Tartuffe, impostorul de la Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/tartuffe-impostorul-de-la-metropolis/

„Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat şi clerul şi pe laicii din secolul al XVII-lea şi continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori.

Un articol de Andrei Crăciun|27 Ianuarie 2014

Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat și clerul și pe laicii din secolul al XVII-lea și continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori. Dar – cel mai important – a rezistat. Au trecut sute de ani, și piesa se joacă, de obicei, cu casa închisă. Este printre cele mai de succes comedii din istorie. O puteți vedea în perioada aceasta, la Teatrul Metropolis din București, în excelenta direcție de scenă a lui Victor Ioan Frunză.

Îmi admit limitele: sunt depășit, sunt învechit, sunt irecuperabil. Îmi place Jean-Baptiste Poquelin, mai cunoscut sub numele de Molière. Îmi place să merg în săli de teatru, în special seara, să iau loc în primul rând, și să râd, privind de foarte aproape scena, așa cum trebuie râs la o comedie universală și inepuizabilă. „Tartuffe sau Impostorul” este o capodoperă care a traversat cu bine câteva secole și va mai traversa.

La înmormântarea lui Molière, Biserica nu a permis să îi fie oficiat serviciul religios. Era 1673, trecuse aproape un deceniu de la prima reprezentație a piesei, un deceniu în care trimișii Domnului pe pământ nu înțeleseseră, totuși, nimic din teatru.

Odă valetului

Da, Tartuffe e un fals om al Domnului, e un ipocrit, e un nenorocit. Dar Moliere lovește în impostură mult dincolo de acest orizont. O demască, o batjocorește, și, cel mai important, îi dă finalul fericit – o lasă să triumfe, într-un splendid prolog al veacurilor ce aveau să vină.

Tartuffe îl prostește pe Orgon, respectabil cap de familie. Îl copleșește cu o falsă pietate, îl înnebunește și îl deposedează de avere. E o intrigă care a devenit clasică. Dar Moliere este cu mult mai subtil decât epigonii, de aceea nici n-a putut fi încă egalat.

Tartuffe sau Impostorul

Scenă din spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”

Iar piesa de la Metropolis este o bucurie, căci actorii, îndeosebi tineri, se bucură ei înșiși jucând-o. I-am remarcat pe Sorin Miron în rolul lui Orgon, pe Nicoleta Hâncu, în rolul lui Elmire, pe Irina Bucescu în rolul lui Marianne, și, desigur, pe Tartuffe însuși, interpretat magistral de George Costin.

Nu mă feresc să scriu nici că Adela Mărculescu, în rolul mamei lui Orgon, arată ca una dintre actrițele acelea uriașe care umplu scena doar prin apariție. N-aș vrea să fiu nedrept cu ceilalți – joacă bine, pe alocuri minunat, dar, minimalist cum mă știți, preferatul meu rămâne, totuși, Mădălin Bradea în rolul valetului lui Tartuffe, mai ales că, neavând mare lucru de făcut, reușește să-și facă puținul ca și cum de el ar fi depins totul.

Costumele și decorul sunt o revelație (apaluzele i se cuvin, aici, Adrianei Grand), iar direcția de scenă trădează în Victor Ioan Frunză un maestru.

Un frate vrea să-i fluiere nevasta unui cetățean

Piesa este și foarte bine adaptată vremurilor noastre – fratele Tartuffe bate toaca așa cum ar face sex normal sau chiar mai rău, replicile, deși nu renunță la poezia inițială, lasă loc și unor constatări triste („Voiai să-mi fuți nevasta!”), au loc preludii cu parfum sado-maso, Elmire se alege cu desuurile sfâșiate și lasă să se întrevadă un sutien foarte promițător, care a smuls ceva suspine imberbilor, dar nu doar lor.

Am plecat acasă, prin zăpadă, cu nasul în pământ, căutând, parcă, ceva demult pierdut. Molière are forța asta – de a-ți trânti sub nas adevărurile incomode. Îl suspectez că, asemenea tuturor marilor artiști, n-avea vocație pentru speranță, deși scria ca și cum ar fi putut vindeca, fiind, deci, și un genial naiv.

