Teatrul Independenților Profesioniști – provocare și optimism
http://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-independentilor-profesionisti-provocare-si-optimism/

INTERVIU Șase tineri actori vorbesc despre TIP (Teatrul Independenţilor Profesionişti), un vehicul de susţinere a proiectelor independente de teatru tânăr.

Un articol de Judy Florescu|6 Decembrie 2014

Dintre spectacolele Teatrului Independenților Profesioniști amintim “Cabaretul Cuvintelor”, “Buzunarul cu pâine”, “Tabloul”, “Așteptându-l pe Godot”, “Omul-pubelă”, “Vest-Est “, “Proștii sub clar de lună”. Am stat de vorbă cu cinci dintre actorii care sunt implicați în acest proiect: Vlad Drăgulin, Octavian Costin, Danni Ionescu, Ionuț Niculae, Ștefan Pavel, Alexandru Nagy și Alina Rotaru. 

Judy Florescu: Care sunt provocările tânărului actor din România de azi?

Vlad Drăgulin: Tânărul actor trebuie să știe de la început ce vrea el de la meseria asta (vrea să facă bani, să fie faimos, să se axeze pe televiziune, pe cinematografie sau doar pe teatru), pentru că așa, în general, nu ai cum să o faci. O viziune de perspectivă e necesară. Trebuie să fii conștient de genul tău și drumul tău, să nu ți-l refuzi și în funcție de asta să acționezi întotdeauna, având puterea de a-ți asuma și eșecuri.

Atunci când ești la început de drum e posibil să existe perioade în care proiectele nu apar, telefonul nu prea sună. Atunci, în acele momente de pasivitate, nu trebuie să îți pierzi speranța și nici pofta de joc.Trebuie să îți dorești să fii printre cei mai buni. Mulți se lasă și se axează pe altceva la câteva luni după terminarea școlii, dar cred că asta este metoda naturii de a alege oamenii care pot face meseria asta.

Unii își pierd speranța, iar ceilalți devin mai buni și mai motivați.

Nu prea știm să înotăm atunci când, la terminarea facultății, suntem aruncati în apă. E dur, dar așa e. Fiecare student ar trebui prevenit încă de la început de drum. Ca tânăr actor, nu cred că goana după bani sau faima e importantă, ci goana după  întâlniri importante, cu oameni care cunosc meseria mai bine, care să îți acorde încredere și roluri care să te ajute în devenirea ta artistică.

Ce oferă teatrul publicului față de televiziune?

Vlad Drăgulin: Teatrul poate însemna emoție și cultură, dar nu e mereu cazul.

Cum ai vrea să plece publicul după ce vede Cabaretul Cuvintelor?

Octavian Costin: Aș vrea să plece altfel decât a venit.

Ce ar trebui îmbunătățit la teatrul independent?

Octavian Costin: Ar trebui să existe un sindicat care să protejeze teatrul independent.

Care sunt provocările tânărului actor din România de azi?

Danni Ionescu: Să își păstreze plăcerea de a juca și de a simți că fără meseria asta nu poate trăi. Dacă o tratezi ca un funcționar sau nu îți mai face plăcere ori nu o să faci nimic notabil ori o să te facă nefericit.

Ce-ți dorești de la echipa cu care lucrezi la un spectacol?

Danni Ionescu: Ca actor, îmi doresc ca fiecare să își vadă de treaba lui și să intervină doar când ea reprezintă o inspirație pentru regizorul sau colegul lui. Din poziția de consultant regizoral/regizor, cred că actorul trebuie să fie pe aceeași lungime de undă cu regizorul, altfel capacitatea de a se adapta sau de a duce la capăt o opțiune regizorală va fi ineficientă și frustrantă atât pentru actor cât și pentru regizor.

Ca și compozitor, nu am preferințe; să nu fie impuse clopote sau sunete dubioase doar pentru că Vlaicu Golcea e ,,hipsteresc” și “se poartă” ci să-mi fie explicat conceptul, starea,”vibe-ul”.  Muzica, pentu a fi un “plus” în spectacol, trebuie să se impună, nu să fie impusă de regizor, altfel e doar un tonomat. Și așa era mai simplu economic și temporal să iei de pe youtube ce asculți tu ca regizor în perioada respectiva și te inspiră.

Ce înseamnă pentru tine Teatrul Independenților Profesioniști?

Ionuț Niculae: Începutul, naivitatea, speranța. Începutul, pentru că, odată cu înființarea companiei, a avut loc și debutul meu în teatrul independent. Naivitate, pentru că atunci când am debutat cu spectacolul ” Proștii sub clar de lună”, eram anul I și nu știam ce înseamnă competiția. Eram un puști naiv care se bucura de faptul că joacă alături de prietenii lui mai mari într-un teatru independent proaspăt înființat pe atunci, care se cheamă foarte frumos Godot Cafe-Teatru.

Nu ne gândeam la bani, la faptul că sunt prea multe spectacole de teatru independent și prea puține spații sau la cum să aducem spectatori în sala. Ne ocupam mintea doar cu spectacolul nostru. Revenind la întrebare, TIP este speranță. În speranța că lucrurile amintite mai sus se vor încadra perfect la capitolul “normalitate ” și că nu o să mai trebuiască să vorbim de lucruri care nu intră în sfera noastră de competență (PR, încasări).

