Scrisoare către Max Blecher
http://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-max-blecher/

Scumpe domnule Blecher, sunt mulţi ani deja de când vreau să vă scriu şi mă reţin. N-am îndrăznit, chiar dacă, pe de o parte, vă consider frate. Păstrez acasă un os devorat de un morb, chiar dacă alt nume a purtat boala mea.

Un articol de Andrei Crăciun|9 Decembrie 2016

Cunosc încorsetarea unui ghips și știu bine ce înseamnă un an într-un pat de spital. Am avut Berck-ul meu. Știu ce înseamnă și o supraviețuire.

Pe de altă parte, curajul cu care v-ați îndurat sfârșitul îmi e străin, nu îl pot cuprinde. Aici m-am despărțit de dumneavoastră și această despărțire m-a împiedicat până acum să mă aplec asupra acestei foi albe.

Nu aș putea avea decența dumneavoastră în suferință, știu bine că m-aș fi suprimat încă de la diagnostic. Și atunci, cum să îndrăznesc să vă deranjez?

M-am simțit în fața dumneavoastră întocmai ca Mihail Sebastian: nerușinat de capriciile, indispozițiile și enervările mele. V-am considerat, așadar, superior în morala de a juca jocul până la ultimele jetoane și am încercat să vă uit. S-au strâns ani de când am luat această hotărâre. Bineînțeles că nu v-am putut uita.

Aflați că recent s-a făcut un film de cinema care ia cartea Inimi cicatrizate și face din ea o altă artă. Nu sunt în măsură să vă comunic impresii despre această încercare. Nu am avut, până acum, curajul să o privesc. Încă îl adun.

Dar acesta este timpul în care mi s-a făcut foarte dor de ultima dumneavoastră carte. V-am recitit și m-am descoperit și mai aproape de moarte, și mai incapabil să duc o durere. Vedeți bine că viața m-a mutilat.

Scumpe domnule Blecher, nu știu și nu pot nici eu să înțeleg de unde v-ați luat forța de a scrie Inimi cicatrizate. Găsesc în ea încrederea și disperarea cu care un naufragiat aruncă o sticlă în mare. Găsesc în ea truda unui reporter special trimis în iad. Iar umanitatea dumneavoastră, scumpe domnule Blecher, mă copleșește și îmi dă speranță.

inimi-cicatrizate-stillok

Imagine din filmul „Inimi cicatrizate”, în regia lui Radu Jude

Mă suspectez zilnic de cel puțin o sută de maladii, toate mortale. Citindu-vă, bineînțeles că mi se face rușine de această ipohondrie (desigur justificată).

Scumpe domnule Blecher, citindu-vă, sunt cuprins și de groază și de încântare. Cunosc bolile din realitate și cunosc și cumplitele boli care vor urma, căci nu au cum să nu urmeze. Am citit mii de cărți și am luat act de mii de feluri de a privi către viață și către moarte. Degeaba! Nu sunt pregătit pentru a îndura nici viața, nici moartea.

Iar acum vă recitesc pe dumneavoastră și mă simt așezat pe o masă în așteptarea unui diagnostic crunt, mă simt cuprins de o dragoste care se poate simți chiar și dincolo de învelișul de carne, traversez ani într-un sanatoriu…

Și mai ales, mai ales!, inima îmi zvâcnește la frumusețea poeziei pe care o lăsați în cronica suferinței dumneavoastră abia deghizată în viața tânărului Emanuel.

inimi-cicatrizate-humanitasUite, scumpe domnule Max Blecher (aș fi vrut să vă pot spune, ca apropiații, Maniu), o frază, o frază simplă ca aceasta – După-amiaza își reluă în odaie scurgerea ei inutilă și tristă – care rezumă tristețea ineluctibilă a zilelor de boală mi se pare îndeajuns ca să salveze din umanitate, din întreaga umanitate, însăși sufletul.

