Spuneți brașoave?
http://www.ziarulmetropolis.ro/spuneti-brasoave/

Sau… spune-ţi braşoave? Din exces de zel sau neştiinţă, mulţi adaugă greşit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ţi, lasă-ţi, face-ţi etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ţi” în mesajul transmis?

Un articol de Cristina Drăgulin|16 Septembrie 2014

Când „ți” este pronume personal, la cazul dativ, care răspunde la întrebarea „cui?”, putem verifica asta prin reluarea, în mesaj, a formei accentuate „ție” a pronumelui. Scriem astfel: „Pune-ți (ție) această rochie, pentru că arăți fantastic în ea”. Așadar, „spuneți brașoave” sau „spune-ți (ție) brașoave”!?

„Ți” nu este mereu pronume, poate fi și desinență verbală, situație în care scriem cuvântul legat – „sunteți frumoase”, „ziceți bine”, „luați o pauză”.

Astfel, dacă avem un radical verbal cu desinență, scriem legat și dacă avem verbul plus pronume, scriem cu cratimă.

Să vorbim un pic și despre „brașoave”. Termenul are sensul de „minciună, născocire, scorneală”, fiind uneori utilizat și cu semnificația de „vorbărie inutilă, bârfă, fleacuri”. Se crede că sensul vine din vremea când negustorii din Brașov, care-și vindeau marfa în Muntenia și Moldova, își lăudau mărfurile în târguri cu vorbe amăgitoare și le făceau reclamă exagerată, încercând să-i păcălească pe cumpărători. Astfel, „vânzătorul de brașoave” de azi este un „mincinos” sau un „palavragiu”.

O origine posibilă a sensului „brașoavelor” se poate ascunde și în covrigii cu sare specifici orașului Brașov, cuvântul suferind o evoluţie semantică ca şi termenul gogoşi. Asta pentru că aluatul inițial (adevărul) și-ar fi mărit de câteva ori, la căldură, volumul, căpătând o formă… „înșelătoare”.



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123