Virginia Zeani, soprană: „Cuvântul e purtător de suflet”
https://www.ziarulmetropolis.ro/virginia-zeani-soprana-cuvantul-e-purtator-de-suflet/

A fost numită „Sarah Bernhardt a teatrului de operă”. Cu ochi de smarald, trup de felină şi un farmec scenic ce radia patos şi rafinament, Virginia Zeani a electrizat publicul de operă de pe patru continente şi n-a uitat niciodată să spună că, la origine, este româncă.

Un articol de Monica Andrei|9 aprilie 2014

Când te uiţi la o poză a ei, prima dată, ţi se pare că o vezi pe Elisabeth Taylor; apoi, la o privire mai atentă, îţi dai seama că e vorba de Virginia Zeani. Soprana s-a născut la 21 octombrie 1925, într-un sat de lângă Reghin.

În 1947 se stabileşte în Italia, de unde, în 1980, se mută în Statele Unite. În prezent, locuieşte confortabil într-un cartier exclusivist din West Palm Beach, Florida. Îşi bea în fiecare dimineaţă cafeaua cu mult lapte şi fără zahăr, lângă piscină, privind orizontul dinspre Atlantic. A fost căsătorită cu basul Nicola Rossi-Lemeni şi are un fiu, Alessandro.

Virginia Zeani a fost o emigrantă săracă, venită dintr-o ţară pustiită de ciuma roşie comunistă, fără să poarte cu ea vreo altă valoare decât propria-i voce. Și a reuşit prin forţele ei proprii, prin vocea ei unică, devenind o divă, chiar dacă n-a urmărit acest statut.

Fanii au denumit-o “L ‘Assoluta”, într-o vreme în care Maria Callas era „La Divina”, iar Renata Tebaldi – „L ‘Angelo”. Un redactor muzical de la postul italian RAI 1, prin anii ‘50, a fost solicitat să dea trei nume de soprane, iar acesta a răspuns: „Callas, Tebaldi şi Zeani – în ordine alfabetică”.

Pivotul carierei sale l-a constituit rolul Violetta Valéry din „Traviata”, pe care l-a întruchipat un sfert de secol, pe toate scenele lumii. A încântat publicul de operă cu vocea ei extinsă pe trei octave, interpretând roluri alături de parteneri celebri (Beniamino Gigli, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Mario del Monaco, Placido Domingo, Luciano Pavarotti), sub prestigioase baghete dirijorale (Tullio Serafin, Herbert von Karajan, Zubin Mehta, Carlo Maria Giulini). Ca profesor, a lansat cel puţin jumătate dintre marile voci ale americii anilor ’90.

„Prima muzică pe care am auzit-o în viaţa mea a fost muzica de ţigani, foarte buni violonişti. Îmi plăcea foarte mult să-i ascult cântând. Mama mi-a spus că, printre ei, era o ţigancă frumoasă de la care am supt lapte vreo trei luni pentru că mamei nu-i mergea bine sânul. După ce am aflat că am supt de la ea, o mângâiam, o îmbrăţişam, o pupam. Odată, când mama m-a văzut că i-am dat un şervet foarte frumos de masă, m-a certat rău şi mi-a dat vreo două. Atunci, ţiganca i-a spus: «N-o bate, pentru că fata asta va pleca peste ţări şi mări şi te va uita, dacă o baţi»“, povesteşte Virginia Zeani în cartea „Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu. Canta che ti passa, Cântă că-ţi trece“, Editura Galaxia Gutenberg (2013).

Asta se întâmpla în iunie 1938, când Virginia Zeani avea 12 ani şi jumătate. „În sinea mea, încă de la la nouă ani stabilisem că trebuie să fiu cântăreaţă de operă. Am auzit la radio o muzică de un anumit fel – nu mai ştiu dacă era operă sau operetă sau canţonetă italiană – dar ştiu că a avut un impact asupra mea. Rămâneam singură acasă, urlam cât puteam. Cântam în corul şcolii.

Într-o zi, o suplinitoare a profesoarei de cor mi-a spus că am voce şi că trebuie să cânt. M-a dus la Lucia Anghel, profesoara ei de canto, care mi-a spus că o să fiu o mezzo-soprană. Am început să studiez cu ea o dată pe săptămână. În acelaşi timp mi-am luat un serviciu.”

