Victor Rebengiuc, fizionomia firescului
http://www.ziarulmetropolis.ro/victor-rebengiuc-fizionomia-firescului/

„A râs Rebe, înseamnă că-i bine”, povestesc foştii studenţi. „E imprevizibil”, spune Liviu Ciulei. „N-are fasoanele unui actor”, adaugă Andrei Pleşu. „E cel mai mare actor în viaţă”, mărturisea Clody Bertola.

Un articol de Liliana Matei|10 Februarie 2014

La 17 ani, se pregătea să devină tehnician,  dar a fost distribuit întâmplător în piesa unui coleg de la școala electrotehnică. A fost momentul  – spune Victor Rebengiuc – care i-a înclinat destinul înspre actorie.

Au urmat zeci de roluri în teatru și film, în urma cărora, numeroși colegi de scenă și critici de teatru l-au numit „cel mai mare actor român în viață”. Marcel Iureş spunea despre el că e „nemaipomenit de normal, de firesc”, iar Andrei Pleşu observa că Rebengiuc „n-are ticurile și fasoanele unui actor.” Firescul vieții de pe scenă, dar și de acasă, a fost surprins în volumul „Victor Rebengiuc Omul și actorul”, de Simona Chițan și Mihaela Michailov, apărut la Editura Humanitas.

În fragmentele de mai jos – extrase din volum – îl puteți vedea pe Victor Rebengiuc prin ochii regizorilor cu care a lucrat (Liviu Ciulei, Lucian Pintilie), ai actorilor (Clody Bertola, Oana Pellea), ai criticilor (Andrei Pleșu), dar și ai membrilor familiei (soția – Mariana Mihuț, fiul – Tudor Rebengiuc):

● Liviu Ciulei, regizor: ,,Ceea ce îl caracterizează pe Victor Rebengiuc este o inerentă disciplină scenică, abilitatea de a asocia stări contradictorii și de a coborî întotdeauna în profunzimea unui rol. […] Cred că rolurile Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților și Ilie Moromete din Moromeții lui Stere Gulea rămând două realizări majore ale lui Victor în cinematografia românească. Victor emană energie și stilizează grotescul lui Richard al II-lea, este frust în rolul lui Stanley din Un tramvai numit dorință, tulburător, profund, dureros în Pădurea spânzuraților, suculent în Caliban și plin de energie, năstrușnic în Bottom. Când l-am văzut în Unchiul Vania m-a convins că poate fi și capricios, confirmându-mi ceea ce am știut mereu: e imprevizibil. Un actor al contrastelor.”

● Lucia Sturdza Bulandra, actriță și director de teatru, în 1960: „Prețuit încă de pe băncile școlii ca un viitor astru al teatrului românesc, tânărul actor primea cu o oarecare ironie sfaturile pe care i le dădea directorul de scenă. În atitudinea lui lăsa să se ghicească – sub respectul distant ce-l afișa – o condescendență abia consimțită… Rolul a fost jucat fără insucces, dar și fără afirmarea unei prea mari reușite [referire la Profesiunea Doamnei Warren de G.B. Shaw – n.a.].

Mai târziu, punând în practică următorul adevăr: si vis me flere, dolendum est primum ipsi tibi (dacă vrei să plâng, trebuie mai întâi să suferi tu însuți), talentatul absolvent a interpretat – în mod spontan – un alt rol, pe o linie complet realistă, cu sinceritate, cu revoltă înăbușită, cu lacrimi și frământări izvorâte parcă din propria-i sensibilitate. Teoriile estetizante dispăruseră. Actorul dăruise personajului pe care-l interpreta viață din propria lui viață. Trăise personajul. Succesul a fost strălucitor [referire la Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller – n.a.].”

● Marcel Iureș, actor: „Ce fel de artist e Victor Rebengiuc? Iaca, așa, un fum care-ți rămâne impregnat. Cred că pentru el ar trebui inventată o nouă treaptă, undeva dincolo de noi. Să joci cam o sută de roluri și să fii de fiecare dată autentic nu-i lucru ușor. Și mai e ceva care te fascinează la el: e nemaipomenit de normal, de firesc.”

Victor Rebengiuc fotografiat de Simion Buia-4924

Victor Rebengiuc, care a împlinit 81 de ani pe 10 februarie 2014, fotografiat de Simion Buia (www.actoriisifotograful.ro), pentru Ziarul Metropolis

● Radu Penciulescu, regizor: „Eram tineri, săraci și plini de visuri când, în 1957, Vlad Mugur ne-a adunat pe toți la Craiova. Faimoasa generație de aur. Trăiam împreună, toată trupa lui Vlad, într-un fost hotel (pe vremuri de proastă reputație). Venise iarna și seara, în drum spre casă, mai furam câte un lemn ca să ne putem încălzi. Îmi aduc aminte că, la prima leafă, m-am dus cu Victor la un magazin de textile, ne-am cumpărat fiecare 1,20 m de doc albastru și l-am rugat pe croitorul teatrului să ne facă niște pantaloni. Am mai cumpărat și câteva conserve de fasole albă în sos tomat pentru serile de sfârșit de chenzină.

Tot cam atunci am avut și prima revelație. L-am văzut repetând și apoi jucând în Bunbury sau Ce înseamnă să fii onest a lui Oscar Wilde. Pe stradă umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era englezul sofisticat, manierat (și manierist), snob, stilizat, cu o impunătoare arhitectură a comportamentului. M-am întrebat (și l-am întrebat) de unde știe toate astea, că doar, ca experiență de viață, eram amândoi niște «obișnuiți supraviețuitori». A dat din umeri: «Din text.» Atunci am înțeles că stilul nu e nici cultură, nici exercițiu, ci o parte esențială a talentului.”

● Clody Bertola, actriță: ,,Am jucat întotdeauna cu mare bucurie alături de Victor Rebengiuc, pe care îl socotesc cel mai mare actor în viață. L-am cunoscut când a venit în teatru și a debutat în Omul care aduce ploaia. Parcă îl văd pe scenă, un tânăr înalt și plin de farmec. Marele lui talent era dublat de o cinste exemplară, care probabil nu s-a modificat din adolescență până astăzi. În teatru există o competiție foarte dură, de aceea cinstea trebuie să domine. Cine îi știe măsura? E greu de stabilit. Victor avea instinctual această măsură.”

● Lucian Pintilie, regizor: „L-am distribuit în capodopera absolută a teatrului comic modern românesc, Proșii sub clar de lună. […] După câteva repetiții, Victor a azvârlit textul. «Eu nu joc, dom’le, în tâmpenia asta.» Am încercat încă o dată să-l includ în echipa mea, la Revizorul. Multă vreme am crezut că am reușit. Repetițiile erau o alternanță de iluminări și de momente foarte dure, epuizante. […] Victor era ca un animal de rasă, care nu a suportat acest tratament atât de dur.

M-a abandonat și s-a dus la Național să joace într-un spectacol care ani de zile a constituit bătaia de joc a «intelighenției» românești, Un fluture în lampă de Paul Everac (care a scris și piese bune, dar aici strălucea prin compromisul și servilismul său față de Securitate.) Foarte bine – să se frece la cap cu Everac al lui, eu nu mai vreau să știu de el, nici nu-l mai salut când îl voi întâlni pe stradă. Și am plecat din țară, dat afară cu un șut în fund de partid, dar cu un singur gând în cap: să mă reîntorc acasă, odată și odată.

Firește că nu mi-a respectat niciodată promisiunea, pentru că întotdeauna, când îl revedeam în marile sale creații, mă reîndrăgosteam de el. Dar mă țineam tare și, cum omul e tâmpit și îndărătnic, probabil că multă vreme, poate niciodată, nu l-aș mai fi distribuit pe Victor.

