10 idei despre globalizare, de la Nadav Eyal
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-idei-despre-globalizare-de-la-nadav-eyal/

10 idei despre globalizare şi criza acesteia, oferite de israelianul Nadav Eyal în cartea sa „Revolta. În tranşeele luptei împotriva globalizării” (Editura Polirom, 2020), o lectură esenţială pentru omul de azi.

Un articol de Alina Vîlcan|4 februarie 2021

Prezent

1. În 2020, lumea a fost pusă la grea încercare. Declanșarea pandemiei de COVID-19 i-a demonstrat omenirii limitele și potențialul imens ale cooperării internaționale și ale globalizării. Într-o lume mai interconectată ca oricând, caracterizată prin mobilitatea extraordinară a oamenilor, bunurilor, capitalului și ideilor, umanitatea s-a confruntat cu un dușman comun îndârjit: un agent patogen necunoscut. Un virus nou. Spre deosebire de alte epidemii din ultimele decenii, caracteristicile biologice ale acestui virus îl fac să fie o amenințare singulară, nu fiindcă ar fi nemaipomenit de letal – virusul nu este mai ucigător decât SARS sau MERS –, ci pentru că este extraordinar de contagios. Lumea globalizată iubește metafora viralității; acum, pentru prima oară, se află față în față cu sursa metaforei care îi place așa de mult.

2. În 2020, omenirea s-a confruntat cu o pandemie. Data viitoare, poate va fi vorba de un conflict local care, amplificându-se, ar putea duce la izbucnirea unui război mondial, o criză economică ce ne-ar impinge din nou în prăpastie sau o provocare supremă: criza climatică. Asemenea niveluri de interconexiune economică, de legături comerciale ample și de mobilitate globală creează provocări care se multiplică exponential, mai mult decât orice agent patogen. Așadar, în cazul unei provocări globale, soluțiile trebuie să fie la rândul lor globale.

De la epoca responsabilității, la amenințarea terorismului și criza climatică

3. După al Doilea Război Mondial, lumea a intrat într-o perioadă de relativă stabilitate, călăuzită de prudență și de un sentiment al datoriei. Aceasta a fost epoca responsabilității. Într-un sens foarte profund, ea a fost modelată de experiențele personale îngrozitoare atât ale votanților, cât și ale reprezentanților pe care i-au ales. Aveau în față o lume distrusă, trecută prin foc, o planetă în stare de șoc. Au văzut consecințele oribile ale rasismului, ale răzbunării ultranaționaliste, ale declinului economic, ale războaielor comerciale și ale dependenței de extremismul ideologic și le-au respins pe toate. Pentru scurt timp după sfârșitul războiului, civilizația a fost scăldată de optimism, ca de o ploaie după secetă.

4. Epoca responsabilității a luat sfârșit odată cu prăbușirea turnurilor gemene ale World Trade Center. Trăim în perioada post-11 septembrie. Atacurile comise de al-Qaida pe teritoriul american au constituit un act de război înfăptuit de fundamentaliști împotriva viziunii universal reprezentate de Statele Unite. Teroriștii voiau să declanșeze un război global între creștinătate și islam, dezlănțuind în acest process demoni ținuți până atunci sub control, mulți dintre aceștia neavând nimic de-a face cu cele două credințe. A fost începutul unei bătălii hotărâtoare pentru soarta lumii, o încleștare nu între religii, ci între idei. Într-o tabără sunt cei ce cred că lumea se îndreaptă încet spre integrare politică și culturală, iar în cealaltă cei pentru care o asemenea perspectivă este un coșmar și care sunt dispuși să lupte pentru ca asta să nu se întâmple niciodată. Între ei se află clasa de mijloc, mai ales cea occidentală, care oscilează nesigur între statul-națiune și globalizare, între identitate particulară și valori universale.

5. Globalizarea actuală nu poate fi de durată; pacea relativă de după al Doilea Război Mondial este amenințată, iar semnele de instabilitate se înmulțesc. Dintre acestea, cel mai grav este criza climatică. Prosperitatea epocii industriale s-a obținut cu prețul abuzării lumii naturale prezente și viitoare.

Slowbalisation

6. În ultimii zece ani, globalizarea și-a pierdut mare parte din strălucire. Datele arată o diminuare sau o stagnare a comerțului international, a investițiilor transfrontaliere și a împrumuturilor acordate de bănci, raportat la PIB-ul mondial, fenomen pe care The Economist îl numește slowbalisation. Fără îndoială, marea criză economică a subminat premisele fundamentale ale globalizării. Poate că oamenii pur și simplu s-au săturat de profețiile optimiste ale unei lumi globalizate, care minimalizau în mod periculos partea întunecată a forței.

7. Pe măsură ce apar dificultăți la nivel mondial, globalizarea în sensul său cel mai larg devine problema centrală a epocii noastre.

8. Pentru unii dintre principalii specialiști în economie, globalizarea promite să pună capăt sărăciei; pentru fermierii francezi, e o infecție malignă care amenință să distrugă comunități și chiar mijloace de trai. Nici epidemiile de gripă, nici piața competitivă a smartphone-urilor din Asia nu pot fi înțelese fără a pricepe cum funcționează globalizarea. Aceasta a devenit atât de generalizată, încât înseamnă totul sau nimic, doar un clișeu fără sens. Văzută însă ca un concept, este în esență clară – se referă la o rețea tot mai strânsă între toți și toate.

Globalizarea ca revoluție fără sfârșit

9. Globalizarea nu doar se autoperpetuează, ci oferă și șanse care o fac să fie eliberatoare. Progresul essential din timpul vieții noastre constă în faptul că, începând din 1990, peste un milliard de oameni au scăpat de sărăcia extremă. Niciodată până atunci nu trecuseră atât de repede atât de mulți oameni de la lupta permanentă pentru supraviețuire la o viață plină de oportunități, oricât de modeste ar fi fost ele.

10. Globalizarea este o revoluție permanentă, emancipatoare și înspăimântător de eficientă. Nu este un sat în care membri ai diferitelor nații și rase stau adunați în cerc și cântă „Kumbaya”. „Pământul plat” este un miraj care ascunde denivelări și curburi de care are nevoie globalizarea pentru a se susține. Ba chiar cel mai pesimist scenariu pentru modelul actual de globalizare ar fi ca lumea să devină un sat comunitar egalitar.

Globalizarea actuală nu poate fi de durată; pacea relativă de după al Doilea Război Mondial este amenințată, iar semnele de instabilitate se înmulțesc. Dintre acestea, cel mai grav este criza climatică. Prosperitatea epocii industriale s-a obținut cu prețul abuzării lumii naturale prezente și viitoare. (Nadav Eyal)

Selecție de fragmente din volumul „Revolta. În tranșeele luptei împotriva globalizării” (Editura Polirom, 2020). Foto: Jonathan Bloom.

 

 

 

 

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).