Și nu, nu e adevărat că prostituția e cea mai veche meserie din lume. Nu e. Impostura e. Și o duce tot mai bine în secolul nostru atât de greșit. „Tartuffe” este, de aceea, astăzi, un avertisment. Va tot urma.

O distribuție specială, care abundă în actori tineri, dar foarte talentați:

Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae
Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bigot ipocrit – George Costin
Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu

Foto din Tartuffe – Adriana Grand

23
/05
/17

Inspirăm prin arte și cultură ” este motto-ul Fundației Calea Victoriei, proiectul creat acum exact 10 ani de Sandra Ecobescu, fostă corporatistă îndrăgostită de valorile umaniste și de cultură. Numele Fundației recuperează și celebrează o tradiție culturală puternică a Bucureștiului, Calea Victoriei fiind asociată în înfloritoarea perioadă interbelică cu spiritul modern, european și cultivat al Capitalei.

23
/05
/17

Teatrul Metropolis din București a deschis noua sală de spectacole multifuncțională „Gloria”, cu spectacolul „Podu’ ” în regia lui Horațiu Mălăele, avându-i în distribuție pe Horațiu Mălăele, George Ivașcu și Meda Victor. Sala a fost amenajată în cadrul cinematografului „Gloria”, modernizat și consolidat în ultimii doi ani.

23
/05
/17

CRONICĂ DE FILM Difuzate în România pe HBO, primele două episoade din noua serie „Twin Peaks”, extrem de aşteptată, ne reintroduc în universul coşmaresc-suprarealist, deopotrivă perturbator şi fascinant, al lui David Lynch.

22
/05
/17

Filmikon & Therapy lansează propunerea de terapie prin film: în fiecare marți, din 23 mai până pe 15 septembrie, Filmikon va prezenta la Therapy o selecție de producții cinematografice, autohtone și internaționale, pe terasa bistro-ului.

22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

22
/05
/17

Un eveniment fără precedent în istoria muzicală a Chinei a avut loc de-a lungul săptămânii trecute: cursurile de Măiestrie Artistică Master Classes Mariana Nicolesco au reunit la Universitatea din Shenzhen, în apropiere de Hong Kong, cele mai proeminente talente din Conservatoarele şi Universităţile Chinei, printre care Beijing, Shanghai, Canton, Hunan, precum şi profesori şi maeştri de canto din întreaga ţară.

22
/05
/17

Se joacă la mall, la Băneasa, la Grand Cinema, nu așa, la Sala Epika, spectacolul „Cina de adio”. Cu Mihai Călin, Ecaterina Ladin și Gigi Ifrim. E o piesă scrisă de Alexandre de la Patellière și Matthieu Delaporte, dramaturgi francezi care ne sunt contemporani (ceea ce o face și un pic, dar doar un pic, prețioasă).

22
/05
/17

Când am trecut de scanerul metalic de la intrarea de la numărul 16, strada Cadet, din cartierul parizian Faubourg-Montmartre, aveam sentimentul vag că ma aflu acolo pentru a descoperi ceva ce în mod obișnuit este rezervat doar câtorva cercuri restrânse. Ce anume, greu de spus. Nu plănuisem ieșirea, Diana, o prietenă apropiată, nu putuse să vină. Nu-i nimic, o descoperire inițiatică, mi-am spus.

22
/05
/17

Într-o zi de 22 mai se năștea actorul britanic Laurence Olivier si se stingeau din viata compozitorul şi dramaturgul german Richard Wagner și scriitorul francez Victor Hugo.

22
/05
/17

“Nostalgia este dorul de vremurile trecute, în care nu era nimic de râs” - Charles Aznavour. Artistul celor 1.300 de cântece devenite şlagăre împlinește, astăzi, 93 de ani. Adesea supranumit Frank Sinatra al Franței, toate piesele lui Aznavour sunt cântece de dragoste.

21
/05
/17

,,Nu vă supărați, ați văzut cumva un domn cam atât de înalt care-a trecut pe-aici? Dar dumneavoastră ați văzut? Atât de înalt! Imposibi! Imposibil! Eu cred c-ați văzut, dar nu vreți să-mi spuneți.”

Page 1 of 61912345...102030...Last »