VIDEO Coregraful Gheorghe Iancu: „Aripile mi s-au întins şi am început să zbor… singur“
http://www.ziarulmetropolis.ro/video-coregraful-gheorghe-iancu-aripile-mi-s-au-intins-si-am-inceput-sa-zbor-singur/

Marele dansator şi coregraf Gheorghe Iancu aduce în faţa publicului bucureştean un spectacol de balet ce şi-a lăsat puternic amprenta în sufletul, dar şi în cariera sa artistică: „Lacul lebedelor“, de Piotr Ilici Ceaikovski.

Un articol de Andrada Văsii|19 Iunie 2013

Marele dansator şi coregraf Gheorghe Iancu aduce în faţa publicului bucureştean un spectacol de balet ce şi-a lăsat puternic amprenta în sufletul, dar şi în cariera sa artistică: „Lacul lebedelor“ de Piotr Ilici Ceaikovski.

La o distanţă de cinci ani de la naşterea spectacolului, Gheorghe Iancu îşi continuă visul la Opera Naţională Bucureşti, prin punerea în scenă a acestuia, cu o nouă companie de balet a teatrului liric.

Mii de spectacole. Sute de interpretări memorabile. Zeci de puneri în scenă. Toate acestea prin „Lacul lebedelor“, izvorul fascinaţiei coregrafului Gheorghe Iancu. Lumea de vis a lebedelor albe se dezvăluie la Opera Naţională Bucureşti în 21, 23, 26, 29 iunie (ora 19.00). 

Mai jos puteți citi interviul acordat de Gheorghe Iancu Operei Naţionale Bucureşti, în timpul pregătirii spectacolului. 

În „Lacul lebedelor“, spectacol în regia şi adaptarea dumneavoastră coregrafică, există constant o întrepătrundere între realitate şi vis, ceea ce conferă o notă de suprarealism. Ce a determinat această alegere de stil sau, mai degrabă, de stare?

Gheorghe Iancu: De la vârsta de nouă ani am văzut toate reprezentaţiile acestui spectacol, am crescut şi am visat cu „Lacul lebedelor“. Nu ştiu ce mă fascina… poate măiestria coregrafului Oleg Danovski, dansatorii sau toate impreună. În momentul în care mi s-a cerut să reiau spectacolul în coregrafia mea, m-am gândit mult la ideea care să-l diferenţieze de versiunea maestrului Danovski, care era una splendidă. Deci pentru mine a fost un examen foarte greu. Cheia am gasit-o în VIS. Mai mult, eu sunt un mare admirator al suprarealismului în artă şi visez foarte mult.

30 de ani pe scenă

Aţi dansat mai bine de treizeci de ani în spectacole, de la clasic la modern, pe cele mai importante scene ale lumii. Cum simţiţi astăzi presiunea gleznelor prea încordate?

G.I.: Nu-mi amintesc vreo zi în care să mă fi ridicat din pat şi să nu mă fi durut ceva. De mic copil m-a durut corpul tot timpul şi cred că asta se întâmplă cu toţi balerinii, dar dansul îmi ia orice durere. Este arta care îmbină muzică, cuvânt, expresie şi culoare, o artă complexă care te poate emoţiona şi care te poate face să visezi în mod divers faţă de alte manifestări artistice.  Şi oricum, România este o ţară cu tradiţie în dans, care nu trebuie pierdută, iar publicul are o responsabilitate în acest sens, fiindcă fără public se pierde arta.

Dar fără durere nu se ajunge la perfecţiune. Când a devenit Gheorghe Iancu celebru? Care a fost contextul?

G.I.: Au fost mai multe etape. Nu am descoperit acest lucru de pe o zi pe alta. În primul rând au fost maeştrii mei de balet care mi-au oferit încredere şi m-au făcut să mă gândesc profund la faptul că am talent şi că acesta nu trebuie irosit. Deja la 18 ani, după doar şase luni de muncă în teatru (n.r. Opera Naţională Bucureşti), maestrul Oleg Danovski m-a distribuit în trei roluri principale. Au urmat spectacolele în străinătate şi am întâlnit-o marea balerină Carla Fracci, care mi-a oferit acelaşi credit şi cu care am dansat în toate marile teatre din lume. Acolo aripile mi s-au întins şi am început să zbor ….. singur.

Imaginația este nativă

Coregraful şi regizorul Gheorghe Iancu au crescut odată cu dansatorul. Cine şi, în ce fel, a sădit în dumneavoastră sămânţa improvizaţiei?  

G.I.: Sămânţa imaginaţiei cred că este din naştere. De mic copil am visat, doar în sala de balet eram disciplinat. Dar cum ieşeam din sală mă uitam după bondari, la flori, la cer, la oameni, deci tot ce este imaginaţie şi vis fac parte din fiinţa mea. La capitolul improvizaţie am facut şcoală. Am studiat dans modern cu doamna Miriam Răducanu, care m-a învăţat ce înseamnă să improvizezi, deci a-ţi imagina la un nivel cultural foarte înalt.