A trebuit să se întâmple o nenorocire cumplită, care să se împletească cu un miracol extraordinar, pentru ca regăsirea noastră să mai fie încă o dată posibilă și de atunci să rămână definitivă. Nenorocirea a fost că s-a prăpădit Toma, iar miracolul a fost «nașterea» lui Victor – după aproape 10 ani. Eram extraordinar de lucizi amândoi că ne va pedepsi Dumnezeu dacă ratăm și această ultimă șansă pe care ne-o acorda. Victor a preluat rolul lui Pampon, care era gândit pentru Toma Caragiu – dar noi doi nu mai eram puștii orgolioși și autoritari de altădată.”

Victor Rebengiuc fotografiat de Simion Buia-5018

● Tudor Rebengiuc, arhitect: ,,Tata nu are birou, stă toată ziulica în bucătărie pregătind «d’ale gurii». Adoră ciorbele (mai ales cea de burtă), mâcărurile de pește (mai ales știuca umplută, pentru care a comandat o cratiță specială), micii și tot ce se poate face la grătar, roșiile, laptele bătut… o mulțime. Nu se omoară cu băutura, nu exagerează niciodată.

Îi e frică de bătrânețe. Nu atât de moarte, cât de bătrânețe. Îi e frică să ajungă neputincios. Să trebuiască alții să aibă grijă de el. Să-și piardă luciditatea și să fie o povară pentru cei din jur. Nu are gust pentru avantajele vârstei înaintate. Senectutea nu are nimic atrăgător pentru el. Tata are mereu gust pentru ce e proaspăt, un gust aproape indiscriminat. În ultima vreme e pasionat de calculatoare și de internet. Numai la muzică e oarecum conservator. Din câte știu, piesa lui preferată este uvertura Egmont a lui Beethoven.”

● Mariana Mihuț, actriță: ,,Viața noastră casnică? Ce să spun? Nu gătim împreună, am încercat, dar nu reușim să ne sincronizăm. Eu sunt, de obicei, mâna a doua la bucătărie și îl ajut numai pe «maestru» să se desfășoare. Trebuie să recunosc că îmi convine asta. Nu e mai bine să ai mai mult timp liber? (Râde) […] Odată, când Tudor era foarte mic, ne-am întâlnit cu cineva în Herăstrău și Victor a început să povestească: «Eu îl schimb pe Tudor, îi dau de mâncare, mă plimb cu el, eu fac asta, și asta, și asta pentru el…», după care persoana respectivă se întoarce consternată spre mine: «Dar dumneavoastră ce faceți, doamnă?» (Râde în hohote.)

Însă cu adevărat important este că noi suntem o familie echilibrată. Prin comparație, uitându-mă în jur, îi mulțumesc lui Dumnezeu că am un asemenea soț și un asemenea băiat. Tudor a devenit un om echilibrat și pe picioarele lui, în ciuda răsfățului exagerat din partea tatălui. Totul a fost însă făcut cu multă dragoste și măsură. Dragoste și măsură, poate tocmai astea sunt cuvintele care l-ar caracteriza pe soțul meu. E mult? E puțin în ceea ce am povestit? Un lucru e sigur: e numai Iubire.”

● Lia Bugnar, actriță: ,,La examenele de actorie veneau mai toți profesorii din școală. Stăteau ca la spectacol și noi făceam diverse «scenuțe», bucățele de teatru. Emoțiile erau îngrozitoare pentru că stăteau ei ca la spectacol, dar, la sfârșit, în loc de aplauze, se dădeau note. Făcea oarecum parte din politica școlii să nu se manifeste semne de simpatie sau antipatie față de noi în timp ce jucam, deoarece nu era spectacol, ci examen. Te ungea la suflet când, din toată ghețăria aia de public, răzbătea un râs sănătos și inconfundabil: «A râs Rebe! Bravo! Hai că înseamnă că-i bine! A râs Rebe!» Chiar dacă, după examen, nu luai cine știe ce notă mare, știai că ai avut o clipă în care ai fost «actor bun» pentru că știa toată lumea cum a râs Rebe!…”