Ce șanse oferă acest proiect tinerilor actori?

Ionuț Niculae: Teatrul Independenților Profesioniști oferă tinerilor șansa de a lucra cu alți tineri talentați, pasionați și cu respect pentru meseria pe care o practică. Poate că sunt lucruri generale, dar mai mult nu cred că poate oferi și nici nu cred că trebuie. Nu îți oferă turnee la casele de cultură, interviuri pe la televiziuni. Dar mai multe puteți afla venind la spectacolele noastre. Mulțumesc, TIP-ule !

Ce reprezintă pentru tine Teatrul Independenților Profesioniști?

Ștefan Pavel: TIP a fost prima șansă de a face teatru în afara școlii. Încă din anul doi de facultate jucam spectacole în diferite spații din București și nu numai. Asta pe mine m-a ajutat foarte mult, întâlnirea cu publicul. Mai ales că, de multe ori, întâlnirea nu se producea într-un spațiu convențional. Și mai înseamnă bucuria de a face teatru cu oameni care văd meseria în același fel. Și de aici vin și momentele frumoase. Care nu au fost puține. Pentru că atunci când ai incredere în partenerul tau, ai și tu mai mult curaj și spectacolul n-are cum să nu iasă bine.

Care sunt diferențele dintre practicarea meserei de actor în televiziune față de teatru?

Ștefan Pavel: În televiziune, lucrurile sunt mult mai pe fugă. Trebuie să fii cât mai bun în cel mai scurt timp. Nu știu dacă e bine sau e rău. Teatrul îți oferă timp.  timp să te gândești la personaj, la text, la multe lucruri care te ajută în munca de actor. E destul de greu să faci lucrurile așa, la foc automat. Deși nu e imposibil. Depinde cu ce oameni te întâlnești. Până la urmă, teatrul îți oferă întâlnirea aia frumoasa cu publicul, de care ți se face dor.

Care a fost motivația înființării Teatrului Independeților Profesioniști? 

Alexandru Nagy: Am înființat TIP ca un vehicul de susținere și promovare a proiectelor independente de teatru tânăr, ca o platformă de viitor care să ofere o libertate tinerilor creatori din spațiul teatral românesc contemporan.

Ce oferă TIP tinerilor actori și publicului prin spectacolele sale?

Alexandru Nagy: TIP oferă o serie inedită de spectacole, performance-uri, influențabile de locația în care se desfășoară, de la Uzina de Apă din Suceava, pâna la teatru în autobuz. Căutăm cele mai inedite spații și contexte în care să adaptam spectacolele noastre pe care ne place să le considerăm actuale și adaptabile. Ne plac provocările.

Ai avut spectacole în sufragerii, cafenele, teatre independente, dar și în Aeroportul Henri Coandă. Care sunt următoarele spații în care vrei să montezi spectacole?

Alexandru Nagy: Intrăm în 2015 mai pregătiți de a ne apropia de zona teatrului labirint dar și cochetăm de ceva timp, inspirați de arta lui Tadeusz Kantor, cu un teatru care provoacă convenția și nu se supune ei. Sperăm să ne apropiem din ce în ce mai mult de publicul nostru, de colegii noștri de generatie și să reușim să oferim o alternativă la oferta teatrelor publice.

Ce pregătește TIP la final de 2014 și la începutul lui 2015?

Alexandru Nagy: Sper că la final de 2015 să putem să ne bucurăm de un număr mai mare de reprezentații atât în București cât și în afară,  și de o stagiune elaborată, stabilă, sustenabilă care să se desfășoare sub zodia diversității.

Care sunt obstacolele cu iz de provocare ale tânărului actor din România de azi?

Alina Rotaru: În 5 ani de zile se construiește o bulă mare de protecție din care dacă scoți un pic capul afară vezi că e mai frig decât înăuntru. Bula este școala. Afară este piața. Când merg la piața de legume, caut să cumpăr ce e mai bun și mai ieftin. În piața teatrului este exact pe dos: caut să mă vând cel mai scump. Dacă ai noroc, prinzi “investitori”. Dacă ai pasiune și ficatul tare, poți insista pâna ce un om te “descoperă”. Provocarea, cred eu, consta în pregătirea psihică pentru a-ți găsi plăcerea în a vâna proiectele, plăcere care nu trebuie să dispară niciodată. Pentru că, și o spun alții mai mari, asta este o meserie, un meștesug de-o viață. Hai cu Doamne-ajută!

Ce-ți dorești de la oamenii cu care lucrezi, ca tânără debutantă?
Alina Rotaru: Mi s-a intamplat recent să intru într-un proiect a cărui distribuție o cunoșteam. Nu toți mă știau. Sunt actori mari cu experiență teatrală, actori de la care nu mă așteptam să fie atât de înțelegători cu un om la început de drum. Contrar așteptărilor, m-am simțit excelent. M-au ajutat, m-au susținut și ca bonus, ne-am jucat împreună pe scena cu o bucurie foarte mare. Știu că asta nu se întâmplă peste tot, dar ce-mi doresc eu de la o echipă sunt două lucruri: profesionalism și bucurie. Restul e…

surse video: Teatrul Independenților Profesioniști

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »