Încotro? Premiera ”Autorul”, regia Bobi Pricop
https://www.ziarulmetropolis.ro/%c3%aencotro-premiera-autorul-regia-bobi-pricop/

Sâmbătă, 4 noiembrie 2017, a avut loc la Teatrul Naţional ’’Marin Sorescu’’ din Craiova, premiera ‘’Autorul’’ de Tim Crouch, în regia lui Bobi Pricop.

Un articol de Corina Dima|6 Noiembrie 2017

 Spectacolul prezintă, într-o manieră originală, povestea unei piese de teatru din perspectiva autorului său, a actorilor şi a unui spectator.

Nu se folosesc mijloace ‘’convenţionale’’ de punere în scenă, cu două planuri distincte, scenă – public. Nu există scenă. Astfel, publicul nu are cum să privească spre scenă. Publicul se priveşte pe sine însuşi, ca într-o oglindă (două gradene sunt puse faţă în faţă, la o distanţă foarte mică). Actorii se amestecă şi ei în rândurile publicului. Şi actorii fac parte din public. O nouă experienţă, o perspectivă diferită.

Este un spectacol despre public, un spectacol despre noi toţi. Un spectacol despre violenţa care ne înconjoară zi de zi, inclusiv la teatru sau alte manifestări artistice. Cât discernământ reuşim să păstrăm în acest context plin de bruiaje şi distorsiuni negative ce ne înconjoară la tot pasul? Ne influenţează oare în vreun fel? Ne poate transforma un mediu toxic?

Deoarece este o piesă despre public, acesta are un rol activ în desfăşurarea faptelor: sunt întrebări deschise sau dialoguri adresate diverselor persoane din public (numele lor sunt apoi integrate de actori în desfăşurarea piesei şi li se cere deseori părerea). 

Spectacolul se construieşte gradual. De la liniştea de început, în care eşti forţat să te uiţi în jur, la semenii tăi, prin prisma poziţionării în spaţiu, apoi etapa de socializare, când afli numele câtorva persoane din public, alături de alte lucruri banale, cotidiene (de ce le place să vină la teatru, când şi-au luat bilete etc.). Treptat, în acest cadru de atmosferă voit relaxată, tapetată cu glume, actorii prezintă întâmplări în fragmente disparate, ce par iniţial fără legătură între ele, ca într-un puzzle.

Povestea se contureză încetul cu încetul: afli cum autorul (întruchipat de Claudiu Bleonţ) doreşte să facă o piesă de teatru despre violenţă, în care să exploreze şi să ordoneze imagini ale abuzului. Demarează un amplu proces de cercetare, întâi on-line apoi şi off-line, ducându-se la un adăpost de persoane abuzate, ca să afle mai multe detalii despre victime. Pe un ton forţat preietenos, întrebările rostite direct, repetitiv, frizează oroarea, lipsa de compasiune sau respect faţă de victimă: Ce s-a întâmplat?/ Ce ţi-a făcut/ Cum te-ai simţit?

O lipsă totală a sentimentului intimităţii, fără nicio fărâmă de umanism şi o dorinţă exacerbată a expunerii durerii, mizeriei şi întâmplărilor monstruoase.

Apoi întrebă şi publicul: Mai are cineva întrebări? Grozăvia întrebărilor este pasată înspre publicul real, prezent în sală.

Spectacolul aduce respiraţii între poveştile protagoniştilor: intermezzo-uri muzicale sau vizuale cu diverse efecte de lumini (cu intensităţi variate sau poziţionări neaşteptate). Întâmplările se succed, gradual, din ce în ce mai rapid, cu alăturări extreme: acum ţi se vorbeşte despre război iar în secunda următoare asculţi un lălăit atonal al unei melodii dintr-un musical. Aglomerarea de informaţii şi stimuli cu mare încărcare emoţională te năuceşte parcă, nu mai ştii încotro, eşti bulversat de atâtea perspective.

Actorii Claudiu Bleonţ, Ioana Florentina Manciu, Vlad Drăgulescu şi Vlad Udrescu au avut o misiune dificilă: să joace stând printre spectatori, să pună întrebări şi să gestioneze dialogul spontan iscat între public şi actori (ca într-un stand-up) şi să păstreze totodată fluxul şi dinamica piesei. Vlad Udrescu iese în evidenţă prin naturaleţea cu care îşi construieşte discursul, încercând să ceară părerea publicului cât mai des, să exemplifice cum se pot imita nişte gesturi aberante (luate din discursul celorlalţi actori) sau împarte bomboane publicului. Contraste, întâmplări dubioase alături de recompense uşoare sosite de la acelaşi expeditor.

