Scrisoarea pe care Horațiu Mălăele n-a mai apucat să i-o trimită lui Ceausescu
http://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoarea-pe-care-horatiu-malaele-n-a-mai-apucat-sa-i-o-trimita-lui-ceausescu/

În vara anului 1989, Horaţiu Mălăele se hotărâse să-şi ia familia şi să fugă în străinătate, departe de regimul Ceausescu. Cu o ironie usturătoare, actorul aşterne pe hârtie o scrisoare adresată “celui mai iubit fiu al poporului” şi “savantei de largă recunoaştere internaţională”.

Un articol de Petre Ivan|20 Decembrie 2013

În vara anului 1989, Horațiu Mălăele se hotărâse să-și ia familia și să fugă în străinătate, departe de regimul Ceausescu. Cu o ironie usturătoare, actorul așterne pe hârtie o scrisoare plină de „recunoștință“, adresată „celui mai iubit fiu al poporului“ și „savantei de largă recunoaștere internațională“.

Despre Horațiu Mălăele, unul dintre cei mai cunoscuți actori români ai momentului, se știu multe și se pot spune și mai multe, aproape „câte-n lună și în stele“ – ca să parafrazăm titlul unui spectacol de succes de-al său din ultimii ani.

Puțini bănuiesc însă că, în vara anului 1989, în plin regim comunist, în acei ani în care nimeni nu îndrăznea nici măcar să pronunțe numele cârmaciului neamului, tânărul și curajosul Mălăele a fost la un pas să facă un gest incredibil.

Viitorul „Sinucigaș”- spectacol care, după Revoluție, s-a jucat ani de zile cu casa închisă – ar fi fost, foarte probabil, oale și ulcele, dacă „Scrisoarea deschisă de mulțumire” adresată de înfometatul și furiosul Horațiu Mălăele, tată a doi copii, ar fi fost făcută publică.

În 1988, după un spectacol  la Focșani, Horațiu Mălăele a fost interzis vreo nouă luni.

„Era greu. Aveam o familie. Într-o iarnă i-am dus pe copii la Târgu Jiu. Era așa de frig încât într-o noapte, pe la trei, am stat în mașină să ne încălzim. În vara lui ’89 hotărâsem să fugim în străinătate” – spune Mălăele în cartea Doinei Papp, „O poveste cu Horațiu“, publicată la editura Allfa.

Scrisoarea de mai jos trebuia să ajungă la destinatar odată cu fuga peste graniță a „celui mai telentat actor dintre caricaturiști și cel mai talentat caricaturist dintre actori”, cum se autocaracterizează Mălăele cu modestie și mult umor. Actorul n-a mai fugit, iar scrisoarea n-a mai ajuns la Ceaușescu. La 24 de ani de la Revoluție, Ziarul Metropolis publică această scrisoare.

Horațiu Mălăele: Scrisoare deschisă de mulțumire adresată lui Ceausescu

„Îți mulțumesc pe această cale, tovarășe Ceausescu, erou între eroii neamului, geniu constructor al României moderne, pentru sfertul de veac smuls din existența noastră, pentru că așa ușurați de greutatea anilor, am putut avea și noi iluzia zborului.

Și-ți mai mulțumesc tovarășe Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului, pentru rezistența trupească ce-am dobândit-o, mâncând puțin și orice, că ne-am și îngrășat, pentru că porcu’ se îngrașă din lături și nu din alimente pe puncte.

Mulțumesc tovarășe Ceaușescu, geniu strateg al națiunii, pentru călătoriile tale în străinătate, care ne-au proiectat și pe noi, prin tine și tovarășa ta de viață, în circuitul valorilor universale.

Îți mulțumesc și ție, tovarășă Elena Ceaușescu, mamă bună, om politic și prestigios savant de largă recunoaștere internațională, că rămânând pe-a cincea, ți-ai câștigat libertatea să te apuci de învățat și să ajungi ce ai ajuns, și iartă-ne naivitatea de a fi crezut că polimerii se cântăresc și se cumpără de la tarabă împreună cu poliprunele și polidovlecii.

Vă mulțumesc amândurora, pentru foamea noastră cea de toate zilele, pentru frigul polar, pentru lipsa oricăror mijloace de supraviețuire, conturând astfel o selecție atât de dramatică, încât iată, numai împușcați am mai putut muri.

Și-ți mulțumesc și ție tovarășe Nicu Ceaușescu, pentru bucuria de a te fi cunoscut acum câțiva ani, într-o cel puțin ciudată adolescență, la o sfântă zi de nume, când te-ai jucat cu noi jocuri prezidențiale, punându-mi în piept un pistol cu nume nemțesc și calibru cât o gaură de canal, faptul dezlănțuind o bucurie euforică ce mi-a ascuns viața în vizuina morții, rezultatul fiind, iată și acest sentiment de transcendență necunoscut altfel.

Acum voi mulțumi securității, care cu tact și drăgălășenie, după un spectacol, mi-a adus la cunoștință că sunt vizat foarte sus. Sus e o noțiune abstractă, am răspuns eu. Da, tovarășe, ce dracu’ că ești băiat deștept.

