Vânătoarea de vulpi. Cinema în stare pură
http://www.ziarulmetropolis.ro/vanatoarea-de-vulpi-cinema-in-stare-pura/

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

Un articol de Ionuţ Mareş|23 Aprilie 2014

Acest text deschide o serie de articole lunare care încearcă să readucă în atenție filme importante, dar mai puțin cunoscute sau pur și simplu uitate, ale cinematografiei române de ieri sau de azi.

În interviuri recente, Mircea Daneliuc a vorbit cu afecțiune despre „Vânătoarea de vulpi“ (1980), un film despre care spune că a fost îngropat prin trimiterea sa la căminele culturale de la sate, pe motiv că era „despre țărani”. Era una din metodele autorităților vremii de a scăpa de regizorii incomozi și de filmele indezirabile.

Fără a fi direct antisistem, „Vânătoarea de vulpi” are ADN-ul unui film subversiv și a rezistat probei timpului, așa cum puține filme românești au reușit.

Ecranizare a romanului „Niște țărani” (scris în 1974) de Dinu Săraru, autor bine plasat și al cărui nume a fost hotărâtor în realizarea filmului, „Vânătoarea de vulpi” nu este doar radical polemic față de peliculele de duzină și conforme ideologic ale acelor ani, dar reprezintă și un pariu stilistic înalt și riscant, câștigat însă de Daneliuc.

A aborda tema colectivizării forțate și a efectelor sale nefaste, chiar și la decenii de la tragicul proces și într-un moment în care se permiteau subiecte legate de perioada Dej, avea un risc ridicat de compromitere profesională.

Însă pistele propagandistice sunt ocolite abil de Daneliuc. În primul rând, prin focalizarea atenției pe unul dintre țărani, Năiță Lucean (cel mai important rol principal al lui Mitică Popescu), pe soția sa (Valeria Seciu) și pe copiii lor, dar și pe cel mai apropiat consătean, Pătru (Mircea Diaconu).

O dramă

Naturalismul scenografiei, atmosfera generală de sărăcie și mizerie, psihologia personajelor (care mimează neînțelegerea), realismul interpretărilor actoricești și al dialogurilor lapidare și fragmentate și folosirea cu parcimonie a muzicii accentueză senzația acută de viață așa-cum-a-fost, chiar dacă filmul este construit sub forma unui prelungit și amestecat flashback.

„Vănătoarea de vulpi” este unul din filmele lui Daneliuc cele mai emoționante și melancolice, cu cele mai puține tușe de grotesc (deși sunt sugerate scene de sex și, mai curajos, chiar de defecare), cu un puternic accent poetic (nu doar prin prezența naturii pictural surprinse de directorul de imagine Călin Ghibu, dar și printr-o secvență onirică ce prefigurează moartea personajului jucat de Mircea Diaconu) și cu o înclinație minimală spre parabolă, deși drama trăită de cei doi țărani poate fi extrapolată la întregul sat românesc.

Cel mai îndrăzneț aspect este însă montajul, mai radical chiar și decât la filme precedente recunoscute pentru spiritul inovator, în contextul unei cinematografii române care a suferit mereu de un defasaj stilistic: „Viața nu iartă” (1959), de Iulian Mihu și Manole Marcus, „Duminică la ora 6” (1966), de Lucian Pintilie, sau „Meandre” (1967), de Mircea Săucan.

Mircea Daneliuc sparge firul narativ în scurte fragmente disparate, care nu decurg direct unele din altele (dar se completează) și care pendulează între diferite momente din trecut.

Anotimpurile sunt amestecate, cum numai capriciile memoriei o poate face, iar multe scene sunt reluate, din alte unghiuri, care le îmbogățesc semnificațiile. Însă, la fel ca adăugarea pieselor într-un puzzle, întregul se limpezește treptat și sigur, iar filmul își dezvăluie frumusețea ce derivă din înțelegerea și redarea unei profunde drame umane.

INFO

Vânătoarea de vulpi, România, 1980

Regie și scenariu: Mircea Daneliuc

Distribuție: Mitică Popescu, Mircea Diaconu, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Sofia Vicoveanca



22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

22
/03
/17

Cel mai râvnit trofeu la Gala Premiilor Gopo, “Cel mai bun film de lungmetraj al anului”, a fost câștigat de pelicula "Sierranevada", în regia lui Cristi Puiu. Filmul lui Puiu a primit șase premii, la fel ca și pelicula "Câini", în regia lui Bogdan Mirică.

21
/03
/17

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc în această seară. Evenimentul va fi transmis în direct de la ora 20.00 pe TVR 2, TVR 3 și TVR HD, dar și online pe www.premiilegopo.ro și www.cinepub.ro.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

16
/03
/17

Scris şi regizat de Paul Negoescu şi disponibil acum şi pe platforma gratuită Cinepub, „Două lozuri” a arătat că o comedie de mic buget poate avea succes la public (şi în bună parte şi la critică) fără a face apel la cele mai facile instrumente (şi cu o inspirată campanie de promovare).

16
/03
/17

Cea de-a opta ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (10 – 14 mai 2017) îi este dedicată regizorului Cristian Mungiu. Cinefilii și îndrăgostiții de film românesc vor avea ocazia să se întâlnească cu regizorul în prima zi de festival. Noutatea din acest an este că selecția filmelor din festival este realizată chiar de invitatul special – Cristian Mungiu, în colaborare cu Ambasadorul cultural, Irina – Margareta Nistor.

16
/03
/17

CRONICĂ DE FILM „Silence”, cel mai nou film al legendarului regizor american Martin Scorsese, realizat după un roman japonez, aspiră la clasicism.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

15
/03
/17

Cea de-a XI-a ediție a Premiilor Gopo, eveniment care răsplătește anual performanța în cinematografia românească, va avea loc marți, 21 martie 2017, în Sala Mare a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.

15
/03
/17

În colaborare cu partenerul său pe termen lung, celebra secțiune a Festivalului de Film de la Cannes, Quinzaine des Réalisateurs, BIEFF 2017 aduce în România cel mai recent lungmetraj al legendarului Alejandro Jodorowsky, una din figurile emblematice ale cinema-ului de avangardă, renumit pentru provocatoarele sale capodopere suprarealiste din anii ‘70 („Santa Sangre”, „El Topo”, „The Holy Mountain”).

14
/03
/17

O știm și o îndrăgim din “Saltimbancii (1981) – adaptarea nuvelei lui Cezar Petrescu "Fram, ursul polar" -, din „Iarna Bobocilor” (1977), din „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii” (1981), din „Faleze de nisip” (1983) și din multe alte filme. Anul trecut, la două decenii de la retragerea din viața publică, actrița a primit premiul de excelenţă la cea de-a 15-a ediţie a TIFF. Carmen Galin împlinește, astăzi, 71 de ani!

13
/03
/17

Nominalizat la Premiile Gopo din acest an, la categoria „Cel mai bun actor într-un rol principal”, pentru rolul Hogaș din „Câini”, actorul Gheorghe Visu spune că cel mai mult în filmul lui Bogdan Mirică i-a plăcut să tragă cu pistolul, la final.

Page 1 of 16712345...102030...Last »