Pe tot parcursul spectacolului, Claudiu Bleonţ păstreză tonul autorului atoateştiutor care se străduieşte să stârnească şi să seducă publicul, ridicând pe un piedestal artistic exprimarea violenţei. Acesta explorează situaţiile violente până în cele mai mici detalii şi treptat, pe nesimţite, le asimilează şi acestea ajung să îl transforme. Relaţia se schimbă, raportul se inversează, nu mai priveşte abuzul, ajunge să îl făptuiască.  Şi, în final, ’’Scrisul îl părăseşte pe autor. Autorul părăseşte teatrul.’’

Într-o lume în care eşti înconjurat de gesturi şi fapte de agresiune, violeţă, abuz, întâmplări abominabile, macabre, sângeroase, dezgustătoare, regizorul Bobi Pricop provoacă la reflecţie, prin intermediul textului dur semnat de Tim Crouch (traducere Andrei Marinescu): unde suntem, unde ne poziţionăm, mai ştim să reacţionăm, facem alegerile potrivite sau ne lăsăm duşi de val, mai avem discernământ?

Regizorul nu ne deschide calea înspre răspunsuri. El doar ne arată, ne pune pe tapet situaţii din viaţă, le amestecă, bune cu rele şi creşte intensitatea ororilor până la un punct culminant în care simţi cum dezgustul şi repulsia te anesteziază.

Răspunsurile sunt întotdeauna la noi. În alegerile noastre.

Fotografii: Albert Dobrin



15
/03
/19

Privind în ochi trecutul apropiat... La 30 de ani de la căderea regimurilor comuniste, discursul antisemit pare să revină în forţă în ţările Europei Centrale şi de Est. Pentru a readuce în memorie câteva dintre lecţiile uneori uitate ale trecutului, între 16 şi 19 martie, Festivalul Internaţional de Documentar și Drepturile Omului „One World Romania” şi Forumul Cultural Austriac Bucureşti propun o „Retrospectivă extraordinară Ruth Beckermann”.

15
/03
/19

Ritmuri de tango, parfum de Argentina, sonoritatea inedită a bandoneón-ului și vocea ANALIEI SELIS, toate acestea sunt ”ingredientele” concertului programat miercuri, 20 martie (19.00), la Sala Radio,  în cadrul celei de-a doua ediții a proiectului TANGO SIMFONIC, ce poartă titlul Milonga de mis amores.

15
/03
/19

Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe organizează cu ocazia ediției a treia a American Independent Film Festival, care va avea loc în București, în perioada 12-18 aprilie 2019, concursul de scenarii intitulat: WRITE A SCREENPLAY FOR.

15
/03
/19

Rulează în cinematografe (distribuit de Bad Unicorn) filmul „Păsări călătoare”, regizat de Ciro Guerra și Cristina Gallego. E o peliculă columbiană care arată douăzeci de ani din istoria tribului Wayuu din deșertul Guajira. Și ce treabă avem noi cu Wayuu și Guajira? Avem.

15
/03
/19

Se împlinesc, astăzi, 4 ani de când actorul Eusebiu Ștefănescu, unul dintre cei mai buni recitatori români de poezie, s-a stins din viață. Cu un an înainte de moartea sa, Eusebiu Ștefănescu (aici, într-o fotografie realizată de Simion Buia) primea Premiul Președintelui UNITER, pentru contribuţia sa la frumoasa rostire a poeziei. Simion Buia povesteste cum a decurs intalnirea cu actorul.

14
/03
/19

Teatrul Dramaturgilor Români prezintă publicului bucureștean premiera oficială a spectacolului MAZURKA, vineri, 15 martie, de la ora 19.00 în sala „Iosif Naghiu”. În acest spectacol, Alexander Hausvater propune publicului o odisee în mitul lui Chopin și dezvăluie un om mândru, interesat mai mult de mondenitate decât de suferințele celor din jurul său.

14
/03
/19

Ediția din 2019 a Festivalului „George Enescu” aduce o nouă premieră - Festivalul „George Enescu” pentru Copii – posibilă datorită parteneriatului cu Opera Comică pentru Copii din București.  Peste 1500 de spectatori vor avea ocazia să asculte marile lucrări prezentate în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” într-un format adaptat vârstei lor. Opera Comică pentru Copii va reproduce, în oglindă, la matineu, programul festivalului din fiecare week-end.

14
/03
/19

Vă scriu după ce am văzut a doua oară, tot la cinema, acolo unde ar trebui vizionate toate filmele dvs., „Sub umbra părului sălbatic”. Prima dată am văzut acest film minunat în octombrie, la Les Films de Cannes à Bucharest, din primul rând, cu o sală Cinema PRO plină.

13
/03
/19

Se poate vedea în cinematografe filmul „Să nu ucizi” (scris și regizat de Cătălin Rotaru și Gabi Virigina Șarga, aflați la debut în lungmetraj). Filmul e inspirat din fapte reale – scandalul biocidelor diluate din spitalele românești.

Page 1 of 78312345...102030...Last »