Teatrul Independenților Profesioniști – provocare și optimism
http://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-independentilor-profesionisti-provocare-si-optimism/

INTERVIU Șase tineri actori vorbesc despre TIP (Teatrul Independenţilor Profesionişti), un vehicul de susţinere a proiectelor independente de teatru tânăr.

Un articol de Judy Florescu|6 Decembrie 2014

Dintre spectacolele Teatrului Independenților Profesioniști amintim “Cabaretul Cuvintelor”, “Buzunarul cu pâine”, “Tabloul”, “Așteptându-l pe Godot”, “Omul-pubelă”, “Vest-Est “, “Proștii sub clar de lună”. Am stat de vorbă cu cinci dintre actorii care sunt implicați în acest proiect: Vlad Drăgulin, Octavian Costin, Danni Ionescu, Ionuț Niculae, Ștefan Pavel, Alexandru Nagy și Alina Rotaru. 

Judy Florescu: Care sunt provocările tânărului actor din România de azi?

Vlad Drăgulin: Tânărul actor trebuie să știe de la început ce vrea el de la meseria asta (vrea să facă bani, să fie faimos, să se axeze pe televiziune, pe cinematografie sau doar pe teatru), pentru că așa, în general, nu ai cum să o faci. O viziune de perspectivă e necesară. Trebuie să fii conștient de genul tău și drumul tău, să nu ți-l refuzi și în funcție de asta să acționezi întotdeauna, având puterea de a-ți asuma și eșecuri.

Atunci când ești la început de drum e posibil să existe perioade în care proiectele nu apar, telefonul nu prea sună. Atunci, în acele momente de pasivitate, nu trebuie să îți pierzi speranța și nici pofta de joc.Trebuie să îți dorești să fii printre cei mai buni. Mulți se lasă și se axează pe altceva la câteva luni după terminarea școlii, dar cred că asta este metoda naturii de a alege oamenii care pot face meseria asta.

Unii își pierd speranța, iar ceilalți devin mai buni și mai motivați.

Nu prea știm să înotăm atunci când, la terminarea facultății, suntem aruncati în apă. E dur, dar așa e. Fiecare student ar trebui prevenit încă de la început de drum. Ca tânăr actor, nu cred că goana după bani sau faima e importantă, ci goana după  întâlniri importante, cu oameni care cunosc meseria mai bine, care să îți acorde încredere și roluri care să te ajute în devenirea ta artistică.

Ce oferă teatrul publicului față de televiziune?

Vlad Drăgulin: Teatrul poate însemna emoție și cultură, dar nu e mereu cazul.

Cum ai vrea să plece publicul după ce vede Cabaretul Cuvintelor?

Octavian Costin: Aș vrea să plece altfel decât a venit.

Ce ar trebui îmbunătățit la teatrul independent?

Octavian Costin: Ar trebui să existe un sindicat care să protejeze teatrul independent.

Care sunt provocările tânărului actor din România de azi?

Danni Ionescu: Să își păstreze plăcerea de a juca și de a simți că fără meseria asta nu poate trăi. Dacă o tratezi ca un funcționar sau nu îți mai face plăcere ori nu o să faci nimic notabil ori o să te facă nefericit.

Ce-ți dorești de la echipa cu care lucrezi la un spectacol?

Danni Ionescu: Ca actor, îmi doresc ca fiecare să își vadă de treaba lui și să intervină doar când ea reprezintă o inspirație pentru regizorul sau colegul lui. Din poziția de consultant regizoral/regizor, cred că actorul trebuie să fie pe aceeași lungime de undă cu regizorul, altfel capacitatea de a se adapta sau de a duce la capăt o opțiune regizorală va fi ineficientă și frustrantă atât pentru actor cât și pentru regizor.

Ca și compozitor, nu am preferințe; să nu fie impuse clopote sau sunete dubioase doar pentru că Vlaicu Golcea e ,,hipsteresc” și “se poartă” ci să-mi fie explicat conceptul, starea,”vibe-ul”.  Muzica, pentu a fi un “plus” în spectacol, trebuie să se impună, nu să fie impusă de regizor, altfel e doar un tonomat. Și așa era mai simplu economic și temporal să iei de pe youtube ce asculți tu ca regizor în perioada respectiva și te inspiră.

Ce înseamnă pentru tine Teatrul Independenților Profesioniști?

Ionuț Niculae: Începutul, naivitatea, speranța. Începutul, pentru că, odată cu înființarea companiei, a avut loc și debutul meu în teatrul independent. Naivitate, pentru că atunci când am debutat cu spectacolul ” Proștii sub clar de lună”, eram anul I și nu știam ce înseamnă competiția. Eram un puști naiv care se bucura de faptul că joacă alături de prietenii lui mai mari într-un teatru independent proaspăt înființat pe atunci, care se cheamă foarte frumos Godot Cafe-Teatru.

Nu ne gândeam la bani, la faptul că sunt prea multe spectacole de teatru independent și prea puține spații sau la cum să aducem spectatori în sala. Ne ocupam mintea doar cu spectacolul nostru. Revenind la întrebare, TIP este speranță. În speranța că lucrurile amintite mai sus se vor încadra perfect la capitolul “normalitate ” și că nu o să mai trebuiască să vorbim de lucruri care nu intră în sfera noastră de competență (PR, încasări).

Ce șanse oferă acest proiect tinerilor actori?

