10 aspecte din viața gânditoarei Hannah Arendt
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-aspecte-din-viata-ganditoarei-hannah-arendt/

Un portret al excepţionalei gânditoare de secol XX, Hannah Arendt, schiţat de autoarea americană Hannah Jewell în volumul „100 de femei afurisite. O istorie” (Editura Nemira, 2021, colecţia „Orion”).

Un articol de Alina Vîlcan|8 iulie 2021

Hannah Arendt (1906-1975) a fost unul dintre marii filozofi ai secolului XX, onorată astăzi drept singura femeie predată masiv la toate cursurile de filozofie.

Hannah s-a născut în 1906, în Germania, într-o familie de evrei. În anii 1920, a studiat cu faimosul filozof Martin Heidegger, pe când ea avea 19 ani, iar el 36 (și era căsătorit), și cei doi au început o aventură tumultuoasă. După aproape un an, Hannah a încheiat-o (…).

Au continuat să-și scrie ca amici într-ale filozofiei, însă, pentru tot restul vieții. În anii 1930 totuși lucrurile au devenit stânjenitoare între ei când Heidegger a fost puțin nazist (…). Mai târziu a spus despre incursiunea lui în partidul nazist că a fost „cea mai mare tâmpenie” din viața lui, dar nu și-a cerut vreodată scuze efectiv.

La începutul anilor 1930, Hannah a reușit să adune tot mai multe dovezi ale antisemitismului, iar după ce a fost arestată de Gestapo în 1933 a fugit din Germania în Franța. Când Franța a fost ocupată de germani a fost trimisă într-un lagăr din Gurs. A fost eliberată și a fugit din țară când soțul ei, Heinrich Blucher, a obținut vize pentru SUA. Vizele lor pentru SUA au fost emise „ilegal” (…).

Click pe imagine pentru mai multe detalii despre volum.

Hannah a predat în toate universitățile americane de prestigiu la care vă puteți gândi. În 1959 a ajuns primul conferențiar femeie de la Princeton.

Pe parcursul carierei sale, Hannah s-a ocupat de cele mai importante chestiuni ale secolului: totalitarismul, răul și violența, pe lângă alte subiecte distractive care se discută pe la dineuri.

În 1951, Hannah a scris „Originile totalitarismului”, care analiza regimurile lui Stalin și Hitler ca noi forme de guvernământ, diferite de ale celorlalte specii de tiranii. În 1958, în cartea ei, „Condiția umană” încerca să arate cum diferite structuri politice și sociale le permit sau le interzic oamenilor să ducă vieți bune și fericite.

În lucrarea sa din 1963, „Despre revoluție” („On Revolution”), Hannah a spus că motivul pentru care cele mai multe revoluții eșuează este că pur și simplu înlocuiesc puterea unui guvern cu puterea altuia, în loc de strategia YOLO de a scăpa complet de putere.

Hannah Arendt e cunoscută probabil cel mai mult pentru „Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalității răului”. Cartea publicată în 1963 se bazează pe articolele ei scrise pentru New Yorker despre procesul lui Adolf Eichmann, omul care a dezvoltat logistica deportării evreilor în Holocaust. La proces a fost șocată de cât de neimpresionant era acest monstru al secolului. Stătea într-o cabină de sticlă, puțin răcit, și se apăra spunând că era un simplu administrator care nu făcuse decât să respecte legea și dorința Fűhrerului. Hannah concluziona că era un om fundamental mediocru, un „clovn” idiot, un clișeu și un birocrat – și că acest fapt era esențial pentru înțelegerea naturii răului. Arendt a scris că „răul vine din insuficiența gândirii”. Așa ceva produsese un om ca Eichmann.

Publicarea cărții „Eichmann la Ierusalim” a iscat o controversă uriașă. La mai puțin de două decenii de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, publicul și evreii europeni care supraviețuiseră încă nu știau prea bine cum să vorbească despre Holocaust. (…) Oricum, ideea că răul e ceva banal dovedea o structură radicală de înțelegere a modului în care ia naștere răul și cum se răspândește el într-o societate, ca ceva normal și acceptabil, la fel cum „se răspândesc ciupercile pe suprafața pământului și distrug întreaga lume”.

La începutul anilor 1930, Hannah a reușit să adune tot mai multe dovezi ale antisemitismului, iar după ce a fost arestată de Gestapo în 1933 a fugit din Germania în Franța. Când Franța a fost ocupată de germani a fost trimisă într-un lagăr din Gurs. A fost eliberată și a fugit din țară când soțul ei, Heinrich Blucher, a obținut vize pentru SUA. Vizele lor pentru SUA au fost emise „ilegal”

Foto: Hearetz

07
/10
/23

Romanul „Numele celălalt. Septologie I-II” de Jon Fosse, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, antologia de proză scurtă „Kiwi, 2023. Trecuturi”, coordonată de Marius Chivu, și cartea pentru copii ,,Mai isteț decât regele” de George Shannon sunt propunerile noastre de lectură pentru mijlocul toamnei.

06
/10
/23

În imprintul Armada de la Nemira, prezent de cinci ani pe piața de profil, sunt publicate cărțile celor mai importanți autori de SF, Fantasy & thriller din lume: George R. R. Martin, Stephen King, Frank Herbert, Ursula K. LeGuin.

29
/09
/23

Atelierele de autocunoaștere prin scris Casa din mine vin în întâmpinarea adolescenților bucureșteni, membri ai trupei de teatru Brainstorming, elevi ai Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc”, Colegiul Național „Sfântul Sava”, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, Liceul Teoretic Internațional de Informatică (ICHB) și Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță” din București.

21
/09
/23

Luni, 25 septembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Regina Elisabeta 38), George C. Dumitru va intra în dialog cu Bogdan Răileanu și Victor Cobuz, pornind de la romanul „Rupturi”, publicat de curând în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom.

18
/09
/23

Editura Paul Editions anunță lansarea unei colecții de memorii biografice despre cele mai reprezentative personalități pe care le-a avut țara noastră. Cartea în două volume „Mari Români – La răscruce de veacuri” semnată Nicolae Petrașcu cuprinde o serie de scrieri unice, istorisiri și trăiri adevărate ale autorului. Primul volum apare astăzi, 18 septembrie, iar cel de-al doilea volum se va lansa pe data de 25 septembrie.

17
/09
/23

Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei, eseuri și povestiri în majoritatea revistelor culturale din România și în mai multe volume colective. „Despre memoriile femeii și alți dragoni” este cea de-a treia sa carte și prima de non-ficțiune.