Cea de-a patra zi a Festivalului Undercloud a fost o altă zi tematică: cultura românească -trecut şi prezent. Astfel, au avut loc reprezentaţii inspirate din realitatea unei mari personalităţi culturale româneşti – „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”.
Un articol de Judy Florescu|6 septembrie 2014
A patra zi a Festivalului de teatru Undercloud a început cu un spectacol realizat de Carmen Lidia Vidu, care a expus prin proiecții video, muzică de pian și voce, ultimele clipe din viața Mariei Tănase, regina cântecului popular românesc.
În anii 1950, Maria Tănase a fost distinsă cu Premiul de Stat, a primit titlul absolut de Artist Emerit și a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a de către Ministerul Culturii.
Pe note calde de pian electric, Mirela Pană lecturează scrisoarea pe care Maria Tănase i-a adresat-o ministrului culturii al României de la acea vreme. Cu vocea gravă și demnă, artista îi solicita un ajutor cu titlu de împrumut acestuia pentru a-și plăti datoriile pe care le avea la chirie și întreținere. Nu este un secret faptul că artiștii nu sunt persoane înstărite, dar faptul că un om, al cărui talent s-a bucurat de recunoaștere din partea autorităților statului, s-a luptat cu asigurarea unui trai decent, este un lucru înfiorător. Prețuirea artiștilor devine un blestem atunci când rămâne la nivel de imagine, neconcretinzându-se în prețuirea umană.
Se aud oftaturi și suspine în Studio Horia Bernea. Vocea pătrunzătoare a Mirelei Pană înalță demonii suferinței spre purificarea îngerească. Ascultăm mărturii tăioase ale oamenilor simpli care au cunoscut-o pe Maria Tănase. „Maria a murit săracă”, spune o doamnă în etate. ,,Dădea toți banii până ea nu mai rămânea cu nimic. Și pe patul de spital a dat bani, spunând «luați voi, că aveți ce să faceți cu ei».” Să afli condiția dinaintea dispariției a unui artist omagiat în repetate și nesfârșite moduri este o palmă a realității discordante realitate pe care vrând, nevrând o întreținem.
Cu palma binemeritată pe obraz din partea realității istorice, ne îndreptăm spre Clubul Țăranului unde suntem pregătiți să ne întoarcem și celălalt obraz. De multe ori preferăm să ne ferim de realitate în loc să o înfruntăm. Una dintre menirile teatrului este de a ne pune față în față cu propriile frici. De ce România e țara pe care o detestăm și pe care trebuie să o părăsim dacă dorim să ne realizăm în viață? Un actor-scriitor-regizor s-a gândit să ne ofere câteva variante ale motivelor de ură a tinerilor față de România.
Al doilea spectacol a fost „Carpathian Garden” scris, regizat și jucat de Radu Iacoban, care l-a avut ca partener de scenă pe Tudor Aaron Istodor. Avem parte de o expunere a falsei realități pe care ne-o livrează canalele de știri în fiecare zi. Textul lui Iacoban ridică multe probleme: audiovizualul ne influențează negativ în loc să ne informeze și nimic mai mult, religia ne manipulează în loc să ne mântuiască, meseria de parcagiu în centrul vechi e mai profitabilă ca salariului unui educator, opțiunea de a deveni star porno este tot mai des întâlnită în rândul tinerelor, accidentele rutiere mortale provocate de copiii milionarilor sunt aproape nesancționate de justiție. Și totuși, protagoniștii declară că iubesc România pentru lucrurile unice pe care le găsesc doar în țara lor natală.
foto/video din Undercloud: Judy Florescu