victor rebengiuc

● Oana Pellea, actriță: „Tata era bolnav și la ușă ne sună domnul Victor Rebengiuc de mână cu domnul Tudor. A venit să-l vadă pe tata. Intră cu frică în dormitor, cu Tudor de mână. Amza e bucuros că a venit să-l vadă. Stau de vorbă și, după un timp, iese cu domnul Tudor și mai zăbovește puțin cu mama și cu mine la barul din holul casei. E cu lacrimi în ochi. Muntele de om plânge ca un copil neputincios în fața morții. Și ne spune, mamei și mie, că s-a gândit toată noaptea. Și chiar dacă cancerul ar fi, cum zic unii, un virus, el a venit cu ce are mai scump pe lume, cu domnul Tudor. Pentru că, dacă Dumnezeu îl ia pe Amza, atunci poate să-i ia și viața lui, care se numește Tudor.

N-am uitat nici eu, nici mama, niciodată. Este unul dintre cele mai mari acte de iubire pe care le-am văzut vreodată.”

● Andrei Pleșu, critic de artă: „Primul lucru care îmi vine în minte când încerc că-mi explic admirația față de Victor Rebengiuc este că n-are aerul (și aerele) unui actor. Nu «i se citește pe față» meseria, nu are ticurile, fasoanele, «marca» profesională caracteristică. Cred, îndeobște, că ceva e în neregulă când fizionomia cuiva trădează instantaneu o ocupație. […] Victor Rebengiuc poate juca strălucit orice rol pentru că nu joacă niciodată rolul «artistului». Singurul «semnal» al angajării sale specifice e, poate, cristalinitatea inconfundabilă a rostirii, dicția tranșantă, atenția înnăscută față de limpezimea emisiei vocale și a mesajului.”

Foto cu Victor Rebengiuc: Simion Buia

Portretul actorului, realizat de Marius Miron, pentru Ziarul Metropolis

Marius Miron

24
/05
/17

Primul muzician din istorie distins cu Premiul Nobel pentru Literatură împlinește, astăzi, 76 de ani! Cântărețul, compozitorul și poetul Bob Dylan (Robert Allen Zimmerman) a compus de-a lungul carierei sale peste 400 de cântece și a influențat prin creația sa generaţii întregi de muzicieni.

22
/05
/17

“Nostalgia este dorul de vremurile trecute, în care nu era nimic de râs” - Charles Aznavour. Artistul celor 1.300 de cântece devenite şlagăre împlinește, astăzi, 93 de ani. Adesea supranumit Frank Sinatra al Franței, toate piesele lui Aznavour sunt cântece de dragoste.

01
/05
/17

"Există o inteligenţă a spectatorului, în general, la care, dacă facem apel, ne vom găsi întotdeauna un public fidel." - Maia Morgenstern. Una dintre cele mai apreciate şi iubite actriţe din România, împlineşte astăzi 55 de ani!

25
/04
/17

"Dacă aveţi nevoie de mine, mă găsiţi tot acolo unde eram când nu aveaţi nevoie de mine." - Al Pacino. Unul dintre cei mai mari actori în viață împlinește, astăzi, 77 de ani! Lucruri mai puțin știute despre Pacino: nu a fost niciodată căsătorit, are trei copii, dintre care doi gemeni, tatal său s-a născut în oraşul italian Corleone, în copilărie imita actorii văzuţi la televizor, la începutul carierei a trăit multă vreme în sărăcie si a fost arestat în tinerețe pentru port de armă.

13
/04
/17

„Eu sunt o actriţă nesigură, dar în nesiguranţa asta există o siguranţă, acesta e paradoxul" - Rodica Mandcahe. Una dintre cele mai apreciate şi talentate actriţe ale scenei autohtone împlineşte 74 de ani.