O poveste cu Horatiu contine scrisoarea adresata lui Ceausescu

Și pentru că nu știam mi-a adus aminte că am copii și părinți în viață și că de acum până mai încolo vor avea ei grijă, instalând în mine un asemenea sentiment de siguranță, că insomniile de atunci încoace le-am pus doar pe seama faptului că nu puteam dormi.

Mai mulțumesc tovarășului Dulea care m-a informat că am fost tăiat din distribuția câtorva filme pentru că nu am față de învingător. Mi-am adus aminte de teoriile naziste, de deportarea copilului Oblio, și așa stigmatizat la nivelul faciesului am început să gândesc la perspectiva unei glugi suplinitoare, confortabile și mai de randament.

Îți mulțumesc și ție tovarășă Tamara Dobrin pentru cearta binefăcătoare pe care am primit-o după ce la un spectacol omagial am recitat Topârceanu și am vorbit puțin despre foamea națiunii.

Pentru cele șase luni cât mi-a fost interzis să particip la orice manifestare în  afara instituției, interdicție ce s-a mărit din exces de zel la un an și jumătate, ajungând în final la o asemenea situație bănească că țin să-ți mulțumesc încă o dată, atât eu cât și soția și copiii mei.

Iartă-mă dacă atunci când mi-ai dat decizia am crezut că nu-i decât o criză trecătoare datorată unei cronicizări alcoolice premature.

În încheiere mai mulțumesc o dată tuturor acelora care cu grijă și nedisimulată tenacitate ați adus România pe cele mai înalte culmi de civilizație, că nu mai știm în momentul de față cum să ne cățărăm spre ea pentru că așa de sus cocoțată este totuși țara noastră, tărâna noastră, sângele și credința noastră veșnică”.

Foto: TNB

26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

20
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astăzi, când se discută în lumea întreagă soarta Europei ca un tot organic ori ca o aglomerare de state, e interesant să ni-l amintim pe George Ciorănescu (1918-1993), cel care la un moment dat spunea: „Poporul din care mă trag s-a pronunţat totdeauna pentru Europa. Poporul meu posedă deplina maturitate şi întreaga informaţie istoică şi politică pentru a sprijini crearea Europei unite, libere şi democratice”.

17
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE A fost o vreme când mulţime de români plini de har se şcoleau în străinătate şi foarte curând ajungeau, prin natura profesiei, să devină adevăraţi „cetăţeni ai lumii”. Doar că multora schimbările politice de după cel de-Al Doilea Război Mondial le-au frânt ori le-au modificat din temelii destinul. Unii au depăşit momentul desţărării şi au rămas în elita culturală internaţională.

02
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Dorul de ducă”, expresie greu de tradus în altă limbă, i-a făcut pe unii români să cutreiere lumea. Aşa s-a întâmplat cu Iulius Popper (1857-1893). La 20 de ani ajunge la Constantinopol, apoi la Paris unde urmează Şcoala politehnică. E angajat la compania Canalului de Suez şi conduce lucrări hidrotehnice la New Orleans şi la Havana (Cuba). Dar omul n-are stare.

20
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Nu poţi fi profet în ţara ta”, aceste înţelepte vorbe poplare se potrivesc celui care, plecat la 10 ani din Iaşi, şi-a făcut o carieră remarcabilă mai ales în străinătate. Educat la Paris, modelat de iezuiţi (care l-au învăţat matematică), urmează Şcoala navală din Brest. Îşi adaugă un doctorat în Drept la Bruxelles, intră în serviciul diplomatic român şi... călătoreşte.

13
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Nevoia de repere morale e o realitate prea bine cunoscută. Din acest punct de vedere, unii membri al familiei regale române au dovedit din plin că pot constitui exemple demne de urmat. Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, născută în 1908, rămâne în amintirea românilor din ţară şi din SUA o persoană puternică, animată de spiritul datoriei, altruistă şi perfect conştientă de faptul că e prinţesă.

10
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Pe vremea când frontierele erau în mare parte spiritualizate, cum ar fi spus Nicolae Titulescu, oamenii de talent, creativi, socoteau normal să se manifeste, să se desăvârşească la Bucureşti ori la Paris. Aşa a fost şi cazul Elvirei Popescu (1896- 1993), absolventă a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.

08
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Din zecile de români formaţi în şcolile franceze se desprinde figura unică a lui Şerban Coculescu (Pius Sérvien), fiul lui Nicolae Coculescu, profesor de astronomie, fondatorul Observatorului astronomic de la Bucureşti.

06
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul, ca formă de protest faţă de regimul politic din ţara de origine, a căpătat, în cazul românilor, după al Doilea Război Mondial, dimensiuni dramatice. Şi aceasta pentru că a fost vorba de valuri succesive şi de motivaţii deosebite.

03
/04
/17

A rămas în istoria justiției române ca unic orator și celebru penalist, pledoariile sale fiind publicate în „Biblioteca Marilor Procese", iar în istoria teatrului românesc prin trilogia: „Viforul”, „Apus de Soare”, „Luceafărul” și comedia „Hagi Tudose” - spectacol jucat pe scena Teatrului Metropolis.

Page 1 of 2212345...1020...Last »