În timpul liber, cânta în cor, la biserica Sf. Visarion din Bucureşti, unde era director Teodor Carţiş (care a devenit apoi director la „Electrecord”). La 14-15 ani, cânta deja arii din opera „Mignon” de Ambroise Thomas. Dar a venit războiul şi nu s-a mai putut întoarce acasă, în satul natal din Ardeal.

Sărbători petrecute acasă la Fellini

Întâlnirea decisivă pentru cariera sa artistică a fost cu soprana Lydia Lipkowska, una din marile stele ale operei imperiale ruse, soprano favorită a ţarului. După 1918, soprana se stabilise în România. Era bună prietenă cu Şalipian şi Carusso. Virginia Zeani a întâlnit-o în 1942, graţie unui anunţ în ziar. Au început orele de canto cu vocalize. „N-am fost eleva preferată. Era foarte corectă cu mine, foarte strictă şi mi-a modelat vocea cu mare măiestrie. Până am plecat din România, în 1947, am făcut lecţii cu ea.”

În 1947, Virginia Zeani emigrează în ţara unde îşi dorea din copilărie să ajungă – Italia. Aici ia ore cu dirijorul Narducci și face progrese mari. Îl cunoaşte apoi pe cântărețul Aureliano Pertile, idolul său. „Admiraţia enormă pe care o aveam pentru el mi-a dat curajul nebun să îmi înving timiditatea şi să mă duc la el acasă. Am sunat la uşă. Mi-a răspuns Aureliano Pertile în persoană. Cum l-am văzut, am izbucnit în plâns.”

virginia zeani

Profesorul care a îndrumat-o fără să-i ia bani a murit în 1952, dar a intuit cariera ei de excepţie. „Pertile a fost omul care a influenţat cel mai mult intelectualitatea vocii mele. El m-a făcut să înţeleg nu doar cum să cânt, ci de ce trebuie să cânt într-un anume fel, şi mai ales, ce rost are să cânt.”

Cumpără un teren de casă la Fregene, ajungând astfel vecină cu regizorul Federico Fellini, cu care se va împrieteni. „Casele erau foarte aproape şi făcusem un obicei din a petrece Paştele, Crăciunul şi Anul Nou împreună.

Fellini era un om extrem de versatil. Avea o lume interioară imensă, luxuriantă, numai a lui, care îl absorbea cu totul. Era un visător absolut, fără limite. Conversa cu Nicola despre literatură, ocultism, artă, religie, tot.

Giulietta Masina era o femeie practică şi foarte naturală. O artistă splendidă, unică.”

La 55 de ani, Virginia Zeani se stabileşte în America, unde i se propune o carieră universitară. „Descoperisem pasiunea de a distribui tinerilor tot ce ştiam mai bun şi plăcerea stranie să-i fac să fie mai buni decât mine. Am fost 24 de ani profesoară la Indiana University din Bloomington.

Am învăţat limba engleză bine şi am învăţat mult repertoriu American, pe care nu-l ştiam. Sunt încă multe lucruri interesante pe care aş vrea să le învăţ – cred că n-aş termina de învăţat niciodată.”

Virginia Zeani a debutat cântând rolul Violettei Valéry, din „Traviata” de Verdi, la Bologna, pe 16 mai 1948. S-a retras din viaţa publică în 1982, cântând Marie în „Dialogurile carmelitelor” de Poulenc, la San Francisco. Într-o carieră artistică de peste 30 de ani, a interpretat în jur de 70 de roluri, pe cele mai mari scene ale lumii. Din 1981 până în 2004 a fost profesor de canto la şcoala de muzică a Universităţii Indiana, şcoală recunoscută ca având cei mai mulţi studenţi de muzică din Statele Unite.

În 2000, Virginia Zeani a devenit Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca.

Virginia Zeani, despre viaţă şi despre muzică

● „Am învăţat enorm de la tine”, îi scria zeul acutelor, Luciano Pavarotti, în 1996, după ce îi dedicase, într-un concert la Indianapolis, aria „Aşa femeie n-am mai văzut nicicând”, din opera Manon Lescaut de Puccini. „Personifică frumuseţea sopranei de operă”, spunea despre ea fostul vecin şi prieten, Federico Fellini, mărturisind într-o scrisoare că o privea dimineaţa pe furiş cum face vocalize.

● „Eu am fost o excepţie, căci am fost născută să fiu cântăreaţă – destin rar. Şi aş îndemna pe oricine care e născut cu această stea în frunte să urmeze această direcţie, să opteze, în primul rând, pentru carieră.”