Ce sfaturi aveţi pentru tinerii balerini?

G.I.: În balet nu există scurtături. De obicei există nişte etape ca să ajungi sus. Pe tinerii balerini i-aş sfătui să aibă încredere în ei, iar munca este implicită. Mai mult, să aibă speranţă fiindcă la rândul lor pot întâlni persoane potrivite la timpul potrivit, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Nu-i pentru toţi la fel, aşa este în viaţă.

Foto credit: captură video „Interviu-Gheorghe Iancu“

23
/09
/17

De-a lungul timpului, Festival Internațional George Enescu și-a consolidat notorietatea, şi iată-l ajuns astăzi la ediţia cu numărul XXIII, când se bucură de menţionări distinse din partea unor personalităţi; festivalul se află pe locul trei al celor mai importante evenimente de gen, la nivel internaţional, după BBC Proms (Marea Britanie) şi cel de la Lucerna (Elveţia).

22
/09
/17

După ce a deschis Festivalul "George Enescu" la București, pe 2 septembrie 2017, cu opera „Oedipe“, în variantă concertantă, alături de London Philharmonic Orchestra, Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului "George Enescu", conduce aceeaşi celebră orchestră la ea acasă, prezentând opera lui George Enescu, pe 23 septembrie 2017, la Royal Festival Hall din Londra.

21
/09
/17

Festivalul Enescu aşază, de ceva vreme, România pe harta festivalurilor de muzică clasică din lumea largă. Citim topuri în care Festivalul Enescu se află pe locul trei după evenimente precum BBC Proms (Marea Britanie) şi Festivalul din Lucerna (Elveţia).

19
/09
/17

O dată la doi ani Festivalul Enescu aduce împreună, timp de trei săptămâni, în Bucureşti, iubitorii muzicii clasice. Începători ori melomani cu ştate vechi, tineri sau oameni în puterea vârstei ori bunici, specialişti şi amatori, copii visători, făuritori de frumos, exploratori sau pur şi simplu curioşi.

15
/09
/17

“Asta înseamnă har, talent: să nu poţi trăi fără a crea... Talentul vine de la Dumnezeu. Şi aşa cum arta nu are vârstă, tot astfel nici artistul adevărat nu-şi numără anii ca orice muritor.” – Dida Drăgan. Îndrăgita noastră cântăreață a împlinit, ieri, venerabila vârstă de 70 de ani!

12
/09
/17

Într-o zi de 12 septembrie se stingeau din viaţă Johnny Cash (2003) , unul dintre cei mai influenţi artişti ai secolului trecut, şi actorul american Anthony Perkins (1992). Tot într-o zi de 12 septembrie, se năşteau scriitorii Ion Agârbiceanu si Stanislav Lem, actorul și șansonetistul francez Maurice Chevalier si actrita americană Linda Gray.

09
/09
/17

În luna septembrie, SoNoRo Conac pune din nou muzica în slujba salvării patrimoniului arhitectural românesc și derulează o campanie de strângere de fonduri pentru reabilitarea conacului Neamțu din Olari, județul Olt.

08
/09
/17

Artistul belgian Wim Vandekeybus va prezenta, alături de compania sa, Ultima Vez, miercuri, 27 septembrie, de la ora 20:00, la Sala Studio a Teatrului Național “I.L. Caragiale” Bucureşti, spectacolul “In Spite of Wishing and Wanting (Revival 2016)”, un eveniment ce readuce în atenția publicului român vocabularul inconfundabil al celebrului creator flamand, prezent în cadrul eXplore festival și în edițiile din 2010 cu Monkey Sandwich (Teatrul Odeon) și 2012 cu booting Looting (WASP-Working Art Space and Production).

07
/09
/17

„TragiComedy”, în regia și coregrafia lui Gigi Căciuleanu, un spectacol dedicat memoriei marii balerine Maya Plisețkaia, pe muzica lui Rodion Șcedrin, soțul artistei, va avea loc în cadrul Festivalului Internațional ,,George Enescu”, ediția a XXIII-a, vineri, 8 septembrie, ora 18:30, la Opera Națională București.

06
/09
/17

Soprana Kristine Opolais, recunoscută pentru rolurile sale de pe cele mai importante scene ale lumii, de la Metropolitan Opera New York, la Wiener Staatsoper, Teatro alla Scala şi Royal Opera House Covent Garden, va susține pe 22 septembrie un recital extraordinar pe scena Ateneului Român, în cadrul ediției 2017 a Festivalului Internațional George Enescu.

05
/09
/17

Și a venit a doua zi de festival. Și a venit Joshua Bell la București. Fostul copil-minune al viorii, ajuns acum la 50 de ani, devenit între timp și dirijor, și director muzical al Academy of St. Martin in the Fields (din 2011), e cunoscut nu doar pentru calitatea intepretărilor sale, ci și pentru apetența pentru joacă și pentru explorare.

Page 1 of 10812345...102030...Last »