109 ani de la nașterea lui Cioran: “Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalți”
https://www.ziarulmetropolis.ro/109-ani-de-la-nasterea-lui-cioran-accept-sa-fiu-ultimul-om-daca-a-fi-om-inseamna-sa-semeni-cu-ceilalti/

Pe 8 aprilie se împlinesc 109 ani de la naşterea filosofului din Răşinari, mort la Paris în 1995.

Un articol de Andrei Crăciun|7 aprilie 2020

Cu prilejul acestui ceas aniversar, am ales pentru dumneavoastră o salbă de gânduri de-ale lui Emil Cioran, selectate din Caietele sale (publicate în limba română la Editura Humanitas). Și vă lăsăm să vă gândiți cum ar fi arătat Jurnalul lui Cioran în vremea pandemiei pangolinului.

8 august 1958
Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalți.

22 august 1958
Nu-mi ascund că în tot ce fac există un amestec de jurnalism și metafizică.

14 septembrie 1958
Există în mine un fond de venin pe care nimic nu-l va putea diminua sau neutraliza.

29 octombrie 1958
Am domolit pofta, nu ideea sinuciderii. Cumințit de prea multe înfrângeri.

8 decembrie 1958
Un înger nevolnic și deprimat, încremenit în remușcarea căderii sale.

12 ianuarie 1959
Voluptate a lucrului neisprăvit, mai mult: a celui neatins, neînceput.

26 martie 1959
Nervi distruși de la șaptesprezece ani! Este aproape incredibil că am rezistat până acum!

30 martie 1959
Toate durerile se uită, dar nu uităm nicio umilință.

24 aprilie 1959
Tristețea mi-a distrus toate talentele.

27 septembrie 1959
Singura problemă care mă fascinează: problema monstrului.

18 noiembrie 1959
Dacă în fiecare zi aș avea curajul să urlu timp de un sfert de oră, m-aș bucura de un echilibru perfect.

29 noiembrie 1959
Un zeu începe să devină fals când nimeni nu mai catadicsește să se lase ucis pentru el.

16 decembrie 1959
Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai puțin mă tulbură versurile. Melodie secătuită, suflet închistat.

20 decembrie 1959
Azi-dimineață, vrând să scriu despre glorie și negăsind nimic de spus, m-am culcat.

31 decembrie 1959
Miezul nopții. Ar trebui să îmi petrec viața singur și să meditez neîncetat la Timp.

1 ianuarie 1960
Bucuriile mele sunt tristeți latente.

6 ianuarie 1960
Justiția este, din punct de vedere literar, un ideal mediocru.

11 ianuarie 1960
Zi devorată de conversație.

20 ianuarie 1960
Francezii ar fi poporul cel mai fericit de pe pământ, dacă fericirea nu le-ar fi tulburată de vanitate.

24 februarie 1960
Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi.

12 martie 1960
Sunt profunde doar sentimentele pe care le ascundem. De unde forța sentimentelor josnice.

20 iulie 1960
Apropo, trăiesc în hoteluri din 1937! Am un cămin – Dumnezeu să-mi ierte asemenea decădere!

1 septembrie 1960
Să fii la fel de inactual ca o piatră.

8 aprilie 1961
Azi am cincizeci de ani! Stă în firea orgoliosului să-și exagereze nenorocirile.

30 mai 1961
Vindecat de anxietate n-aș mai avea nici măcar consistența unei fantome.

17 iulie 1961
Toate aceste națiuni occidentale – niște cadavre opulente.

8 ianuarie 1962
Nu există limită în experiența ororii de sine. Să cazi din ce în ce mai jos – în infinitul negativ al sufletului.

4 aprilie 1962
În cazul meu, orice ocazie de mâhnire devine mâhnire.

9 aprilie 1962
Poate că nebunia nu e decât o mâhnire ce nu mai evoluează.

13 iunie 1962
Nu voi lăsa după mine o operă. Sunt din neamul celor condamnați să nu poată ieși din ei înșiși.

17 iunie 1962
Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare.

27 iunie 1962
Dejun în oraș. Purificare prin rușine. Umilire eliberatoare.

1 iulie 1962
Măcar de-aș ști unde mă aflu în raport cu omul…

13 iulie 1962
Întotdeauna am invidiat singurătatea insului odios.

14 iulie 1962
Oricât ar părea de bizar, nu mă simt bine decât pe stradă.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.