au înșelat (și cine nu v-a înșelat)? V-ați visat gloria, vila și secretara, nu-i așa?

Domnule Bukowski, dumneavoastră sunteți domnul Chinaski din aceste povestiri, oricine o înțelege. Dar sunteți, totodată, și altcineva – nici zeu, nici profet. Un om anxios și ipohondru care a cuprins, totuși, cumplita povară de a fi viu.

Dar nu o să mă apuc acum vă scriu că ați trăit ca un neisprăvit, un nebun, un porc bătrân și un ratat care a avut noroc că a știut să așeze în cuvinte sufletul lui și pe al meu, în același timp. Nu. O să vă scriu altceva, domnule Bukowski.

Nu sunt rele deloc povestirile astea, dar am mai citit povestiri care nu sunt rele deloc. Ceea ce vă salvează, ceea ce vă înalță, ceea ce v-a făcut să deveniți, până la urmă, Bukowski (și să nu rămâneți încă un Chinaski de care nimeni să nu-și amintească) a fost neîncetata căutare (religioasă, aproape, pură, în ciuda tuturor mizeriilor) a dragostei.

Ați fost un ticălos, neîndoielnic, dar ați și căutat în tot timpul ăsta marea frumusețe, ca și cum ea chiar ar exista.

Pentru această naivitate, v-am iubit de la început domnule Bukowski, și tot pentru această naivitate vă iubesc încă. Nu vreți să știți ce a urmat pe aici de când v-ați retras să beți cu îngerii, cum se zice. Așa că nici nu o să vă mai spun că ați fost chiar ultimul mare romantic.

Deși ați fost.

Domnule Bukowski, dumneavoastră sunteți domnul Chinaski din aceste povestiri, oricine o înțelege. Dar sunteți, totodată, și altcineva – nici zeu, nici profet. Un om anxios și ipohondru care a cuprins, totuși, cumplita povară de a fi viu.

15
/09
/18

Vă invităm în sufrageria tapetată cu cărți recent deschisă la demisolul La Petite Bouffe-Cotroceni (Strada Doctor Louis Pasteur, nr 38). Totul începe cu o atentă selecție de titluri românești și străine, pentru adulți și copii, animate de întâlniri cu personalități din lumea culturală, lecturi în avanpremieră, seri muzicale, un salon literar lunar în care sunt discutate aparițiile editoriale care ne-au impresionat sau ne-au pus pe gânduri, o cafenea filozofică, evenimente pentru copii și un pubquiz.

14
/09
/18

Cătălin Dorian Florescu este invitatul primului eveniment Humanitas din această toamnă de la Librăria Cișmigiu. Marți, 18 septembrie, de la ora 19, Cătălin Dorian Florescu, laureat al Premiului Literar Andreas Gryphius 2018 pentru întreaga operă, va purta un dialog cu publicistul Cristian Pătrășconiu despre cel mai recent roman al său, Bărbatul care aduce fericirea, apărut la Humanitas, în traducerea Marianei Bărbulescu.

12
/09
/18

Noua sufragerie-librărie din La Petite Bouffe-Cotroceni (zisă și „La Pisicul ghiftuit“) propune „o mică ghiftuială“ culturală lunară. Doritorii sunt invitați, așadar, în sufrageria tapetată cu cărți recent deschisă la demisolul La Petite Bouffe-Cotroceni (Strada Doctor Louis Pasteur, nr 38).

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

11
/09
/18

Cea mai nouă apariție în colecția CINEMAgrafia a editurii Noi Media Print, volumul „Mircea Veroiu. Poezia unei lumi tragice”, scris de Marian Sorin Rădulescu, poate readuce în atenție unul dintre cei mai importanți regizori ai cinematografiei române, ale cărui filme par să fie însă tot mai puțin descoperite sau revăzute.

04
/09
/18

George Bacovia, cel mai important poet simbolist român, a terminat liceul la 22 de ani, a publicat prima carte la 35 de ani, iar verbele sale favorite - conform frecvenței din poezii - erau „plânge” și „ninge". De asemenea, nu citea foarte mult, nu avea scriitori preferați și avea un talent deosebit la portrete și caricaturi...

03
/09
/18

Astăzi a avut loc conferința de lansare a celei de a VI-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași – FILIT. Organizatorii au anunțat noutățile și numele invitaților care vor sosi la Iași, în perioada 3-7 octombrie 2018.

29
/08
/18

Cu aproape zece ani înainte să moară, când se afla deja de ceva vreme sub observaţie psihiatrică, Friedrich Nietzsche începea să alunece pe deplin în propria poveste şi să se identifice cu zeul Dionysos, semnându-şi scrisorile cu numele lui.

29
/08
/18

Fundația Calea Victoriei și editura Humanitas vă invită joi, 30 august, de la ora 19:00, la un eveniment dedicat memoriei lui Neagu Djuvara, istoric şi eseist, autor Humanitas, apreciată personalitate culturală și primul lector al Fundației Calea Victoriei.

26
/08
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Florența a contribuit ca puține alte orașe la îmbogățirea patrimoniului cultural al lumii. Opera florentinului Dante Alighieri (1265-1321), poet, prozator, filosof, gânditor politic, stă mărturie în această privință.