„Sieranevada”. Întâlnire cu Apocalipsa
http://www.ziarulmetropolis.ro/sieranevada-intalnire-cu-apocalipsa/

CRONICĂ DE FILM. Prezentat în premieră în România în proiecţie unică la TIFF, „Sieranevada”, al patrulea lungmetraj al lui Cristi Puiu, este unul dintre cele mai bune filme nu doar ale ultimilor 15 ani, ci ale întregii cinematografii române. O radiografie dulce-amăruie a familiei la români, dar şi a naturii umane.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 Iunie 2016

Înainte de a pleca de la parastasul de sâmbătă unde fusese îndelung aşteptat, bătrânul preot (Valer Dellakeza) le povesteşte protagonistului, medicul Lary (Mimi Brănescu), şi femeilor din jurul lui o discuţie avută cu un taximetrist care îl întrebase, printre altele, cum îşi va da lumea seama când se va produce a doua venire a lui Iisus Hristos şi dacă nu cumva ea chiar a avut loc, doar că oamenii sunt incapabili să realizeze.

Este unul din momentele-cheie din „Sieranevada”, pentru că amplifică sensul metafizic sub care se plasează micro-universul uman, deopotrivă meschin şi capabil de măreţie (tocmai pentru că îşi conştientizează ridicolul şi condiţia muritoare), pe care Cristi Puiu îl radiografiază cu acuitate cehoviană.

Cristi Puiu îşi continuă estetica realistă radicală, însă cu o mai mare lejeritate, îmbinând elemente regăsibile în toate lungmetrajele sale de până acum: „Marfa şi banii”, „Moartea domnului Lăzărescu” şi „Aurora”.

După un lung plan-secvenţă de început, de exterior, care ar putea induce spectatorului impresia că va asista la un nou „Aurora”, camera-martor se mută în maşina cu care Lary şi soţia sa (Cătălina Moga) merg înspre parastasul de 40 de zile al tatălui lui Lary. Urmează o discuţie pasionantă, un duel verbal intens şi impecabil jucat, în care bărbatul, pasiv, răspunde cu ironii avalanşei agresive de reproşuri mărunte ale soţiei.

De o naturaleţe frapantă, schimbul de replici – care, la fel ca în „Marfa şi banii”, nu este filmat în plan-secvenţă, ci este fragmentat prin câteva tăieturi discrete de montaj, fără ca elipsele să sugereze că sunt omise informaţii esenţiale – escaladează într-o simfonie de dialoguri dintre cele mai frivole odată ce cuplul ajunge în apartamentul cu patru camere al mamei (Dana Dogaru) lui Lary.

Apartamentul devine locul în care numeroasa familie se adună, în aşteptarea preotului chemat a oficia o slujbă de pomenire, în timp ce servitul mesei se tot amână. Fidel principiului realist dezvoltat în „Aurora”, Cristi Puiu lasă pe seama spectatorului sarcina de a descifra din replici şi situaţii relaţiile dintre numeroasele personaje care, ca într-un elegant balet coregrafiat de un demiurg invizibil şi uşor mucalit, trec dintr-o cameră în alta, discută când aprins, când temperat, lăsând să iasă tot mai multe schelete din dulap.

Unchi, mătuşi, veri, rude mai îndepărtate, cunoştinţe sau vecini se perindă prin apartament, fiecare cu problemele şi ideile lui, în timp ce mortul este aproape uitat. Se vorbeşte în şoaptă sau se ţipă, se plânge sau se râde, se scot în faţă rivalităţi sau afecţiuni, se discută despre conspiraţii mondiale sau nimicnicii familiale.

Uşile se tot închid şi se deschid, în timp ce aparatul de filmat surprinde, aparent la întâmplare, fragmente de discuţie mai lungi sau mai scurte, mai încărcate de tensiune sau mai relaxate, mai clişeistice sau mai patetice, într-o cameră sau alta a apartamentului, în hol sau chiar pe casa scării.

Fiecare secvenţă pare la fel de importantă ca oricare alta în plan narativ, deşi acumularea lor creează o tensiune şi o atmosferă tot mai sufocante, astfel că ieşirea scurtă a lui Lary din apartament în ultima parte permite spectatorului să ia o gură de aer, în timp ce căderea serii şi epuizarea personajelor după războiul familial aruncă totul în melancolie la final.

