10 lucruri pe care nu le știați despre capodoperele Operei
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiati-despre-opera/

„La traviata” a fost o curtezană fermecătoare, care a existat cu adevărat. Rossini a scris o operă în doar două săptămâni. Fără muzica lui Wagner n-ar fi existat „Stăpânul Inelelor”… Sunt doar câteva amănunte fascinante din culisele Operei.

Un articol de Adina Scorţescu|7 ianuarie 2015

„Mergem la Operă pentru că asta ne face mai bogați”, spune dirijorul Tiberiu Soare în deschiderea uneia dintre conferințele grupate sub titlul „Pentru ce mergem la Operă?”, organizate de Fundația Calea Victoriei în perioada 2012-2013. Transcrierile celor 13 conferințe au fost publicate într-un volum omonim, din care am extras zece fragmente, povestite de Tiberiu Soare:

1. Dacă vreți să vă dați seama de aprecierea de care s-a bucurat de-a lungul timpului libretistul, dar pe care a ajuns să o piardă în ziua de astăzi, gândiți-vă că, de exemplu, pe afișul de la premiera din 1787 de la Praga a operei Don Giovanni, primul nume care apare este Lorenzo da Ponte. Și nu i se spune libretist, ci poet: „Poesia da Lorenzo da Ponte”. Și mai jos apare: „Muzica de domnul Mozart”. Cu alte cuvinte, în perioada în care opera se dezvolta ca fenomen, libretistul era considerat adevăratul poet, cel aflat la sursa lucrării respective, iar compozitorul nu venea decât să transpună muzical ideile regăsite în libret.

2. La traviata nu este un nume, ci un substantiv comun care se referă la femeia rătăcită, femeia pierdută, care a încălcat convențiile sociale și a îndrăznit într-un Paris al primei jumătăți de secol XIX să trăiască după propriile sale reguli. (…) Această femeie extraordinară a existat cu adevărat. Bineînțeles, în operă lucrurile au fost puțin romanțate, dar în fond este vorba de Alexandre Dumas-fiul, care a cunoscut o curtezană pariziană. În 1843 i-a fost prezentată de către un prieten, într-o seară de vară, la Théâtre des Variétés. E vorba de Marie Duplessis. Numele poate nu vă spune foarte multe, însă la jumătatea secolului al XIX-lea ea era o adevărată legendă.

Tiberiu Soare

Dirijorul Tiberiu Soare, autorul cărţii „Pentru ce mergem la Operă?”. Foto: Petrică Tănase

3. În spectacolele de pe întreg mapamondul există tendința ca durata lor să se reducă foarte mult. Pe vremuri, o seară la Operă însemna cel puțin 5-6 ore, pentru că pe lângă spectacol, această activitate includea și socializare, să iei masa etc.

4. După părerea mea, s-au scris opere de bună calitate și de calitate mai slabă în toate epocile. Acest lucru se întâmplă inclusiv acum, în opera contemporană. Îl avem ca exemplu pe compozitorul britanic Thomas Adès, care în 2004 a prezentat la Covent Garden o operă al cărei libret este inspirat din Furtuna lui Shakespeare. Deci operă se scrie în continuare, și încă foarte bine.

5. Când a avut loc premiera operei (Elixirul dragostei – n.red.), în 1832, în momentul în care s-a cântat Una furtiva lagrima, era să se termine opera. S-a aplaudat atât de mult și lumea nu mai voia să mai asculte mai departe; oamenii doreau să se cânte aria iar și iar. Cu greu a fost convins publicul că trebuie mers mai departe, pentru ca opera să se îndrepte spre final. Astfel că Una furtiva lagrima s-a dovedit a fi un succes extraordinar și a rămas un bun exemplu pentru felul în care trebuie să se scrie pentru voce. Totul este gândit perfect. Și, deși nouă ni se pare natural modul în care sună această arie, dincolo de geniul lui Donizetti, opera are la bază foarte multă știință.

6. Capodopera aceasta (Bărbierul din Sevilla – n. red.) a fost scrisă în două săptămâni, cu toate elementele legate de cântăreți, orchestră, partitură etc. Există și o anecdotă legată de acest fapt, în care se spune că Paisiello, auzind că Rossini a scris o operă cu același nume în doar două săptămâni, a spus grav și rămas pe gânduri: „Da, am auzit că scrie lent.” Pe vremea aceea, operele erau bunuri de consum, nu așa cum le considerăm noi astăzi, bunuri imuabile ale culturii universale. Ei bine, pentru Rossini și pentru societatea celor care ascultau în sală, opera aceasta era un bun de consum, la fel cum suntem și noi astăzi față de alte tipuri de produse culturale. Rossini nu s-ar fi gândit că undeva în 2010, undeva în Europa de Est, avea să se cânte opera lui.

