Shakespeare, viitorul
http://www.ziarulmetropolis.ro/shakespeare-viitorul/

În primii 398 de ani de eternitate, Shakespeare a fost interpretat şi mai ales reinterpretat până când cei mai naivi (o consistentă majoritate) ajunseseră să creadă că nimic nou nu se mai poate arăta în marginea sa.

Un articol de Andrei Crăciun|12 Decembrie 2014

Ultimele patru secole au schimbat înfățișarea celor ce sunt, dar nimic important nu s-a modificat în esența umană. Și – așa cum au convenit, într-una dintre rarele alianțe care nu s-au destrămat, dramaturgii și spectatorii de pe planeta pământ – nu există, în teatru, nimic semnificativ despre om care să nu se fi fost consemnat deja în Hamlet sau în Othello sau în Macbeth sau în Regele Lear.

Până la Shakespeare nimeni n-a mai ajuns și nici nu va ajunge de-acum înainte și nu e nicio tragedie aici. Shakespeare e uimitor și nu de puține ori perfect, să ne mulțumim cu atât.

Se poate crede că, în chestiunea operei sale, e o aspră magie la mijloc, dar nu e. Fereastra care îi permite unui om de la sfârșitul secolului al XVI-lea să privească până la adevăr și în trecut și în viitor decurge din acceptarea netrucată a ce înseamnă omul pe pământ. Cât de mult poate să decadă? Cât se poate înșela? Ce e acolo, în adânc, dincolo de clase sociale? În cine putem crede? Ce efecte are puterea? Ce înseamnă, de fapt, că viața întreagă este o scenă? Cum se ajunge la fericire? Ce aduce lăcomia? Cum ne schimbă dragostea? Ce ne rămâne în fața morții? Care este rolul bufonului în istoria universală? Și, dacă mai îndurați, mai vechea întrebare fără răspuns: a fi sau a nu fi?

Găsesc în Shakespeare întrebările corecte – sunt aceleași ca în Biblie și alte cărți mari, doar că răspunsurile sunt de data aceasta lăsate pe mâna oamenilor. Te poți uita la Shakespeare zilnic și tot zilnic vei descoperi ceva ce ți-a scăpat.

distopie

Mă preocupă cum rezolvă alții această ecuație cu o infinitate de necunoscute. Am primit de aceea cu bucurie vestea că regizoarea Catinca Drăgănescu pune în scenă, la Sala Mică a Naționalului, “DISTOPIE. shakespeare. REMIX”. Marele Will într-un remix, așadar! De ce nu?

Nu sunt printre aceia care cred că legendele nu trebuie deranjate cu nicio interogație, nu mă număr printre oamenii care îl văd pe Shakespeare definitiv jucat și jucat într-o manieră unică. În definitiv, Marele Will era categoric un tip cu simțul umorului. Cred că nu i-ar fi plăcut seriozitatea absolută din jurul monumentului personal.

Nu sunt, însă, nici alături de aventurierii care îi târăsc pe clasici înspre naufragiile unei stilistici mărunte. Cu alte cuvinte, să se revizuiască primesc!, dar să se schimbe cu noimă.

Iar acest remix, cu Lear la bază, e curajos, propunând în logica jocurilor video, eternele relații dintre om și putere. Propaganda, manipularea, despotismul, trădarea – Shakespeare le știa pe toate, pentru că, dacă o să fiți atenți, sunt atât de vizibile atunci, la fel ca acum.

Acest spectacol nu se ferește însă de o tușă de degradare radicală, de descompunere definitivă, de apocalipsă, și bine face! Și în mileniul al III-lea, ca și acum patru secole, oamenii care intră în teatre păstrează convingerea că se va sfârși în curând, că omenirea pur și simplu nu mai poate continua așa. Totuși, uite, continuă.