Cristi Puiu menţine un dificil echilibru între gravitate şi frivolitate, între seriozitate și farsă, de aceea trecerea de la comic la dramatic, de la râs la plâns, se face cu o uşurinţă neaşteptată. O radiografie dulce-amăruie a condiţiei umane.

„Sieranevada” va fi lansat la 9 septembrie în cinematografe.

„Sieranaveda”, România, 2016

Scenariu şi Regie: Cristi Puiu

Distribuţie: Mimi Brănescu, Cătălina Moga, Dana Dogaru, Ana Ciontea, Tatiana Iekel, Judith State, Ilona Brezoianu, Marin Grigore, Rolando Matsangos, Simona Ghiţă, Sorin Medeleni, Bogdan Dumitrache, Ioana Crăciunescu, Marian Râlea, Valer Dellakeza, Eugenia Bosânceanu, Andi Vasluianu

Foto: Sieranevada – facebook

 

18
/08
/17

"Fereşte-te de succes; are o parte întunecată." - Robert Redford. Astăzi este ziua lui! A împlinit 81 de ani, iar bogata sa carieră sa se întinde pe mai bine de jumătate de secol, timp în care a fost distins cu două nominalizări la Oscar şi două trofee câştigate – unul pentru regie şi unul onorific, obţinut în 2002, pentru întreaga contribuţie adusă cinematografiei.

16
/08
/17

Actrița Cristina Flutur joacă personajul Alice în lungmetrajul „Grain”, o coproducție Turcia-Germania-Franța-Suedia, selectat în competiția oficială la Festivalul de Film de la Sarajevo, cel mai important eveniment de gen din Europa de Sud-Est. Filmul „Grain” este regizat de regizorul turc Semih Kaplanoglu, câștigătorul Ursului de Aur la a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

14
/08
/17

Mrs. Fang, un film documentar al regizorului chinez Wang Bing despre ultimele zile ale unei femei care suferă de Alzheimer, a câștigat Leopardul de Aur, la Festivalul Internațional de Film de la Locarno 2017. Franțuzoaica Isabelle Huppert a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul său din filmul Madame Hyde.

14
/08
/17

Jane Fonda şi Robert Redford se reîntâlnesc pe marele ecran într-o poveste de iubire, „Our Souls at Night”, la jumătate de secol distanţă de la apariţia lor în „Desculţ în parc”. Premiera filmului va avea loc la 1 septembrie, la Festivalul de la Veneția, acolo unde cei doi protagoniști vor fi premiaţi cu Leul de Aur pentru întreaga carieră. Robert Redford împlinește 81 de ani pe 18 august), în timp ce Jane Fonda va bifa “borna” 80 în decembrie.

13
/08
/17

Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Primul titlu din competiţia de lungmetraje de ficţiune a Festivalului de la Sarajevo a fost "Grain", noul film al cunoscutului regizor turc Semih Kaplanoğlu. Mult mai ofertant este însă "Western", un excelent film al regizoarei germane Valeska Grisebach.

11
/08
/17

Ediția cu numărul șase a Festivalului de Film Horror și Fantastic Lună Plină a început joi, 10 august. Filmul de deschidere, norvegianul Casa, o poveste cu război și exorcizări, a rulat la grădina Melies. „Este cel mai puțin formal festival pe care îl organizăm și asta ne place cel mai tare. În fiecare an pare că o luăm de la capăt cu organizarea lui, iar această improvizație ne bucură: Lună Plină este cel mai liber festival posibil”, a spus directorul festivalului, Oana Giurgiu.

09
/08
/17

În acest final de săptămână, nimeni nu mai doarme în Biertan. De joi până duminică, între 10 și 13 august, cât ține ediția cu numărul șase a Festivalului de Film Horror & Fantastic Lună Plină, somnul este o activitate tangențială și pur facultativă.

09
/08
/17

Michel Franco a fost recompensat, luni, 7 august, cu Trofeul ANONIMUL pentru contribuția sa la frumusețea cinematografiei universale. ANONIMUL 14 se desfășoară în perioada 7—13 august la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.

Page 1 of 18012345...102030...Last »