7. Această arie (La donna e mobile – n. red.) este considerată de foarte mulți specialiști drept unul dintre modelele absolute de construcție melodică. Și mai are un avantaj, acela de a fi extrem de ușor recognoscibilă, chiar de la primele măsuri.

În primăvara lui 1851, Verdi avea deja gata materialul pentru actul al III-lea (din Rigoletto – n. red.) și lucra cu orchestra Teatrului „La Fenice”. Muzicienii din orchestră și din cor, tehnicienii teatrului și mai ales soliștii au primit indicații destul de clare, scrise în contractul lor, să nu cânte această arie nicăieri în afara teatrului și în afara orelor de repetiție. Verdi era atât de sigur că are un hit încât nu voia să-l audă nimeni până în seara premierei. Și așa s-a întâmplat. A dat o lovitură senzațională, aria fiind cântată de patru ori la premieră. A fost pur și simplu un delir. Pe vremea aceea, obiceiul de a bisa arii din operă era foarte răspândit.

8. În primăvara lui 1787, Nunta lui Figaro a fost prezentată la Praga, a doua capitală a Imperiului Habsburgic, tot sub conducerea muzicală a lui Mozart și a declanșat o adevărată isterie. Există mărturii ale vremii, chiar și scrisori de-ale lui Mozart către prietenul său, în care se spune că la Praga nu se vorbește despre nimic altceva decât despre Nunta lui Figaro și că singurele melodii care se cântă pe stradă sunt din această operă. Sunt foarte mulți cunoscători ai fenomenului de operă care spun că Nunta lui Figaro este opera perfectă prin excelență; este perfect construită, iar îmbinarea dintre intrigă și muzică este de asemenea indestructibilă.

coperta

9. După Richard Wagner, în paralel cu Giuseppe Verdi, opera nu s-a mai scris așa cum se scrisese înainte. (…) A avut influențe atât de mari încât foarte mulți compozitori sau stiluri de scriitură de după el ar fi fost de neconceput. Printre ei se numără de exemplu John Williams, care a scris muzica la Războiul stelelor, muzică ce vine într-o descendență indirectă din muzica lui Wagner. Dacă n-ar fi existat Wagner, n-ar fi existat Stăpânul Inelelor, nici filmul, nici cartea care l-a precedat și nici muzica scrisă pentru acest film. Este atât de mult Wagner acolo încât, atunci când am văzut trilogia, mi se părea că este tetralogia lui Wagner pe înțelesul tuturor.

10. Într-o seară, în 1910, Enescu se duce la Teatrul din Paris și asistă la Oedip Rege, tragedia lui Sofocle. În rolul principal era Mounet-Sully, considerat a fi unul dintre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea. Mounet-Sully era un geniu al artei dramatice și nu avea rival în interpretarea tragediilor antice. Această experiență l-a marcat pe Enescu pentru tot restul vieții; a asistat la o interpretare de o asemenea forță și expresivitate încât mulți ani mai târziu, când a încercat să redea scena din Theba, scena culminantă, Enescu a căutat să pună pe note ceea ce auzise de fapt în acea seară la teatru. Am putea spune că a fost ca un fel de dicteu din amintire.

01
/09
/18

Între 1 și 23 septembrie, 270 dintre cei mai talentați tineri muzicieni ai lumii, din 39 de țări, urcă pe scena Ateneului Român din București ca să câștige trofeul Concursului Internațional „George Enescu” 2018 și să se lanseze în lumea muzicii clasice internaționale.

22
/08
/18

Joi, 23 august, și vineri, 24 august, tinerii muzicieni, beneficiari ai bursei SoNoRo-Intereferențe, vor susține două concerte în Germania, la Grassau și la Traunstein, la finalul unei săptămânii de pregătire, în care vor lucra alături de muzicieni și profesori de la renumite școli de muzică din Europa.

21
/08
/18

Dirijorul Cristian Lupeș reface celebrul turneu enescian, într-un remarcabil concept de promovare a muzicii contemporane românești.

20
/08
/18

În acest weekend, la Făget, în Timiș, a avut loc prima manifestare artistică din cadrul proiectului Cămine în Mișcare / Moving Fireplaces, evenimentul făcând parte dintr-o suită de astfel de activități pregătite de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană și Asociația Prin Banat.