● „Astăzi, regizorii deviază interpretarea. Dacă eu mă duc cu interpretarea mea astăzi şi vreau să spun regizorului că eu văd lucrurile într-un anume fel, regizorul, care astăzi are o putere mai mare decât avea în timpurile mele, va spune nu şi va trebuie să faci altfel, aşa cum vrea el.

În anii mei, cântăreţul era suveran. Acum, regizorul are un cuvânt foarte mare de spus. Lumea operei s-a schimbat. Acum se face totul prin agenţi. Impresarii au dobândit o putere enormă. Pe vremea mea nu era aşa. La Milano, în anii când eu cântam la Scala, erau doi agenţi în tot oraşul. Eu nu am avut niciodată agent.”

● “Acum câţiva ani l-am întâlnit pe Pavarotti, obosit, şi i-am spus: «De ce nu te retragi?» Mi-a răspuns: «Atâta timp cât pot să fac vocalize bune dimineaţa, sub duş, voi cânta.»”

virginia zeani

● „Când cânţi împreună cu Domingo sunt foarte importante instinctul muzical, natura muzicală înnăscută, sensibilitatea şi intuiţia ta – dacă acestea merg în acord, cuplul e perfect. El induce un fel de pasiune specială, profundă, rafinată, căreia trebuie să îi răspunzi. Dacă poţi, succesul e garantat.”

● „Le recomand tinerilor din ziua de astăzi, care se unesc pentru o carieră împreună şi au 20-30 de ani, să nu exagereze cu dorinţa de a cânta împreună, pentru că unul dintre ei se poate dezvolta într-un mod divers şi apare o discordanţă care îi face să fie foarte nefericiţi. În nici un caz să nu îşi oprească sau să îşi altereze evoluţia individuală de dragul cuplului.”

● „Dacă eşti obişnuită să faci vocalize şi ştii cum să le faci, după ce naşti, te reanimezi uşor şi recuperezi. Dar trebuie să-ţi cunoşti bine vocea şi să faci exerciţii. Vocalizele dau flexibilitate respiraţiei. Toată tehnica stă în flexibilitatea respiraţiei. După ce naşti, trebuie să o iei uşor de la capăt. Multe soprane se aşteaptă ca, după ce nasc, să revină imediat la nivelul la care erau. Nu se poate.”

● „Mi-am regăsit satisfacţiile câteodată şi în lucrurile mici: colecţii de diverse obiecte, cititul, privirea interioară pe care câteodată mi-o acord şi care îmi curăţă sufletul, dragostea pentru căţei.”

● „Tot ce am putut avea mai bun în viaţa mea a fost datorită lui Verdi. Deci, mă închin artei lui. Apoi îl ador pe Bellini în care mă simt într-adevăr protagonistă. L-am descoperit târziu pe Mozart. E o dragoste de maturitate.”

Sursa: Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu. Canta che ti passa, Cântă că-ţi trece; Editura Galaxia Gutenberg / Foto: carte şi Bogdan Enache

30
/10
/18

Se împlinesc astăzi trei ani de la una dintre cele mai mari tragedii post-decembriste: 64 de oameni au murit în urma incendiului de la clubul Colectiv din cauza rănilor. Un supraviețuitor al incendiului a fost a 65-a victimă la aproape doi ani de la tragedie. Cele 65 de victime ale incendiului vor fi comemorate, în această seară, prin Marșul Chitarelor, ce va porni la ora 19.00 din Piața Unirii și se va încheia la clubul Colectiv, unde va avea loc și un moment muzical.

29
/10
/18

Un concert ieșit din comun la Sala Radio, cu prima audiție absolută a unor cântece scrise de un compozitor american pe versuri de Mihai Eminescu, în limba română. Musical Bridges se intitulează concertul care-i aduce la București, pe baritonul american David Small și pe pianista de origine română, Angela Drăghicescu.

26
/10
/18

Pe 3 noiembrie, HOSPICE Casa Speranței vă propune o seară de muzică și fapte bune în beneficiul copiilor și al adulților care înfruntă un diagnostic incurabil Trei grupuri vocale extraordinare și artiști care susțin cauza îngrijirii paliative vor urca pe scena Ateneului Român pentru a oferi Timp pentru Viață pacienților îngrijiți de HOSPICE Casa Speranței.

25
/10
/18

Un duo formidabil, la Carnegie Hall: faimosul pianist Lang Lang acompaniindu-l pe tatăl său, Lang Guo-ren, care-și demosntrează, aici, talentul pe o străveche "erhu" (vioara chinezească cu două coarde). Vorba proverbului, "așchia nu sare departe de trunchi".

23
/10
/18

Două dintre cele mai cunoscute creații ale ”Titanului” (cum este adesea numit Beethoven) - Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră – supranumit ”Imperialul” și Simfonia nr. 6 – ”Pastorala” compun programul evenimentului de la Sala Radio.

22
/10
/18

Scriam în textul intitulat Gloria cântului, Gloria Ţării – spune Mariana Nicolesco –  publicat în caietul-program al Cursurilor de Măiestrie Artistică pe care le-am oferit în vară: «Celebrăm în acest an, prin puterea vocii şi a cântului, Centenarul Marii Uniri a românilor, împlinire a milenarelor aspiraţii şi dovadă a forţei tectonice a neamului nostru, onorând marile conştiinţe naţionale, eroii şi martirii acestuia.

16
/10
/18

Festivalul SoNoRo, aflat la cea de-a XIII-a ediție, propune pentru anul acesta o ediție cu Efecte Secundare! SoNoRo se va desfășura în perioada 2-20 noiembrie 2018, în București, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov și Sibiu.

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

11
/10
/18

Ați ascultat vreodată vioara de colecție pe care cânta George Enescu?  Dacă nu ați avut încă ocazia, nu trebuie să pierdeți concertul susținut vineri, 12 octombrie (de la ora 19.00), la Sala Radio, de violonistul GABRIEL CROITORU, alături de Orchestra Națională Radio și sub bagheta dirijorului de talie internațională NICOLAE MOLDOVEANU.

11
/10
/18

După o lansare spectaculoasă, la Teșcani, la finalul lunii august, și după un periplu în alte patru orașe ale țării, Turneul național 100 x Enescu, susținut de Bucharest Festival Orchestra și dirijorul Cristian Lupeș, ajunge luna aceasta la București.Pe 23 și 28 octombrie, publicul este invitat la concertele ce vor fi susținute la Universitatea Națională de Muzică și la Muzeul Național al Literaturii Române, parteneri ai turneului.

09
/10
/18

Doi artiști foarte apreciați pe scenele internaționale, flautistul Matei Ioachimescu și pianista Mara Dobrescu, și-au dat o întâlnire de prim rang într-un proiect muzical excepțional: ROMANIAN RHAPSODY, o serie de concerte extraordinare, în 7 orașe din România, între 21 și 30 Octombrie. Turneul se va încheia cu un recital la Muzeul Național Cotroceni din București,  Salonul Cerchez, Marți 30 Octombrie, de la ora 19:00.

08
/10
/18

Din 2010, jazzul de cea mai bună calitate este la el acasă în spațiul nonconformist și primitor al Teatrului Act din București; în 10 octombrie 2018 se deschide o nouă stagiune de concerte, cea cu numărul 9, care propune lunar noi provocări pentru admiratorii genului. O noutate este și implicarea în organizarea acestei stagiuni a unicului post românesc clasic, jazz & more – Radio România Muzical, alături de Orchestrele și Corurile Radio România.

04
/10
/18

Artiști de renume internațional, printre care se numără dirijorii  Christian Badea, Paul Nadler, Gerd Schaller, Horia Andreescu, Alexander Walker, Camil Marinescu, alături de mari soliști - celistul Misha Maisky, violoniștii Valeriy Sokolov și David Grimal, pianiștii Khatia Buniatishvili, Elizabeth Sombart, Lukasz Krupinski, Daniel Ciobanu -, vor fi oaspeții Filarmonicii „George Enescu” în stagiunea aniversară 2018-2019.

02
/10
/18

Ediția a XVI-a a Concursului Internațional “George Enescu” a adus la București cu 26% mai mulți concurenți față de anul 2016, într-una dintre cele mai puternice ediții din istoria de 60 de ani a Concursului. Peste o treime din concurenții participanți la fiecare secțiune aveau, la momentul înscrierii, cel puțin un alt premiu internațional și aproape jumătate dintre ei concertaseră cu orchestre importante din țara de origine sau pe scene internaționale.

01
/10
/18

Charles Aznavour a murit, în noaptea de duminică spre luni, la vârsta de 94 de ani, la domiciliul său din Alpilles (sudul Franţei). Aznavour a fost un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1400 de cântece.