_97K3571 . 2

Jocul actorilor (foarte bună această echipă cu Simona Cuciurianu, Cristina Drăghici, Crina Ene, Oana Popescu, Vladimir Purdel și Vlad Udrescu) e lipsit de inhibiții, e proaspăt, n-are nimic din paloarea monștrilor sacri care se lasă devorați de propria importanță, e viu, e autentic.
Simona Cuciurianu face o Regan credibilă, Cristina Drăghici intră bine în hainele Cordeliei, dar mai ales reușește un bufon încântător, cum n-am mai văzut pe scena bucureșteană de la Dorina Chiriac încoace.

Crina Ene joacă rolul cel mai inedit și probabil cel care rămâne cel mai mult în mintea spectatorilor – rolul unui MC (MC la Shakespeare!, vă dați seama?). Oana Popescu, în toată arta ei, e o învingătoare, prezintă o completă maturitate a tehnicii, iar Vladimir Purdel și Vlad Udrescu sunt foarte talentați și, totodată, nu se feresc din a se dărui.

Și nu se termină aici. Veți mai auzi de această distopie, de acest remix, de acest Shakespeare din viitor.

Spectacolul “DISTOPIE. shakespeare. REMIX”, care se joacă la Sala Mică a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, face parte din proiectul 9G la TNB, proiect derulat prin Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală “Ion Sava” care se adresează tinerilor creatori de teatru.

Programul 9G se desfăşoară la Sala Mică, spaţiu destinat exclusiv tinerilor artişti. În urma unui concurs de proiecte, la care au fost înscrise 42 de titluri, echipa de selecţie a reţinut şapte dintre ele pentru a intra în repetiţii. Programul 9G (TNB pentru tinerii creatori de teatru) este finanţat de ARCUB în cadrul programului Bucureşti 555.

Foto din „Distopie. shakespeare. Remix“ – Augustin Bucur

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/08
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Actriță, tânără, douăzeci și doi de ani, masterandă, categoric talentată. Joacă déjà la Godot, în “Sâmbătă: averse!”. Interpretează o jurnalistă. Iulia joacă bine, matur, inteligent, fără trac. O credeam mai în etate. Am văzut-o, am plăcut-o, am remarcat-o, după care puteți constata și dumneavoastră - am întâlnit o fată cu simțul umorului, fără fasoane, sinceră, care știe bine și cine e și unde vrea să ajungă.

20
/07
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI  Denisa Nicolae, actriţă. 29 de ani. Parteneră în teatru, dar şi pe scena vieţii, cum frumos spune şi clişeul, a actorului Liviu Romanescu. Activează împreună în Vanner Collective, o întreprindere teatrală co-întemeiată de Liviu. Aşa a învăţat el în Anglia, unde a făcut carte (teatru!) pe la Oxford, că e bine.

05
/07
/16

NOUA GENERAȚIE DE ACTORI. Liviu Romanescu, tânăr actor român. Până-n 30. Cunoscut pentru rolurile din “Emancipare” (Teatrul de Comedie) sau “Lungs” (Green Hours) sau „Paganini” (Metropolis). A studiat la UNATC, dar și la Oxford. Este co-fondator al unei companii de teatru româno-britanice, aflată la început de drum. Liviu Romanescu, moldovean la bază. De la Iași. Noua generație.

06
/04
/16

Continuăm campania „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“ cu un nou interviu-portret. Ilona Brezoianu, douăzeci şi şase de ani. Actriţă în mare vogă la Bucureşti. Face furori, la Godot, cu spectacolul “Fata din Curcubeu”, de Lia Bugnar. În curând, o veţi vedea şi pe marile ecrane, în noul lungmetraj al lui Cristi Puiu. Ilona, aşadar.

06
/09
/15

Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort. Site-ul Uniunii Teatrale din România, www.uniter.ro, i-a prezentat în ultima lună pe tinerii calificați în marea finală, printr-o serie de interviuri. Ziarul Metropolis vă arată ce au răspuns zece dintre ei, la întrebarea: „de ce te-ai făcut actor/actriță?“

31
/08
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

Page 1 of 712345...Last »