20
/08
/18

Chiar în ziua în care s-au împlinit 137 de ani de la nașterea compozitorului român, 19 august, iar pregătirile sunt în toi pentru începerea ediției 2018 a Concursului Internațional „George Enescu“, se împlinesc, în mod simbolic, și 105 ani de când George Enescu însuși lansa prima inițiativă de susținere și dezvoltare a muzicii clasice românești, înființând Premiul Național de Compoziție George Enescu.

17
/08
/18

Luni, 27 august, de la ora 20.00, pe scena Sălii mari a Ateneului Român, compozitorul și pianistul italian Stefano Bollani va interpreta, alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, dirijată de maestrul Iosif Ion Prunner, propria sa compoziție,  „Concerto Azzurro“ pentru pian și orchestră, iar în a doua parte a serii, „Improvizații“ la pian solo și „Rhapsody in Blue“ de George Gershwin.

16
/08
/18

Anul Centenarului României este ocazia perfectă pentru a sărbători 100 de ani de unitate națională într-o seară de diversitate artistică internațională! Pornind de la această idee, Asociația Nevoia de Educație, alături de balerina Alice Minoiu, vă invită pe 3 Septembrie 2018, la Gala Regal de Balet la TNB dedicată celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918, în care balerini străini și români, care profesează în întreaga lume, se vor reuni în Sala Mare a Teatrului Național din București.

16
/08
/18

În luna august, Asociația Montage dă startul celui mai nou proiect cultural „FUChS(ilis)-ISMUL, EXPERIMENT SOCIO-CROMATIC DE MUZICĂ ȘI MIȘCARE desenat cum se cuvine de Pâlnie și Stamate pe uvertura șalvarilor lui Ismail si Turnavitu de pe lângă Cârligații lui Gayk” sau, mai pe scurt, FUChSIADA, un spectacol „work in progress” conceput de Anca Maria COLȚEANU după scrierile lui URMUZ și produs de artistul Anca Maria Ciofîrlă.

16
/08
/18

Pe 16 august 1977, la ora 16:00, tatăl lui Elvis Presley, Vernon, anunța sec, la Graceland, moartea filului său. Regele Rock 'n' Roll-ului se stingea din viață la numai 42 de ani, lăsând în urmă zeci de filme și mai bine de 60 de albume, vândute în peste 1 miliard de exemplare.

15
/08
/18

Circulă prin festivalurile de specialitate (inclusiv în țara noastră) un documentar dedicat vieții cantautorului George Michael. Este intitulat „Freedom”. La el lucra artistul cu două zile înainte să moară în ziua de Crăciun a anului 2016.

15
/08
/18

TVR 3 sărbătoreşte 137 de ani de la naşterea lui George Enescu. Duminică, 19 august, printr-un maraton de 16 ore de transmisiuni cu cele mai valoroase lucrări enesciene, în interpretări remarcabile, din cadrul ediţiei 2017 a Festivalului Internaţional George Enescu şi nu numai

07
/08
/18

Joi, 16 august, începând cu ora 19.30, la DESCHIS Gastrobar (Splaiul Unirii, 160), are loc o nouă proiecție în avanpremiera celei de-a treia ediții DokStation Music Documentary Film Festival. Prezentat în premieră națională, documentarul Placebo: Alt.Russia (2016, regia: Charlie Targett-Adams) este o explorare fascinantă a culturii alternative din marile orașe rusești. Intrarea este liberă.

07
/08
/18

Artista americană Zola Jesus, una din cele mai interesante prezențe pe scena dark wave, concertează pentru prima dată la București, joi 9 august, de la ora 21.00, la Control Club, în cadrul turneului de promovare a noului album, Okovi. Cu versurile sale sumbre și imaginea de prințesă goth, Zola Jesus a atras comparații cu Lisa Gerrard (Dead Can Dance), Elizabeth Fraser (Cocteau Twins), dar și cu Joy Division sau Kate Bush.

06
/08
/18

Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes, oferite de soprana Mariana Nicolesco - reunind aproape 100 de tinere talente din ţara noastră şi din multe alte ţări, artişti veniţi să-şi însuşească marile tradiţii ale artei cântului - au avut în acest an o semnificaţie extraordinară: celebrarea Centenarului Marii Uniri, a 650 de ani de atestare documentară a Brăilei şi comemorarea lui Gioachino Rossini la 150 de ani de la trecerea la cele veşnice.

06
/08
/18

„N-aveți decât să mă invidiați, dar eu pot să fac în fiecare seară această minune: să iau viața de la capăt” - Florian Pittiş. Actorul, regizorul, traducătorul, interpretul de muzică folk și realizatorul de emisiuni radio Florian Pittiş s-a născut într-o zi de 4 octombrie (1943), la București, și s-a stins din viață pe 5 august 2007, în același oraș.

Pagina 30 din 149« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »