Viva la revolucion! – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/viva-la-revolucion-mondialul-metropolis/

Nu pot să ţin un secret! Acesta e cusurul meu. Aşa că o să vă mărturisesc ceea ce am aflat la ceas de mare taină. Acesta nu este un Campionat Mondial obişnuit, este un campionat în subteranele căruia fierbe o revoluţie.

Un articol de Dede's|22 Iunie 2014

O revoluţie în toată regula, mica burghezie a fotbalului, susţinută intens de clasa muncitoare şi ţărănime este decisă să-i răstoarne de la putere pe marii crescători de conturi bancare grase.

Ernesto Che Guevara, Emiliano Zapata, Vladimir Ilici Lenin şi chiar Nicolae Bălcescu au făcut o platformă program revoluţionară şi foarte probabil aceasta va fi adusă la cunoştinţa publicului începând din optimi. Iniţial l-au rugat pe Mircea Dinescu să le scrie o nouă constituţie a fotbalului, dar acesta este mult prea prins cu gătitul la TVR, aşa că legea fundamentală trebuie să mai aştepte.

Deocamdată nu există o unitate de gândire şi acţiune, Che Guevara insistă pentru o revoluţie perpetuă, Lenin ştie una şi bună „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi”, Bălcescu mai moderat, obişnuit al jocurilor de salon, vrea „Dreptate şi frăţie”, iar Zapata urlă din toţi rărunchii, pe sub mustaţa stufoasă, „Viva la revolucion” slobozind plumbi din pistoale în aer, de au rămas câteva stadioane fără becurile de la nocturne.

Focare revoluţionare au apărut în diverse zone ale Braziliei, fraţii din Costa Rica, Australia, Iran, Ghana, Nigeria au pornit la luptă, iar unii dintre ei au reuşit să dea grele lovituri echipelor de milionari.

Nu e mai puţin adevărat că şi în rândul echipelor muncitoreşti au fost depistate elemente contra-revoluţionare, cu contracte babane pe la diverse echipe din vestul – european, dar acestea cel mai probabil se vor autoelimina.

Nicio revoluţie nu e simplă, nici aceasta nu este. Milionarii, unii cu picioare de aur, nu vor să-şi cedeze poziţiile uşor, după modelul spaniol şi englez, mai apar un Messi sau un Klose care încearcă să stăvilească pentru moment elanul răzvrătiţilor.

Partea proastă este că în birouri capitonate, armata oamenilor în negru este instruită temeinic şi din optimi este aşteptată o mişcare contra-revoluţionară amplă. Sunt pregătite câteva arme teribile, fluierul, steagul, cartonaşul roşu şi ultima invenţie spray-ul cu spumă albă.

Foto cu Mondialul Metropolis şi Viva la revolucion! – facebook şi wikipedia

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212