Ionuț Niculae: Teatrul Independenților Profesioniști oferă tinerilor șansa de a lucra cu alți tineri talentați, pasionați și cu respect pentru meseria pe care o practică. Poate că sunt lucruri generale, dar mai mult nu cred că poate oferi și nici nu cred că trebuie. Nu îți oferă turnee la casele de cultură, interviuri pe la televiziuni. Dar mai multe puteți afla venind la spectacolele noastre. Mulțumesc, TIP-ule !

Ce reprezintă pentru tine Teatrul Independenților Profesioniști?

Ștefan Pavel: TIP a fost prima șansă de a face teatru în afara școlii. Încă din anul doi de facultate jucam spectacole în diferite spații din București și nu numai. Asta pe mine m-a ajutat foarte mult, întâlnirea cu publicul. Mai ales că, de multe ori, întâlnirea nu se producea într-un spațiu convențional. Și mai înseamnă bucuria de a face teatru cu oameni care văd meseria în același fel. Și de aici vin și momentele frumoase. Care nu au fost puține. Pentru că atunci când ai incredere în partenerul tau, ai și tu mai mult curaj și spectacolul n-are cum să nu iasă bine.

Care sunt diferențele dintre practicarea meserei de actor în televiziune față de teatru?

Ștefan Pavel: În televiziune, lucrurile sunt mult mai pe fugă. Trebuie să fii cât mai bun în cel mai scurt timp. Nu știu dacă e bine sau e rău. Teatrul îți oferă timp.  timp să te gândești la personaj, la text, la multe lucruri care te ajută în munca de actor. E destul de greu să faci lucrurile așa, la foc automat. Deși nu e imposibil. Depinde cu ce oameni te întâlnești. Până la urmă, teatrul îți oferă întâlnirea aia frumoasa cu publicul, de care ți se face dor.

Care a fost motivația înființării Teatrului Independeților Profesioniști? 

Alexandru Nagy: Am înființat TIP ca un vehicul de susținere și promovare a proiectelor independente de teatru tânăr, ca o platformă de viitor care să ofere o libertate tinerilor creatori din spațiul teatral românesc contemporan.

Ce oferă TIP tinerilor actori și publicului prin spectacolele sale?

Alexandru Nagy: TIP oferă o serie inedită de spectacole, performance-uri, influențabile de locația în care se desfășoară, de la Uzina de Apă din Suceava, pâna la teatru în autobuz. Căutăm cele mai inedite spații și contexte în care să adaptam spectacolele noastre pe care ne place să le considerăm actuale și adaptabile. Ne plac provocările.

Ai avut spectacole în sufragerii, cafenele, teatre independente, dar și în Aeroportul Henri Coandă. Care sunt următoarele spații în care vrei să montezi spectacole?

Alexandru Nagy: Intrăm în 2015 mai pregătiți de a ne apropia de zona teatrului labirint dar și cochetăm de ceva timp, inspirați de arta lui Tadeusz Kantor, cu un teatru care provoacă convenția și nu se supune ei. Sperăm să ne apropiem din ce în ce mai mult de publicul nostru, de colegii noștri de generatie și să reușim să oferim o alternativă la oferta teatrelor publice.

Ce pregătește TIP la final de 2014 și la începutul lui 2015?

Alexandru Nagy: Sper că la final de 2015 să putem să ne bucurăm de un număr mai mare de reprezentații atât în București cât și în afară,  și de o stagiune elaborată, stabilă, sustenabilă care să se desfășoare sub zodia diversității.

Care sunt obstacolele cu iz de provocare ale tânărului actor din România de azi?

Alina Rotaru: În 5 ani de zile se construiește o bulă mare de protecție din care dacă scoți un pic capul afară vezi că e mai frig decât înăuntru. Bula este școala. Afară este piața. Când merg la piața de legume, caut să cumpăr ce e mai bun și mai ieftin. În piața teatrului este exact pe dos: caut să mă vând cel mai scump. Dacă ai noroc, prinzi “investitori”. Dacă ai pasiune și ficatul tare, poți insista pâna ce un om te “descoperă”. Provocarea, cred eu, consta în pregătirea psihică pentru a-ți găsi plăcerea în a vâna proiectele, plăcere care nu trebuie să dispară niciodată. Pentru că, și o spun alții mai mari, asta este o meserie, un meștesug de-o viață. Hai cu Doamne-ajută!

Ce-ți dorești de la oamenii cu care lucrezi, ca tânără debutantă?
Alina Rotaru: Mi s-a intamplat recent să intru într-un proiect a cărui distribuție o cunoșteam. Nu toți mă știau. Sunt actori mari cu experiență teatrală, actori de la care nu mă așteptam să fie atât de înțelegători cu un om la început de drum. Contrar așteptărilor, m-am simțit excelent. M-au ajutat, m-au susținut și ca bonus, ne-am jucat împreună pe scena cu o bucurie foarte mare. Știu că asta nu se întâmplă peste tot, dar ce-mi doresc eu de la o echipă sunt două lucruri: profesionalism și bucurie. Restul e…

surse video: Teatrul Independenților Profesioniști

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

17
/03
/17

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

15
/03
/17

Face parte din generaţia tânără de actori şi a absolvit Facultatea de Teatru de la Universitatea, Iaşi, la clasa profesorului Sergiu Tudose, în 2003. A debutat ca actor la Teatrul Național din Târgu Mureş. Colaborează permanent cu Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviște, Teatrul “L.S. Bulandra” din București și urmează să joace la Teatrul Metropolis din București, în spectacolul “Histerical blindness”, în regia lui Cristi Juncu, spectacol care se află deja în repetiții și care va avea premiera în primăvara lui 2017.

Page 1 of 2512345...1020...Last »