03
/04
/17

"Cinemaul e un teritoriu ideal pentru minciună. E foarte uşor să minţi, e foarte uşor să-i păcăleşti pe „fraierii” care sunt în sala de cinema. Şi foarte mulţi fac asta. Pentru mine ăla nu e cinema şi nu mă interesează." – Cristi Puiu. Renumitul cineast împlinește astăzi 50 de ani! Tot într-o zi de 3 aprilie se nășteau actorii Marlon Brando, Alec Baldwin și Eddie Murphy și se stingea din viață compozitorul Johannes Brahms

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

14
/03
/17

O știm și o îndrăgim din “Saltimbancii (1981) – adaptarea nuvelei lui Cezar Petrescu "Fram, ursul polar" -, din „Iarna Bobocilor” (1977), din „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii” (1981), din „Faleze de nisip” (1983) și din multe alte filme. Anul trecut, la două decenii de la retragerea din viața publică, actrița a primit premiul de excelenţă la cea de-a 15-a ediţie a TIFF. Carmen Galin împlinește, astăzi, 71 de ani!

09
/03
/17

„Teatrul nu moare şi nu va muri niciodată, el evoluează în dispreţul vieţii curente.” - Ion Caramitru. Renumitul actor și om de teatru - preşedinte al UNITER din 1990 şi director al Teatrului National din Bucuresti din 2005 - împlinește, astăzi, 75 de ani! Cu prilejul împlinirii acestei vârste, Caramitru va fi decorat de preşedintele României cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

15
/02
/17

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivașcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivașcu, actorul și directorul Teatrului Metropolis, împlinește astăzi 49 de ani.

10
/02
/17

"N-am fost la teatru decât de două ori înainte de a intra în Institut. Am văzut doar două spectacole, şi asta nu pentru că m-a dus cineva din familie. Aveam un vecin care mergea la teatru şi m-a luat cu el. Nu a existat în familia mea o educaţie teatrală, un cult pentru teatru. Ai mei nu mergeau la teatru, mă trag dintr-o familie de oameni foarte modeşti, care nu-şi permiteau să cumpere bilete la spectacole." - Victor Rebengiuc. Unul dintre cei mai mari actori români în viață împlineşte astăzi 84 de ani.

02
/02
/17

"Sunt un om care trăit o viaţă plină de compromisuri. Le-am făcut de spaimă, de frică, o viaţă cu foarte multe împliniri în acelaşi timp." - Vladimir Găitan. Actorul care a debutat în „Reconstituirea”, capodopera lui Lucian Pintilie, împlinește, astăzi, 70 de ani!

21
/12
/16

Născută într-o zi de 21 decembrie (1935), la Slobozia-Hodorogea, Orhei, în Basarabia, Stela Popescu a venit pe lume într-o familie de învățători, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

16
/12
/16

„Ştim cu toţii că nu există familie perfectă şi nici soţul perfect sau soţia perfectă. Să nu mai vorbim despre soacra perfectă… Existăm noi, păcătoşii. […] O viaţă de familie sănătoasă cere folosirea frecventă a trei expresii: Te rog, adică pot?, Mulţumesc! şi Îmi pare rău. […] Să nu terminaţi niciodată ziua fără a face pace! Niciodată, niciodată, niciodată!” - Papa Francisc. Născut pe 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, într-o familie modestă, Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, împlinește mâine (sâmbătă) 80 de ani.

09
/12
/16

„Viaţa de zi cu zi seamănă cu un film prost de serie B. Dacă mi s-ar propune s-o ecranizez, aş refuza.” – Kirk Douglas. Ultimul supraviețuitor al epocii de aur a Hollywood-ului împlinește, astăzi, 100 de ani! Cu această ocazie, numeroase ziare din întreaga lume i-au dedicat legendarului actor și producător american articole omagiale.

02
/12
/16

“N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.” – Mitică Popescu. Îndrăgitul actor, născut la București, pe 2 decembrie 1936, împlinește astăzi 80 de ani!

27
/10
/16

“Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul.”– Teodora Mareş. Frumoasa actriță a Teatrului Național din București, devenită celebră după rolul din "Declaraţie de dragoste" – filmul care a umplut până la refuz sălile de cinema înainte de 1989 –, împlinește, astăzi, 54 de ani.

Page 1 of 1012345...10...Last »