Omul este o ființă cumplită, v-ați săvârșit prematur și nu ați apucat să aflați toate ororile pe care ni le-au lăsat în istorie contemporanii dumneavoastră, dar tot om sunteți și dumneavoastră, și asta îmi e, cumva, de-ajuns ca să cred că totuși omul merită să existe.

Tot om sunteți și dumneavoastră, în literatură, și în realitate, un poet capabil să vadă cum se aprind cu flăcări purpurii geamurile unei mansarde în amurg.

Scumpe domnule Max Blecher, Inimi cicatrizate nu este o carte pe care să o poți cântări ca pe altele. Ea este excepțională în cel mai intim grad. V-aș scrie puțin dacă m-aș arăta, ca atâția, îndatorat că ne-ați lăsat această capodoperă.

Pentru că nu e niciun cuvânt care să o poată exprima, voi lăsa aici – în loc de orice altă încheiere – tăcerea mea solidară cu toți cei care au văzut vreodată un oraș ca un vapor care se scufundă și dispare în întuneric. Tăcerea, așadar.

Cartea „Inimi cicatrizate” (ediție îngrijită de Marieva Ionescu) a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2016.

Scumpe domnule Blecher, nu știu și nu pot nici eu să înțeleg de unde v-ați luat forța de a scrie Inimi cicatrizate. Găsesc în ea încrederea și disperarea cu care un naufragiat aruncă o sticlă în mare. Găsesc în ea truda unui reporter special trimis în iad.

26
/06
/17

De numele cărţii „Sinaia, Oraşul Elitelor” scrisă de către arhitectul Dan Manea se leagă mai multe premiere. Ultima noutate absolută pentru piaţa cărţii din România este faptul că o carte despre oamenii, istoria şi arhitectura unui oraş a inspirat un film!

21
/06
/17

Mai multe scrisori în care fizicianul Albert Einstein prezenta unor colegi opiniile sale despre fizică, Dumnezeu și Israel, expediate în anii '50, au fost vândute în cadrul unei licitații organizate la Ierusalim, pentru suma de aproximativ 210.000 de dolari.

16
/06
/17

Editura Nemira publică în colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului cartea-eveniment a regizorului Lucian Pintilie, Bricabrac – o ediție revizuită și adăugită de autor. Volumul a fost declarat ”Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franţa în 2010.

13
/06
/17

Miercuri, 14 iunie, de la ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) găzduiește lansarea romanului „Iată-mă” de Jonathan Safran Foer, una dintre cele mai aşteptate cărţi Humanitas Fiction din această vară şi bestseller al editurii la Bookfest 2017, din care vă invităm să descoperiți un fragment.

13
/06
/17

Luni, 19 iunie, de la ora 19.00, Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy – continuă cu scriitorul Lev Grossman, invitat prin skype la o discuție cu Ana Nicolau, coordonatorul colecției. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

05
/06
/17

Sub acest titlu, „Elogiu satului românesc”, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în urmă cu 80 de ani (5 iunie 1937) , în aula Academiei Române, discursul de receptie ca membru al Academiei Române.

01
/06
/17

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, cartea pentru copii scrisă de Iulian Tănase și ilustrată de Alexia Udriște, care a fost bestseller-ul editurii Nemi la Bookfest 2017, ajunge mai aproape de copiii din Timișoara, Iași, Brașov, București și Sibiu.

29
/05
/17

Ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, redată în 25 de fotografii care surprind atmosfera din ultimele zile, de la Romexpo: iubitori de carte de toate vârstele, titluri noi, focus pe Suedia, oameni de litere, lansări și alte întâmplări. Foto: Laura Dobre

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

25
/05
/17

„Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), va fi lansat miercuri, 7 iunie 2017, ora 11.00, la Sala Symposium a Bibliotecii Naționale a României, în prezența unor importante personalități din mediul cultural și academic, precum și a Ministrului Culturii, dl. Ioan Vulpescu.

Page 1 of 6712345...102030...Last »